139,825 matches
-
abstractizări, a unei decorporalizări, ci a unui proces de intensificare a emoțiilor. Religiozitatea însăși se fortifica pe această cale, care e a unei adorații a Creației, percepută cu rafinament, în planul unei unificări sentimental-senzorial-cerebrale, al unui tablou complex care poate da seama de ceea ce Mircea Eliade numește "sacrul camuflat": "Timpurii, fluturii din crîngurile antice, atice,/ pe-un arbust de iasomie, înnebuniți de mirosuri/ jílav-primăvăratec,/ dansînd în jurul miresmei paradisiace.// Paradis terestru de bună seama, iluzoriu și/ efemer,/ fericită inconștiență și extazul aproape
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Selejan despre Reeducarea prin prigoana ori Literatura în totalitarism 1955-1956 (cea mai recentă) și tot ce credeam a fi uitat sau, mai ales, depășit, se așează repede în rând cu noi, cei de azi, începe să ne toarcă la ureche. Da, sigur, "trecutul e aici, împreună cu noi". Cât despre eliberarea de propriul trecut, ce să mai vorbim? În Cavalerul inexistent al lui Italo Calvino, cred, există un fel de Sancho Pânză, un scutier nebun al nu mai puțin nebunei armuri goale
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
bătrâneții: "- ...Eu am fost poet, domnule. O, am fost poet. - Cum se numea prima dumneavoastră carte? - Nu mai știu. E mult de-atunci. Dar am scris și romane... * - ...Caragiale va plăcea? - Stai să mă gândesc la Caragiale asta. Hi! Hi! Da! asta scria lucruri caraghioase. * - ...era și alta fetiță talentata. O chema Cella; Cella Delavrancea. Ea a ajuns pianista. A ajutat-o Delavrancea. Îl știi, nu? - Da, am auzit de el." Aproape nici una din cele 694 de pagini ale volumului lui
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
și romane... * - ...Caragiale va plăcea? - Stai să mă gândesc la Caragiale asta. Hi! Hi! Da! asta scria lucruri caraghioase. * - ...era și alta fetiță talentata. O chema Cella; Cella Delavrancea. Ea a ajuns pianista. A ajutat-o Delavrancea. Îl știi, nu? - Da, am auzit de el." Aproape nici una din cele 694 de pagini ale volumului lui Dorin Tudoran nu îl plictisește pe cititor. Trecerea a peste douăzeci de ani de la apariția interviurilor în revistă le-a mărit valoarea documentara și nu a
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
mărturisește: "De ce oare oi fi văzut eu acel lucru? De ce oare ochii mei vor fi fost vinovați, sortiți să vadă, să privească ce-au privit? De ce oare nu mi-am dat eu seama decît, după imprudenta comisă, de greșeala mea?... Da, în ochii zeilor, hazardul însuși trebuie ispășit, divinitatea nu te iartă de nici o greșeală, chiar dacă este făcută fără vrerea ta." Ovidiu s-a ferit să dezvăluie adevărată cauza a surghiunirii sale la Tomis, temîndu-se de urmări. De aceea stăruia doar
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
direcționată invers. Europa este transportată în Asia și adaptată acolo. Fenomenul se datorează în bună măsură eroului indian, de origine mauro-portughezo-spaniolă, ai cărui strămoși, pe de o parte descendenți ai ultimului sultan maur, Boabdil, pe de alta, ai lui Vasco da Gamă, ajung cândva în India. În plus, spiritul orașului Bombay trăiește prin inepuizabila putere narativa a locuitorilor săi. Palimpstine este "un ocean de povești", în care "toți locuitorii sunt naratori" și toată lumea "vorbește odată" (p. 350), într-un iureș năucitor
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
după normalitate fizică, cu atat mai mult cu cât cronologiilor sale suprapuse li se adaugă o înălțime neobișnuită și o deformare a mâinii drepte. Infirmitatea fizică (extinsă și asupra altor personaje, ca, de pildă, asupra tatălui său a lui Vasco da Gamă, un pictor aciuit pe lângă casa lor) sugerează că în Bombay corpul fizic se destramă, își pierde normalitatea, se deconstruieste. Același lucru este valabil și pentru naționalitatea lui Moraes, resimțită că o naționalitate infirmă, incompletă, dureroasă. Născut dintr-un tata
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
două cuvinte, "evreu" și "catolică", alte două noi, "evrolic" și "catreu" (în engleză "jewholic" și "cathjew"): "Eram amândouă și nici una; un anonim evrolic, o nulitate catreu, un ghiveci, o potaie corcita. Eram - care e cuvântul ce se folosește azi? - atomizat. Da, domnilor: un adevărat amestec din Bombay." (p. 104). Istoria complicată a familiei îl apasă, subliniind suprapunerile sociale, naționale și istorice ce ii corup identitatea. Deși da numeroase detalii cu privire la strămoșii săi, are îndoieli cu privire la adevărul povestirilor auzite în copilărie, considerându
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
un ghiveci, o potaie corcita. Eram - care e cuvântul ce se folosește azi? - atomizat. Da, domnilor: un adevărat amestec din Bombay." (p. 104). Istoria complicată a familiei îl apasă, subliniind suprapunerile sociale, naționale și istorice ce ii corup identitatea. Deși da numeroase detalii cu privire la strămoșii săi, are îndoieli cu privire la adevărul povestirilor auzite în copilărie, considerându-le doar ficțiuni repetate cu nemărginita plăcere de rudele sale. Sunt narațiuni supraîncărcate în stil indian, abundând de versiuni alternative, prin care fabulatori cu o îndelungată
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
ce desparte aerul de apă. Împletirea elementelor naște celebrele tablouri spiralate ale pictoriței, chinuite precum istoria familiei și psihologia membrilor săi. Seria maura a picturilor sale s-a nascut dintr-un tablou palimpsest, al cărui autor este de fapt Vasco da Gamă (nu întâmplător numit că străbunul lui Moraes), chemat de tată pentru a-i face familiei un portret de grup. Fiind însă îndrăgostit de mama, nu pictează toți membrii familiei, ci doar pe Aurora, șezând pe o șopârla și legănând
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
pe care Cioran le-a adus lui Hitler sau lui Zelea Codreanu, sau cel puțin paginile sale antisemite. Nu, totul se oprea aici: era opinia care trăgea cortina asupra unei emisiuni despre români. Dacă un înțelept precum celebrul nostru compatriot da asemenea sentințe, păreau să zică bravii realizatori, el le dă în cunoștință de cauză. El este convocat că un expert, ca o autoritate: așa sunt românii. El era invitat să tragă concluziile. De obicei, încercam să închidem ochii asupra paginilor
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Ardealului - poate fi comparat nu doar cu creatorii de epic, de epos, ci chiar cu întemeietorii de religie. * Lumea în care trăim nu e cea mai bună cu putință. Ea poate fi însă îndreptată, corijata prin efort modelator. Popa Tanda da șansa unei colectivități de a ieși din inerție. El e Moise al epocii sale, al timpului în care trăiesc sărăcenii. El este insul care modelează o lume: o scoate din inerție. O poartă către pământul făgăduinței. Și Slavici, si Goga
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
avînd motivarea..."ne-au promis, i-am votat, si nu s-au ținut de cuvînt. Sînt la fel ca ceilalți". Neputînd participa la Primul congres al exilului de la București, din septembrie, am trimis un salut, unde răspundeam: "Ne-au promis", da, dar și votul nostru era o promisiune; noi ne-am ținut de cuvînt? Sau am așteptat să se împlinească promisiunile, uitînd că și noi avem partea noastră la realizarea lor? N-are rost să facem polemică, dar orice critică trebuie
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
avut-o partea feminină a distribuției. M-am gîndit că, probabil, o altfel de cronică trebuie scrisă la un asemenea gen de spectacol. Poate e nevoie de o hiperspecializare, ca în Japonia, unde un comentator de teatru NÔ nu-și da cu părerea despre teatrul contemporan și invers. Am gustat din șansă întîlnirii cu trupa Comediei Franceze, mi-am delectat auzul cu rostiri impecabile și declamații și am fost mîndră, într-un stil occidental și deloc zonal și provincial, de strălucirea
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
frunzișul copacilor, copilul are iluzia, întreținută, că și-a aflat o altă lume, numai a sa, și totuși nu una complet inventată ori imaginara, ci reală, concretă, pe care o pot percepe și adulții, o lume cu care te poti... da mare. Una mult mai prețioasă decît cele invizibile, asadar. A alege să plasezi imaginarul în plin buzunar al realului, undeva la marginea lui, foarte aproape, si totusi foarte inaccesibil, acesta este mecanismul subtil al fanteziei în genul major, nu în
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
într-un misticism nediferențiat: "La Berna se putea citi pe biletele de închiriat odăi mobilate în trei limbi federale că aNu pentru rusia. Rușii erau excluși din inimă Europei încă de pe la 1906 și ceva. Se prezintă Raskolnicov, îi plăcea odaia, da un acont și noaptea mai dormeau cu el în pat, pe scaune și pe jos, inca douăzeci de compatrioți cu chica, șapca și barbă. Cămașă cu gura într-o parte, cu nasturele subt maxilar și ureche îi deosebește numaidecît. Dormitorul
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
putere de creație la infinit. Se poate discuta dacă marea mișcare provocată de imensele mijloace puse-n pierdere de către suveran, a corespuns în calitate intențiilor regale și dacă sforțarea scriitorului ar putea să se apropie de nivelul lor. Poate că da, sau, mai repede, poate că nu. Realitatea este că intelectul lucrează și că lucrează mult mai mult si mai bine decît acum patruzeci, treizeci, douăzeci și cincisprezece ani". Chiar dacă unele propoziții par grafiate excesiv omagial, adulator ("Regele dărîma și clădește
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
biografie interesantă -, cu Radu Sighireanu, un foarte dotat poet, a murit tînăr, de tuberculoză, fusese să se trateze și la Davos, în Elveția, dar degeaba... - I-am întîlnit numele în cartea de convorbiri cu Clody Bertola, La vie en roșe... - Da, în ultimii ani ai vieții lui a fost îndrăgostit nebunește de Clody, care e din generația noastră. O văzuse în Don Carlos și rămăsese fascinat. O aștepta la teatru, îi scria poeme...Nu știu dacă aceste poeme s-au păstrat
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
ajuns deja la profesori, căruia dintre ei îi datorați cel mai mult? - Deși eram la uman, cel mai important profesor pentru mine, cel care m-a marcat puternic a fost profesorul de matematică. Se numea Dan Barbilian. - Cum?! Ion Barbu? - Da. El nu era titular, a venit interimar, cînd noi eram în clasa a VII-a modernă. Doar vreo șapte-opt băieți fugisem de matematică la "modern". Și ne-am pomenit într-o zi că intră în clasa o persoană hirsuta, cu
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
trîntind ușa atît de tare, că s-a auzit în tot liceul. Noi am ramas foarte speriați. - Am citit în diverse mărturii, în agendele lui Lovinescu, de pildă, ca Ion Barbu era un om dificil, că se comportă uneori bizar... - Da, avea niște comportări așa...în zig-zag, nu știai precis la ce să te aștepți, dar nouă, după ce l-am cunoscut mai bine, tocmai asta ne plăcea. După ce a plecat trîntind ușa, convins că sîntem niște troglodiți, nu știu de la cine
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
numărul 5-6 din martie-aprilie 1928 (era deja în al IV-lea an de apariție), cine colabora: Constantin Noica, Alexandru Elian, Marcel Avramescu, Arsavir Acterian, B.I.Bujor, Octav Sulutiu, Al. Ciorănescu, Eugen Ionescu... - Eugen Ionescu nu era la "Sf. Sava"? - Ba da, si scotea, împreună cu Mircea Grigorescu și Horia Român, o revistă și la liceul lor, dar colabora și la Vlăstarul. Am păstrat numărul asta fiindcă în el am debutat. Poeziile pe care ni le dăduse Eugen, i le trimisese și lui
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
se aștepta la un asemenea omagiu. - Știu că omagiul nu s-a oprit la atît. Din volumul consacrat lui Ionel Jianu la 85 de ani, am aflat că grupul vostru a dat o petrecere în cinstea lui Mateiu Caragiale. - Aaa, da, o mare recepție, acasă la Petru Comarnescu, pe strada Icoanei. Apropo, ar trebui pusă o placă pe casa aceea. Fiindcă acolo, pe Icoanei, si la Ionel Jianu acasă, pe strada Grigore Alexandrescu, se făceau plăcuțele reuniuni serale, la care veneau
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
la Parchet. Sebastian și Ionel Jianu au fost apărătorii lui Mircea Vulcănescu și au cîștigat procesul, iar noi ne-am bucurat, fiindcă Sandu Tudor era că Vadim Tudor acum, extremist agresiv. - În timpul studiilor ați continuat să publicați poezii și articole? - Da, dar am intrat în conflict cu tata, pe care îl chema tot Barbu Brezianu și era consilier la Curtea de Casație, un rang juridic înalt. Colegii lui îl tachinau, rîdeau de el: "Bine, Barbule, ce-ai vrut să spui cu
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
prietenia noastră s-a menținut, în ciuda opțiunilor diferite. - Cu toată această despărțire ideologică, prietenia a continuat?! Adică Eugen Ionescu, Comarnescu, Sebastian, Belu Zilber, dvs. aveați aceleași relații că înainte cu Noica, Eliade, Polihroniade, Haig Acterian s.c.l.? - Ei bine, da. Prietenia rămăsese intactă. Fiindcă erau oameni de calitate intelectuală și sufletească înaltă. Se contraziceau la sînge, se schimbau înflăcărate argumente pro și contra, dar țineau unii la alții, nu se puteau uri. De pildă, Eugen Ionescu - atunci cînd l-a
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
modestia această pare exagerată. Cred că trebuie totuși să adăugați neapărat bibliografiei dvs. și o carte de memorii. N-ați fi tentat să evocați, eventual în cadrul unor convorbiri înregistrate, personalități ale culturii române pe care le-ați cunoscut bine? - Ba da, mi-ar plăcea să mă las descusut, mai ales de dvs., doamnă.
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]