25,687 matches
-
nevoii de a evalua situația și, prin aceasta, de a o evita ulterior. A doua este renunțarea. Aceasta este decizia de neangajare În competiție sau În conflict, atunci când confruntarea este nedreaptă sau inegală, când nu duce nicăieri, când se urmărește desființarea, distrugerea sau Înlăturarea prin violență. A treia este cedarea. Aceasta presupune atitudinea de a face concesii, de a accepta compromisuri În scopul evitării unor conflicte. Dar cedarea trebuie să fie echitabilă. A patra formă este recunoașterea, formală cel puțin, a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
memorabil: practic, moderatismul ambiguu al politicianului a deturnat singura tentativă serioasă de „revoluție conservatoare” de după 1866, cu un impact hotărâtor inclusiv În ceea ce privește statutul monarhiei constituționale. Dintre revendicările documentului, cel puțin una (reinstaurarea pedepsei capitale, temă fundamentală pentru raportorul care propusese desființarea ei) nu avea să mai revină În programele „dreptei”. Impactul discursului politic boerescian completează imaginea unei personalități definitorii, sub aspectul tribulațiilor doctrinare și ale raporturilor lor cu practica politică, pentru generația din rândurile căreia Carol I a trebuit să Își
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
vară și în Rapsodii de toamnă. E o atitudine specifică lui T., care își recunoaște sentimentalismul și îl persiflează, scoțând de aici cu totul alte efecte decât cele banalizate de o întreagă falangă de epigoni romantici. Deși nu ajunge până la desființarea efuziunii lirice, umorul său izbutește să coloreze altfel emoția, să îi dea o notă insolită, în care frapează îmbinarea de surâs și melancolie, de veselie și tristețe, de comic și tragic. Revelatoare este tonalitatea din Rapsodii de toamnă, o adevărată
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
de români. Se adaugă necrologurile Sextil Pușcariu și Dragoș Protopopescu, portretul comemorativ Nicolae Iorga - la opt ani de la moartea năprasnică a marelui istoric, Eminescu - la centenarul nașterii, Sângele martirilor, Unitate spirituală și acuzatorul articol Păstori nevrednici, despre decretul abuziv de desființare a Bisericii Greco-Catolice din România, dar mai ales despre lipsa de solidaritate a înalților ierarhi ai Bisericii Ortodoxe din țară. Prin cronica deosebit de favorabilă la romanul lui Constantin Virgil Gheorghiu La Vingt-cinquième heure și prin intuiția certificată de timp că
UNIUNEA ROMANA – L’UNION ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290354_a_291683]
-
mondial se constituie Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească (primul congres se ține în 1954), ca parte componentă a Uniunii Scriitorilor din URSS și moștenitoare a Uniunii Scriitorilor Sovietici din Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească, fondată în 1934, în urma desființării, printr-o hotărâre din 23 aprilie 1932 a CC al PC(b) (intitulată Despre restructurarea organizațiilor literare și artistice), a Asociației Scriitorilor Transnistreni Răsăritul, creată în 1928; organizația a fost subordonată administrativ, în 1940, Uniunii Scriitorilor din RSS Ucraineană. Uniunea
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290356_a_291685]
-
alunecări pe lângă temă sfârșesc de regulă prin a servi tema. Ceva mai „aplicată” este critica în Ușor cu pianul pe scări, rezumând prezența cronicarului în revista „Ramuri”, activitate care a făcut deliciul epocii. Printre altele, memorabile sunt aici textele polemice (desființarea lui Eugen Barbu, de exemplu, cu Poezia românească contemporană), în care victima este luată ceremonios de departe până la sprintul devastator din final. Altă particularitate este utilizarea conceptualului și abstractului în forme și modulări empirice. „Lui S. îi este familiară gândirea
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
este cuprins în programul revoluției de la 1848 („Proclamația de la Islaz” și „Dorința partidei naționale din Moldova”), izvorât direct din principiile Revoluției Franceze. Acesta cuprindea revendicări care solicitau schimbări structurale moderne: autonomia puterilor și precizarea rolului statului, responsabilitatea miniștrilor, autonomia locală, desființarea robiei, abolirea boierescului (iobăgiei), împroprietărirea țăranilor, votul universal, egalitatea drepturilor politice, încurajarea comerțului și a industriilor (Lovinescu, 1924/1972, pp. 117-118, 140-144). Valorile care susțin aceste programe exprimă raționalitatea capitalistă a muncii eficiente caracteristică liberalismului economic și politic: proprietatea privată
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
românești mai dinamice și mai bogate în schimbări esențiale decât tocmai în această perioadă acuzată a fi fost „de așteptare”. Fosta agricultură socialistă și, pe urma ei, întregul rural, în care trăia aproape jumătate din populație, este transformată radical prin desființarea CAP-urilor și refacerea micii gospodării țărănești a perioadei interbelice, cu tot cu înapoierea ei tehnologică și de nivel de trai (Pasti, Miroiu, Codiță, 1996). Industria se restrânge dramatic, la numai un fragment al ei și încă nici măcar cel mai bun, dovadă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
moștenite de la regimul trecut, la care aveau să se adauge și alte procese disruptive ale tranziției, necontrolate la timp, se pot transforma în adevărate „șocuri/seisme” pentru comunitate. Ideologia comunistă, prin neglijarea constantă a problemelor individului, a dus treptat la desființarea asistenței sociale ca profesie bazată pe servicii de suport personalizate. În România, asistența socială, atât ca formare profesională, cât și ca intervenție socială, s-a bucurat în perioada 1927-1969 de o dezvoltare rapidă în cadrul Școlii sociologice de la București, coordonată de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociale). Au rămas exemplare Legea asistenței sociale din 1930, Legea serviciilor sociale de tip comunitar, cercetările de sociologie urbană ale Institutului Social Român și serviciile de sprijin comunitar care au continuat să se dezvolte în condiții politice extrem de dificile până la desființarea lor în 1969; preluarea selectivă a unor modele formative din țările occidentale cu o bogată experiență în domeniu. După Revoluție, asistența socială, ca profil universitar, a avut chiar de la început o șansă unică de dezvoltare rapidă în rândul celorlalte profesii
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
singurul personal din instituții era cel medical și școlar, restul personalului fiind nespecializat. Și în prezent instituțiile de asistență socială nu angajează decât foarte puțini asistenți sociali în raport cu personalul administrativ. Probabil acest fapt este efectul unei inerții a personalului moștenit. Desființarea profesiei de asistent social din 1969 a avut efecte profunde în instituțiile publice cu vocație de asistență socială, la toate nivelurile sistemului. Lipsa asistenților sociali în instituțiile specializate a generat un deficit sever de cultură organizațională în domeniul asistenței sociale
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
finanțare, nu poate asigura dezvoltarea serviciilor. Mai mult, preluarea unor forme de organizare sau standarde ale unor țări europene poate genera disfuncționalități sau confuzii în condițiile în care serviciile sunt subdezvoltate. Ca exemplu, stabilirea unor standarde foarte ridicate va determina desființarea sau reducerea activității unor servicii subfinanțate sau care se derulează în zone unde este dificilă întrunirea condițiilor impuse. Apoi, standardele vor reglementa doar situația serviciilor existente, fără a impune condiții consiliilor locale care nu au servicii. Astfel, efectele aplicării unui
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
D. Cooper), consideră „nebunia” ca pe o „falsă temă”, nebunul fiind un personaj simbolic care „preia asupra lui culpabilitatea grupului social căruia îi aparține” (H. Searles). Acest punct de vedere pare a desființa orice tentă medicală a nebuniei, condamnând la desființare psihiatria ca disciplină medicală. Firește că dincolo de orice exagerări culturaliste apare în evoluția ideilor despre nebunie un aspect nou, sau mai exact redescoperit: funcțiile sociale ale nebuniei, în care se întâlnesc „rolul nebuniei în societate” precum și „atitudinea societății față de nebun
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trebuie considerați ca fiind mai apropiați de „adolescentul psihotic” sau „pre-psihotic” decât de „adolescentul suicidar”, întrucât relația lor se situează undeva între „nebunie” și „moarte”. Acești indivizi caută, prin utilizarea drogului, să confere existenței lor o „putere absolută” și, prin desființarea barierelor dintre real și imaginar, să acceadă la imortalitate. Studiind, la rândul său, personalitatea toxicomanilor, P. Vengos distinge următoarele trăsături caracteristice pentru această categorie de indivizi: - dependența afectivă, - angoasa de separație, - izolarea și anxietatea resimțită în relațiile cu ceilalți, - intoleranță
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
paradigmelor extreme. Schema de mai jos sugerează exact felul în care paradigmele intermediare se poziționează față de extreme. Fig. 12.5 - Tendințe de structurare ale curricula Curriculumul corelat (correlated curriculum), mai aproape de „centrarea pe materie”, este totuși superior acestora, fie prin „desființarea” granițelor dintre discipline în vederea aplicării unora la studiul celorlalte, fie prin gruparea lor în „anii de formare”: a) corelarea materiilor/disciplinelor a fost inspirată mai ales de îndelungata aplicare a logicii și matematicii în studiul științelor naturii. University of Pennsylvania
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
autoconducerea, luarea deciziilor); sinoptica (sensul ca integrator al istoriei, religiei, filosofiei). Un curriculum conceput pe baza acestei viziuni asupra omului și asupra rostului său în lume obligă, în chip fatal, la învățare interdisciplinară, iar Phenix a pledat cu patos pentru desființarea „granițelor artificiale” dintre „regiunile sensului” și pentru instruirea interși transdisciplinară. Un vis curricular de mare frumusețe au propus, în 1966, Arthur King și John Brownell. Lucrarea lor The Curriculum and the Disciplines of Knowledge explora dimensiuni noi ale formării personalității
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
accident francez”. Este un nou mit care ia naștere prin satanizarea „satului global”. Care ar putea fi cauzele acestei rapide modernizări/postmodernizări a culturii de masă? După Max Weber, rolul esențial îl joacă mereu același mijloc folosit în istorie pentru desființarea magiilor: marile „profeții raționale” - adică modalitatea esențială de întemeiere a vieții pe rațiune. „Profețiile raționale” weberiene sunt, de fapt, predicțiile științifice, temeiurile sale oferite sub formă de legi cauzale și adevăruri obiective. Ele au dus la „dezvrăjirea lumii” și au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
formarea unui corp de specialiști în propagandă și îndoctrinare, capabili să conducă și să supravegheze formarea tinerei generații în spiritul modelului promovat de partid. Academia de Partid „ștefan Gheorghiu”, cum se numea această fabrică de nomenclaturiști în ultimul timp, până la desființarea ei în 1989, avea rolul de a recicla elita, conform voinței politice a partidului. Pentru restul masei de salariați, nu importă din ce domeniu, ca și pentru elevi și studenți, se organizau periodic (lunar, săptămânal) ședințe de „învățământ de partid
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a desființat „Direcția presei și tipăriturilor”, Ceaușescu anunțând că, în România, s-a desființat însăși cenzura, am reușit să-mi fac un sistem de ocolire/fentare a cenzurii. Ceea ce făcea cam toată lumea. Dar, mai întâi, remarc faptul că așa-numita „desființare a cenzurii” a însemnat, în realitate, multiplicarea acesteia, inclusiv prin repartizarea unor sarcini de cenzură redactorilor și conducătorilor de publicații, inducând subtil ideea autocenzurii. Înainte „te citea” instituția de stat specializată, pe când după decretul din 1977 treceai prin cel puțin
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fost tocmai pe placul celor „mai de sus”, pentru că, după un scurt ocol pe la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (cu sigla CCES, ce dădea frisoane tuturor oamenilor de cultură), a fost trecut „pe linie moartă”, la conducerea radioului ieșean până la desființarea acestuia în 1985. După aceea a venit dl Alecu Floareș, „un Goebbels al culturii la Iași”, cum l-au poreclit destul de repede artiștii și intelectualii locali, însă rolul său a fost atât de important în înăsprirea cenzurii, în a doua
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mică ștampilă pe care erau săpate magicele litere „BT”, adică „Bun de tipar”. La un moment dat, probabil ca să se evite cheltuielile tipografice pentru textele eventual respinse în totalitate, a apărut și ștampila cu „BC”, adică „Bun de cules”. După „desființarea prin multiplicare” a cenzurii, ultima ștampilă le-a revenit directorilor sau redactorilor-șefi din redacții, oficializându-se astfel rolul lor activ în caracatița ce a devenit cenzura. În cazul revistelor studențești, șefii redacțiilor, studenți fiind, nu prezentau, probabil, suficiente garanții „de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în drepturi. Efectele sunt scăderea producției industriale și agricole, creșterea datoriei externe, creșterea prețurilor, apariția crizelor de alimente și a cozilor. În toamna anului 1981 sunt reintroduse cartelele pentru alimente (pâine, lapte, ulei, zahăr, carne), care fuseseră desființate în 1954, desființare precedată de faimoasa Plenară din 19-20 august 1953, când fuseseră reduse fondurile destinate investițiilor. Tot în 1981 s-a publicat și acel program de „alimentație rațională”5 elaborat la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu, cu scopul de a scădea insatisfacția populației
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din anii mai mari au fost obligați să se integreze în secțiile de filosofie și istorie (puternic ideologizate), deși începuseră - prin examen de admitere - ca psihologi, sociologi. Apoi, în primăvara lui 1982, a explodat bomba MT (Meditația Transcendentală), motiv pentru desființarea Institutului de Cercetări Pedagogice și Psihologice. A fost o „afacere” mult comentată în cercurile intelectuale din România și de presa occidentală, tipică regimurilor dictatoriale. O reprimare manipulată, asemănătoare cu înscenările staliniste împotriva pedologiei, „demascată” ca „pseudoștiință” în 1936. În România
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
N. Ceaușescu personal”. Închiderea institutului a fost precedată de o campanie de presă, precum și de anchetarea a numeroși psihologi, pedagogi și a altor intelectuali acuzați a fi desfășurat, ca membri ai unei secte religioase, acțiuni îndreptate împotriva securității statului. O dată cu desființarea Institutului, li s-a desfăcut tuturor colaboratorilor săi contractul de muncă, ei fiind, în marea lor majoritate, trimiși „spre reeducare” în diferite întreprinderi din București. Primind interdicția de a munci în continuare în domeniul specialității lor, au fost obligați să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
institut. El cunoștea prea bine, încă din anii detenției sale, ca prizonier politic, „rădăcinile răului”. Am lucrat timp de aproape 25 de ani la Institutul de cercetări pedagogice și psihologice, trăind în mod nemijlocit toate fazele de dinainte și de după desființare. Ca specialist în psihologia sugestiei și sugestibilității și problemele relaxării și hipnozei, pe deasupra căsătorit cu o cetățeancă din R.F.G., m-am bucurat de o atenție deosebită din partea organismelor de anchetă, dar - după cum mi-a fost dat să constat foarte curând
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]