6,546 matches
-
orator și popularizator de succes al istoriei. Descinzând din familia spirituală a luminătorilor transilvăneni, N. perpetuează, în plin secol al XX-lea și în vremuri potrivnice, militantismul lor național și patosul pedagogic (alimentat, în cazul său, și de formația de dascăl), ca și modelul oratorului de for public, cu virtuți exprimate deopotrivă în lucrările științifice și în cele destinate publicului larg, cum sunt broșurile despre Ion Pop-Reteganul, St. O. Iosif, Octavian Goga, G. Bogdan-Duică și alte „figuri ardelene”, publicate în colecții
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
au fost cei care au Încercat, pentru prima dată după desființarea sociologiei, o reluare a cercetărilor monografice. În ciuda faptului că D. Gusti a fost ministru al Instrucțiunii, Cultelor și Artelor, nici relația cu sfera Învățământului nu este studiată, fiindcă funcția dascălului de la țară În cadrul campaniilor monografice sau de acțiune culturală nu a fost individualizată. Această legătură s-a materializat prin instituția căminului cultural, al cărei animator a fost, de regulă, Învățătorul. De asemenea, continuă să fie nelămurită relația cu medicii și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
înțelege că lucrarea este o urmare a mișcării generale de românizare a cultului, ce caracterizează secolul al XVI-lea, dar și a intensei propagande calvine. Autorii traducerii - Mihail Tordași, episcop al Ardealului, Ștefan Herce, „propovăduitorul Evangheliei” în Sebeș, Efrem Zacan, dascăl în Sebeș, Moise Peștișel, „propăvăduitorul Evangheliei” în Lugoj, și Archirie, protopop al Hunedoarei - au folosit un text maghiar, orientându-se și după versiunile slavonă și latină ale Bibliei. Textul cuprins în Palia de la Orăștie este un foarte prețios document lingvistic
PALIA DE LA ORASTIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288630_a_289959]
-
Lucia Djamo-Diaconiță, Contribuții la cunoașterea slavonei românești. Elemente românești în varianta slavonă a „Învățăturilor” lui Neagoe Basarab, SCL, 1977, 3; Edgar Papu, Barocul ca tip de existență, II, București, 1977, 257-272; Papu, Clasicii, 20-28; Dicț. lit. 1900, 470-472; Antonie Plămădeală, Dascăli de cuget și simțire românească, București, 1981, 37-62; Dan Zamfirescu, Contribuții la istoria literaturii române vechi, București, 1981, 305-323; Mazilu, Lit. rom., 232-254; Mazilu, Proza, 5-20; Matei Cazacu, La Place des „Enseignements du prince Neagoe Basarab à son fils Théodose
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
altceva. [...] Ticuri stilistice care, fermecătoare sau poate tocmai de aceea, dau impresia de frivolitate la un om de cultură și profund, și temeinic, format nu fără sistemă, dacă avem în vedere că la baza cunoștințelor sale se află filosofia, iar dascăl i-a fost prietenul său mai mare C. Noica, un pedagog de clasă. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Spiritul și litera, București, 1970; Bunul-simț ca paradox, București, 1972; Simțul practic, București, 1974; Treptele lumii sau Calea către sine a lui Mihail Sadoveanu
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
principii eclectice. SCRIERI: Nu-i nimic! Novelă de la 1848, Viena, 1881; Direcțiunea nouă poporală în literatura frumoasă românească, Budapesta, 1883; Florică Ceterașul, București, 1916; Florică Ceterașul și alte scrieri, București, 1928. Repere bibliografice: Marin Dragnea, S-a stins un mare dascăl: Ioan Paul, CLJ, 1926, 10; Călinescu, Ist. lit. (1941), 565, Ist.lit. (1982), 637; Elis Bușneag, „Florică Ceterașul”, „Revista noastră” (Craiova), 1943, 4-5; Ciopraga, Lit. rom., 539-540; Maftei, Personalități, III, 250-252; Dan Mănucă, Argumente de istorie literară, Iași, 1978, 84-89; Dicț
PAUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288719_a_290048]
-
din Povești și alta din Amintiri din copilărie, apărute în 1939. SCRIERI: Despre cimilituri. Studiu filologic și folcloric, I, Iași, 1909, II-III, București, 1911; Beiträge zur Geschichte der rumänischen Philologie, Leipzig, 1920; Gligorie Ureache. Izvoarele lui Ureache. Interpolările lui Simion Dascălul și textul lui Ureache, Iași, 1920; Istoria literaturii și a limbii române din secolul XVI, București, 1921; Istoria literaturii române din secolul XVII, Iași, 1922; La Philologie roumaine dans les pays germaniques et en France. 1774-1822, Leipzig, 1923; Demetrio Cantemir
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
anii ’80, de „exigențele” Consiliului Culturii Socialiste. SCRIERI: Eu și maimuța mea, Cluj-Napoca, 1990; Un român în lagărele sovietice, Arad, 1991; O utopie tangibilă. Convorbiri cu Nicolae Breban, București, 1994; Europa - o idee în mers, Cluj-Napoca, 1997; Lumea lui Simion Dascălul, Cluj-Napoca, 1998; Troia, Veneția, Roma, Cluj-Napoca, 1998; Razzar (în colaborare cu Alexandru Pecican), București, 1999; Clipuri, Cluj-Napoca, 2001; Darul acestei veri, Cluj-Napoca, 2001; Arpadieni, angevini, români, Cluj-Napoca, 2001; Realități imaginate și ficțiuni adevărate în Evul Mediu românesc, Cluj-Napoca, 2002; Trecutul
PECICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
și profesor la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. Transferat în 1904 la Liceul „Matei Basarab” și la Seminarul Pedagogic din București, este numit trei ani mai târziu de Spiru Haret inspector în Ministerul Instrucțiunii Publice. Va funcționa concomitent ca dascăl și slujbaș până în 1919, când renunță la cariera didactică, consacrându-se aceleia de funcționar ministerial, în care va avansa până la rangul de secretar general (1927-1928, 1932, 1936-1937). Din 1930 revine și la catedră, ca profesor de istorie, teorie și organizare
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
București - 23.V.1883, București), memorialist. Este fiul Elenei (n. Dedulescu) și al lui Ștefan Lăcusteanu, stolnic, și se trage dintr-o veche familie gorjeană, cu prețuire pentru foloasele cărții. Încă nevârstnic, L. e dat la învățătură în grija unor dascăli cu bună reputație. După o întrerupere de trei ani, timp în care familia înfricoșată de mișcarea lui Tudor Vladimirescu se refugiază la Sibiu, își va relua, la întoarcere, studiile întrerupte, acasă, cât și la școala Bărăției; printre profesori - Neofit Duca
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
, călugărul (a doua jumătate a sec. XVII), copist interpolator. Un „ieromonah Misail” de la mănăstirea Putna iscălea un act în 1676, timp din care datează o copie după versiunea lui Simion Dascălul a cronicii lui Grigore Ureche. Manuscrisul, care conține o serie de adăugiri atribuite lui M., atestă un copist conștiincios, un cărturar cu bogate cunoștințe istorice, folosite cu discernământ. Interpolările sale aduc informații importante: menționarea cuceririi Daciei de către Traian (probabil pentru
MISAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288179_a_289508]
-
care se predă poliției. Mecanismele psihologiei obsesionale sunt circumscrise cu finețe analitică și cu acuitate a observației. Tema păcatului ce trebuie ispășit, prezentă în mai multe din nuvele, este abordată interesant și persuasiv în Troița. Iarna, pe un ger atroce, dascălul Pălălaie împreună cu doi soldați încearcă să se încălzească punând foc unei troițe de lemn găsite pe câmp. Se rătăcesc apoi în viscol și sunt înconjurați și atacați de o haită de lupi flămânzi. Obsesia păcatului, ascunsă în subconștient și defulată
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
ironie vitriolantă la adresa colegilor de sinod (toți „ortodocși”)? Dojenindu-i pe cei care se revendicau a fi membri ai aceleiași Biserici, nici unul n-a pierdut pe drum porunca iubirii de vrăjmași sau de aproapele. Împreună cu acești dumnezeiești Părinți și „mari dascăli ai lumii”, credincioșii se roagă la fiecare liturghie pentru dregători, pentru suflarea creștină și pentru toți episcopii Bisericii - răi sau buni, nevrednici sau luminați, străini de Scripturi sau chiar „drept învățând cuvântul adevărului”. „Pe toți și pe toate” îi pomenim
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În schimb, pasiunea de a converti pe alții la propria ideologie rămâne, printre zeloții ortodocși, neconsumată. „Trăirismul” anticultural este „cultivat” cu bună-știință chiar de către unii „părinți duhovnicești”, care n-ar comite tocmai un păcat răsfoind câteva pagini din operele „marilor dascăli ai lumii și ierarhi”. De ce oare foamea de cunoaștere, setea de adevăr sau patosul implicării civice sunt privite cu suspiciune, ca simptome ale unei potențiale „erezii” sau „neascultări”? Când vezi prin marile orașe pensionari nenorociți căutând o bucată de pâine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Antichității, renașterea „din apă și din Duh” angaja, din partea învățătorilor Bisericii, asceza unei permanente trezvii. Teologia se revela ca un discurs total, căruia nici un teritoriu al cunoașterii nu-i putea fi indiferent. Excelent cunoscător al Bibliei și al filozofiei grecești, dascălul creștin se bucura de sprijinul unui sponsor venit din rândul membrilor mai înstăriți ai Bisericii. El apărea în fața comunității locale ca un Privatdozent consacrat. Este demn de remarcat, de asemenea, că, înainte de triumful constantinian, învățătorul creștin risca nu doar marginalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale Alexandriei, între care Panten, Origen sau Clement, care au activat într-un context cultural sincretic, apropiat oarecum decorului potpuriu al postmodernității. Peisajul eclectic mediteranean a obligat cateheza creștină să depășească exercițiul explicativ mărginit în perimetrul Scripturilor. Era necesar ca dascălii ecleziastici să asume o abordare fie reconciliantă, fie polemică a temelor centrale din filozofiile și religiile eline. Recunoașterea noutății Evangheliei nu putea demara abrupt, dintr-un abis al ignoranței. Chiar și pentru cei mai însuflețiți creștini, lumea veche nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
însuflețiți creștini, lumea veche nu putea fi tratată subit ca o tabula rasa. Vizând întărirea morală și limpezirea intelectuală ale unor comunități aflate adeseori sub atac deschis (cum a fost cel întreținut, nu fără violență, de către importanți reprezentanți ai neoplatonismului), dascălii creștini s-au întrecut în abile deconstrucții ale „mitemelor” dominante în reflecția „păgânilor”. Atunci când se adresau unei audiențe mixte, inteligența apologetică se specializa în nuanțe. În orice caz, discursul pentru cei „din afară” era diferit față de predania accesibilă celor dăruiți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ca rețea de referințe punctuale la evenimente moarte - ar putea oferi acces la esența revelației lui Hristos. Miezul revelației nu este vizibil în „planul tridimensional” al percepției comune. Privit doar din acest unghi, Iisus va apărea mereu ca un simplu dascăl din Galilea care a dăruit oamenilor o lege de viețuire mai bună decât altele, deși nu neapărat cea mai bună. În ortodoxie, revelația judecă istoria, nu invers. Chiar dacă răstignit pe cruce, Hristos continuă să domnească suveran peste istoria umanității. În
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ci acelor inspirați de Sfântul Duh, la fel înțelesul scrierilor Părinților poate fi comunicat unor oameni de o rară simplitate, care, fără să exceleze în retorică, ajung să fie socotiți de Biserică - de la Atanasie cel Mare la Siluan Atonitul - „mari dascăli ai lumii”. Acest adevăr, împreună cu care stă sau cade înțelesul ortodox al tradiției ecleziale, se rostește tot mai rar în mediile academice, care prin metodologia reductivistă aplicată textelor religioase sfârșesc adesea prin a-și anihila obiectul de studiu. Exegeza monasticătc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cuvenit, că semnalul îndreptării eforturilor noastre spre studiul diversității din multe puncte de vedere, teoretice și practice, l-a reprezentat lucrarea remarcabilă Entropy in Ecology and Ethology (2003) elaborată de biologul Radu Cornel Guiașu și matematicianul Silviu Guiașu (distinsul nostru dascăl și întemeietorul Școlii Românești de Teoria Informației), ambii fiind profesori de referință la York University din Toronto, cărora le suntem extrem de recunoscători acum și pe această cale. Ideile măsurării și analizei cantitative a biodiversității sau a diversității în general au
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
și elaborată, lucrarea noastră se adresează riguros dar accesibil și într-un mod gradual, unei categorii largi de cititori având diverse pregătiri, din diferite domenii și cu multiple preocupări profesionale și extraprofesionale, printre care putem menționa și evidenția: elevi, studenți, dascăli, economiști, ecologiști, matematicieni, ingineri, medici, sociologi, politologi și alții, care prețuiesc utilizarea unor formule matematice elementare sau mai puțin elementare, sunt interesați de diferite opinii argumentate cantitativ privind conceptele de concentrare sau de diversitate și doresc să cunoască, sau chiar
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
ale cuvântului diversitate: accidente, accese, ace, admitere, afaceri, animale, antrenamente, anunțuri, asigurări, asociații, atitudini, avuții, bani, baze, băuturi, bijuterii, biruri, bucătării, bunuri, capital, case, castele, categorii, cauze, cazuri, cărți, cetăți, cete, civilizații, clasamente, comisii, comitete, comportamente, concepte, culturi, curse, cursuri, dascăli, daruri, date, datini, discuri, drepturi, drumuri, economii, ecosisteme, elevi, etnii, etalon, evidențe, examene, fabrici, falsuri, fapte, fărădelegi, figuri, ființe, flori, foloase, fructe, fructificări, gânduri, gestionari, gesturi, gospodării, granițe, greșeli, grupări, grupuri, hărți, hotare, hotărâri, idei, ideologii, inițiative, instituții, întreceri, învățători
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
Shannon (1948), Silviu Guiașu a introdus în anul 1971 conceptul remarcabil de entropie ponderată, asociind fiecărui rezultat al unui experiment și implicit probabilității sale de apariție o anumită pondere cu diferite semnificații practice [Guiașu (1971,1977)]. Ca un omagiu adus dascălului nostru Silviu Guiașu pentru contribuția sa la dezvoltarea teoriei matematice a informației, vom asocia numele Guiașu și vom folosi simbolul G, adică vom scrie pentru noțiunea de entropia ponderată pe care acesta a introdus-o. Observație. Ca și în cazul
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
Nimic nou sub soare nici în privința folosirii „telefonului fără fir” academic: înainte de primele contacte directe ale românilor cu Franța, „duhul cel rău franțozăsc” - temut de oamenii cârmuirii și de ierarhii Bisericii - ajungea în Principate prin intermediari la fel de „creativi”, între care dascălii și logofeții greci, ori ofițerii de diverse neamuri ai armatei țariste. Transferurile și transmisiile culturale sunt întotdeauna mediate. „Cursul scurt” - sper că tinerii cititori înțeleg aluzia la stalinism -, afișat pe Internet în diversele sale forme, deci mai mult sau mai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se prind“. Dintre toate cîte fuseseră atinse de drugi, numai una era capturată. Celelalte izbutiseră să scape de data asta, însă doar pentru a fi capturate de o altă balenieră, precum se va vedea mai tîrziu. Capitolul LXXXVII ȘCOLI ȘI DASCĂLI în capitolul precedent am vorbit despre o turmă uriașă de cașaloți am voit a sugera și cauza probabilă a unei asemenea concentrări. Cu toate că astfel de turme se întîlnesc uneori, cel mai adesea pot fi observate, chiar în zilele noastre, mici
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]