5,260 matches
-
trecută, când te văzu la mine, tot așa : îl vezi pe dumnealui ? face. Îl cunoști cine e, de când... Trăznelile lui ! Și io d-atunci i-am zis : nepotă-miu ! Iote, i-am zis, ăsta-i nepotă miu, și rar așa băiat deștept, și frumos, și cuminte ! încă prea cuminte - și-ăștia prea cuminți rămâne de căruță ! Nu prea are noroc ! Norocu-i la ăla de știe să dea cu râtu ! Ce te-apucă ? Prea ești nervos, prea-ți sare țandăra din toate, prea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
telefonul de ebonită maro zbîrnîie scremut. — Răcane, bagă o flotare să nu adormi, țipă Aursulesei din centrala telefonică, cu vocea lui de copil bătrîn. — Mai bine sună la room-service să ne trimită două beri aici sus. Referințele din umorul nostru deștept n-au ecou În mintea micuțului, care se simte ofensat și ne lasă În pace. Un cîine fornăie și mîrÎie prins Într-o tufă de zmeură. Vlad zice că e vulpe. — De unde știi? — Are mama una acasă, În șifonier, face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ia hai s-o luăm un pic altfel... cînd n-a fost el gelos, invidios? CÎnd n-a ieșit fudul prin tîrg să-l vadă lumea ce important e, că ce-are pe el și ce are acasă și ce deștept și frumos e? CÎnd s-a mulțumit el cu ce are? CÎnd n-a fost el ranchiunos și răzbunător și n-a ținut dușmănie din te miri ce-i cade prost? CÎnd nu i-a fost lui frică de semenii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
furnicile întunecă cerul. Acestea se opresc doar pentru a face loc altor mașini, după care își continuă drumul nesfârșit. În acest oraș, într-unul din blocurile cu multe apartamente locuiește Marian. El este, sau mai bine zis, era un copil deștept, care învăța bine și avea note excelente. Dar deodată a început declinul și Marian a început să aibă rezultate din ce în ce mai slabe. Asta se întâmpla pe la sfârșitul clasei a VI-a și se datora unui singur dușman: DROGUL. Totul a început
SAU POATE NU!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
însă, Gabriel și-ar fi putut-o închipui pe Stella gândindu-se că George era interesant, în timp ce Brian era anost. Relațiile dintre Stella și George erau un mister pentru Gabriel și Brian. Desigur, Stella urmase o universitate, era cultivată și deșteaptă. Totuși, deșteptăciunea nu-i ajutase la nimic, în timp ce Gabriel, care nu s-a dus la universitate, avusese o „viață“ mai izbutită. Gabriel era mai fericită. Dar Stella, cea rănită pe câmpul de luptă al vieții nu era oare „mai reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi înghițea lui George toate istericalele și toate infidelitățile, și cum stăruia să-și imagineze că dragostea ei îl va lecui. Continua să spere, căutând mereu să descopere mici semne bune. „E ciudat cât de proastă poate fi o femeie deșteaptă, își spunea Gabriel. Are impresia că dacă se ferește să-l acuze pe George, lucrul ăsta îl va face mai bun.“ — L-am dojenit, continuă Stella. I-am spus un anumit lucru care l-a înfuriat foarte tare. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grijă părintească. Între timp, George și Brian s-au grăbit să se însoare. George s-a căsătorit cu Stella Henriques, nu din Ennistone, fiica unui diplomat englez, unevreu sefard la origine. Se spunea despre Stella că e „academică“, „înspăimântător de deșteaptă“, deși de îndată ce se măritase a renunțat la studii. Brian s-a însurat cu Gabriel Bowcock, o verișoară a lui Percy Bowcock care ține magazinul cel mare (și cei din familia Bowcock sunt tot quakeri). Trebuie să mai menționăm alți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Eastcote și gura Antheei. Începu iar să-și spună: „Dumnezeule, Tom ar putea-o avea pe fata asta în orice moment! N-ar trebui decât să încerce, să întindă mâna, și ar avea-o la dispoziție pe fata asta frumoasă, deșteaptă și dulce. Și bogată pe deasupra. Trebuie să fie nebun. De ce naiba-i atât de lasă-mă să te las, și de nesăbuit și fraier? Dacă și-ar da cea mai mică osteneală ar fi a lui, s-ar putea însura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vorbim, dar ceva tot s-a întâmplat, Dumnezeu știe ce. Vreau să știi că nu-mi fac griji și că aspectul cel mai important al acestei probleme, în ceea ce mă privește, este faptul că te iubesc. — Și eu te iubesc, deșteptule! Dar asta n-o să însemne decât ceea ce înseamnă. — Păi nu înseamnă foarte mult? Iar noaptea aceea... — A fost un hapax legomenon. — Un ce? Ceva ce se întâmplă numai o singură dată. — Cum ar fi nașterea lui Iisus Hristos? — Nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
impresia că toate lucrurile astea sunt evidente. În obsesia lui John Robert legată de Hattie nu figurase niciodată noțiunea că fata ar putea fi foarte inteligentă. Firește, nu era o proastă. Dar, în mod cert, ea nu se considera prea deșteaptă și John Robert nu făcuse speculații asupra acestei chestiuni. Poate că era foarte inteligentă, poate că (îl săgeta acest teribil gând) într-o bună zi, Hattie o să ajungă un filozof. Să fi fost talentul filozofic ereditar? Nu se putea gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
au fost opera lui. (Mi s-a povestit că Mike Seanu a fost foarte deprimat și scârbit de articolul rezultat din investigațiile lui și chiar s-a gândit o clipă să-și prezinte demisia, dar pe urmă, ca un băiat deștept ce era, s-a răzgândit.) Aceasta a fost calea pe care zvonul cu consecințe atât de fatale și-a croit drum în Ennistone. Oricum, Alex nu primi un răspuns la întrebarea ei, nu pentru că Ruby s-ar fi rușinat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Capetele trebuiau să ajungă până la urmă cioc în cioc. Dar dacă tot îi dădea făina aia de pomană, de ce trebuia să se concentreze să cântărească atât de exact? Fiindcă ideea nu i-a venit decât după ce i-a umplut punga, deșteptule! îl apostrofa Damian, malițios. Cătălin se apleca și mai atent peste poză, doar-doar o să deslușească vreun semn după care Damian putuse să ghicească în ce moment anume s-a hotărât băcanul s-o servească pe Xenia fără să-i ceară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să se bată? Cu cine să se bată? Vine de la Tecuci, le șoptea băieților Marcel Voinea, confidențial. Cătălin nu pricepea dacă să vii de la Tecuci e de rău sau e de bine. Unde-i asta, Tecuci? întreba el. În Moldova, deșteptule! venea prompt răspunsul lui Damian. E reședința județului Tecuci. Dar acum veneau și zile mohorâte. Dacă nu ploua, zile întregi cerul rămânea acoperit de nori o pânză cenușie și deasă întinsă peste oraș. Ferestrele de pe latura lungă a clasei dădeau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-l vadă pe domnul Ionescu ieșind vesel, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, să le arate încă o dată magistrala lui aruncare cu boltă drept la țintă. Dar oare ce înseamnă abstracție? se întreba Cătălin. Înseamnă să nu ții cont, deșteptule! îl lămurea zeflemitor colegul său Damian. Și tot zeflemitor, părea gata în orice clipă să se ferească de o lovitură venită pe neașteptate. Tu visezi locuri sau întâmplări? îl întrebă Cătălin. Ce?! făcu Damian, surprins, c-o ușoară zvâcnitură înainte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și, la un pas distanță, mai jos, pe coastă, îl zărea pe Damian mergând alături, dar nu pe drumeag, ci de-a dreptul prin iarba scundă și îngălbenită. Ridica spre el privirea zâmbind zeflemitor și spunea: asta se cheamă joncțiune, deșteptule! În curând o să-ți explice cineva. Cătălin rămânea cu îndoiala că vreodată i-ar fi fost de folos ca cineva să-i dea vreo explicație. REPETENTUL DUPĂ UȘĂ Trecând de casa cu etaj șubrezită de explozia unei bombe, c-un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o cazarmă, în care totul ți se comandă și puține îți sunt îngăduite. Poate doar gândurile... Înrolarea în armată, pregătirile deosebit de dure în specialitatea „cercetaș”, cu superiori de tot felul, de la cei mai proști, dar mai milităroși, la cei mai deștepți, dar și mai înțelegători, zilele cumplite petrecute pe front, în primele linii sau în spatele liniilor inamicului constituie pentru Toader Toaibă o experiență care a contribuit din plin la fortificarea unui caracter cu date native esențiale. Țăranul cinstit și harnic a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe același drum... Măi Toadere! Uite tu ce ne-o făcut războiul ista! Pe tine te-o cotonogit, iar mie mi-o luat un braț de tot, ceea ce înseamnă că am pățit-o chiar mai rău ca tine. Ești băiat deștept. Tu nu vezi ce vremuri se arată? Nu vrei să trăim așa cum om putea și să nu ni-i ridicăm în cap pe aiștia care își zic comuniști? Ce comuniști, omule? Aiștia-s bolșăvici sadea! Aiștia când o pus mâna pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe mine... Le-a plăcut numele cred: Gruia... Auzi dumneata colo! Gruiaaa Toaibăăă! Unde mai întâlnești așa un nume?! Maranda și Toaibă au rămas fără cuvinte. Vestea primită i-a uluit! „Adică cum? Gruia al nostru să fie atâta de deștept încât să intre primul la facultate? Asta îi de a dreptul minune! Mulțumim, Doamne, că ne-ai dat așa o bucurie acum la bătrânețe” - gândeau amândoi... După un răstimp, brațele celor doi s au deschis ca la o comandă și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca umbra norilor, / Ca mireasma florilor”. Adică trecătoare, efemere. Unele dispar, altele le iau locul. Se înțelege, deci, că și omul se supune acelorași reguli ale logicii universale. Indiferent dacă ești celebru sau neînsemnat, bogat sau sărac, frumos sau urât, deștept sau prost, credincios sau păgân, șef de stat sau simplu cetățean, sfârșitul nu te ocolește. Așa cum și bogații plâng, tot așa și împărații mor. După tine, mai rămâne o vreme amintirea ta. Dar mai ales rămân urmele pe care le-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
fie spus, nici feciorii de regi, de împărați și de nobili nu pășeau pragul școlii la o asemenea vârstă. Numai că legenda rămâne legendă. Frumoasă. Tot legenda mai spune cum că Roland, care mai făcea unele treburi în pantalonași, era deștept foc Îceea ce se poateă și învăța uimitor mai repede decât alții Îceea ce iarăși se poateă. Un împărat mărinimos După ce a eliberat Roma de sub presiunea sarazinilor musulmani, sau poate cu prilejul unei simple vizite în Cetatea Sfântă, Carol cel
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
faptul că ignora aceste comori, arătând modestă, firească, săracă. De ce n-aș spune? O invidiam subteran, dteodată intelectualitatea ei (deși lipsită de ostentație) mă înfrunta făcând să presimt certurile care ne așteptau. Oricum ― era de preferat iadul cu o femeie deșteaptă, decât paradisul cu una proastă... În noaptea aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care până atunci nu mi se părea că-i este proprie. Dar n-o cunoșteam încă; ființa ei complexă avea nevoie de mult timp
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
jurnale, cărți, dar mai ales îi povestea cu darul ei neîntrecut câte în lună și în soare. În felul acesta câștigă pe teta (fire închisă) care începu s-o prețuiască. Îmi spunea despre ea: ― Nu știi ce e mai mult: deșteaptă sau frumoasă? Bașca ― instruită... Când o fi avut timp să citească atîta? ― Ast? e zestrea ei, tată. Banii se pot cheltui, chiar pierde. Averea minții rămâne însă neatinsă: nu s-a născut până acum hoțul care s-o fure. ― Știu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
venit, Primăvara a sosit, Să ne-aducă nouă-n dar, Mărțișorul năzdrăvan! Mărțișorul cel haios, Împletit în alb și roș, Agățat de mititei Și de toți colegii mei! Ghiocelul Vestitorul primăverii A ieșit de prin nămeți, Să aducă ajutorul Copilașilor deștepți. Ei oferă ghiocei Tuturor mămicilor; Să le spună ”mulțumesc” Și un mare ”te iubesc”! Panciuc Cosmina - Gabriela Școala Gimnazială Dumbrăvița ”ANOTIMPURILE ”... CELOR MAI MARI... Suntem patru surioare Ele sunt patru surate Și sunt tare minunate. Ele sunt chiar gemene, Dar
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
în octogenari și cincantenari, la stânga și la dreapta, sus și jos, ba chiar printre congeneri. Din tot peisajul cultural, nimănui nu i-a convenit alura optze cismu lui nici înainte și nici, mai ales, după 1989. Fie că era prea deștept, talentat, disponibil, perfect sincronizat occidental, sau prea puțin filoxerat de comunism și prea alergic la inseriere, fie că avea o sete de putere răzbunător-superioară dinozaurilor antecesori, fapt e că geron tocrația - indiferent de culoarea politică, forța financiară și dosarele securiste
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a fost educat să conducă (adică să primească informații, să analizeze și să decidă), ci să se supună. Să supraviețuiască. Nu să trăiască. Să vadă și să asculte, nu să programeze, să inițieze și să orga nizeze. „Voi sunteți băieți deștepți.Vedeți-vă de cultură, de cărțile voastre, și lăsați mizeria politică pentru cei educați să o practice.“ Când am vrut și eu, prin 1987, să-mi depășesc întru politichie marginile țarcului doxologic, urmare a unei oferte de bursă IREX în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]