4,214 matches
-
Maurier. Am sperat să mă facă editor la moartea lui Taylor, În 1880, dar postul i-a revenit lui Frank Burnand. Și Îi aparține pe viață. E o ambiție pe care n-am să o văd niciodată Împlinită. — Îți Înțeleg dezamăgirea, dar Îndrăznesc să spun că sunt mai mulți cei care asociază revista Punch cu numele de Du Maurier decât cei care Îl asociază cu Burnand. Ești drăguț, James, spuse Du Maurier surâzând palid, dar mai e ceva care face ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În timp ce el o Însoțea prin siturile artistice din Florența, Între ei se năștea o relație pe jumătate de concurență, pe jumătate de flirt, În cadrul căreia, pe rând, fiecare susținea că Îi acordă „experimental“ atenție celuilalat pentru a uita de o dezamăgire În dragoste, când de fapt erau În realitate Îndrăgostiți unul de celălalt. În scena culminantă, care se desfășura, cu efectul cuvenit, În penumbra din interiorul Domului Într-o zi umedă de toamnă, Își mărturiseau adevăratele sentimente și puneau bazele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spuse el. — Suferi și tu? — Desigur. E boala profesională a artiștilor. Facem permanent efortul de a ne imagina și de a gândi lucruri la care nu s-a mai gândit nimeni Înaintea noastră, riscând astlfel, permanent, o Înfrângere și o dezamăgire. — Dar nu ține și de temperament? — Ba mă tem că da, suspină el. Și, probabil, se și moștenește. Toți membrii familiei mele știu bine ce este melancolia - mai puțin mama. E În sângele James-ilor, evident. Tata și-a găsit alinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
avută din New England ocupa Casa Alvisi de pe Grand Canal vizavi de Salute, iar ospitalitatea sa În locuința impozantă, oferită mai ales celebrităților din lumea literaturii și artelor plastice, era legendară. Pentru Henry Însă, vizita se dovedi a fi o dezamăgire. Veneția, care Îi plăcuse atât de mult În vara și primăvara lui 1881, era mai rece anul acesta și mai umedă. Într-o zi chiar ninse, provocând schimbarea spectaculoasă a orașului - domul de la Salute cu tichie albă, provele negre ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plantație din Florida cu sclavi eliberați pe post de muncitori, care Însă se dovedi a fi un eșec comercial fără drept de apel. Nici unul dintre frați nu se distinse ulterior În afaceri, iar Wilky murise tânăr, acrit și urmărit de dezamăgiri. După ani de șovăieli, William părea, În fine, să Își croiască o carieră academică de succes la Harvard, dar cu mici șanse de a se Îmbogăți, chiar dacă, În cele din urmă, avea să termine de scris Principiile psihologiei, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vânturând o țigară În cealaltă, cu chipul radiind. — Henry, felicită-mă! Am scris deja patruzeci de pagini - sau mai degrabă Emma le-a scris. Eu le-am dictat. — Deci te-ai apucat de povestire? zise Henry, cu un junghi de dezamăgire la auzul veștii, pe care Însă reuși să o mascheze cu un surâs. Da, spuse Du Maurier. Dar nu de cea despre care ți-am vorbit. — Nu cea cu fata și hipnotizatorul? — Nu, cu totul alt subiect... Unul care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ar fi deschis cartea). Henry Îi era recunoscător pentru răbdarea și umorul pe care le manifestase În perioada „tăieturilor“, iar personajul lui Claire Cintré Începuse să se contureze foarte frumos. Până acum, Compton Însuși se dovedea a fi o mică dezamăgire, dar nu Îi putea atrage atenția asupra greșelilor făcute, de față cu ceilalți. De aceea, se Întoarse cu cei doi la ei acasă, unde petrecu Încă două ceasuri Între patru ochi cu actorul, parcurgând fiecare replică a personajului, acordând atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din brancardierii care Îl purtau În afara câmpului de bătălie. Pe scurt, erau niște eroi În fața cărora Henry se simți smerit și aproape rușinat la vremea respectivă. Dar viețile lor, după aceea, fuseseră doar un șir lung și jalnic de eșecuri, dezamăgiri și suferințe fizice. Experiența traumatică a războiului Îi lăsase, se pare, fără puterea de a trăi În timp de pace, aducându-i În cele din urmă lui Wilky un sfârșit prematur, În timp ce el și William, care trăiseră Într-o siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cum, Împreună cu doamna Compton, Îl descifrați după spectacol, la lumina calmă a lămpii aprinse În miez de noapte“. Primi o lovitură crudă, după ce Își imaginase acest tablou intim, când Compton Îi scrise, câteva zile mai târziu, pentru a-și exprima dezamăgirea față de actul Întâi și temerile legate de ceea ce i-ar putea urma. Era nemulțumit de o piesă care punea un accent atât de mare pe problemele morale și credințele religioase ale romano-catolicilor, cu care obișnuiții britanici ai teatrului vor rezona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
piese acceptate pentru a intra În producție În viitorul apropiat la două dintre trupele cele mai reputate din Londra, avea sentimentul că se apropie de clipa În care avea să Își facă un nume pe scena dramatică, dar, după atâtea dezamăgiri, era pe deplin conștient de fragilitatea acestei situații, ca un castel din cărți de joc, pe care trebuia să Îl atingi cu cea mai mare precauție și cu respirația oprită. Se abținea cu mare greutate să nu Își preseze directorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
socială aproape universală către țară“. Spre sfârșitul lungii epistole, relata și prăbușirea montării cu Calea doamnei Jasper, afirmând că fusese ușurat să rupă relațiile cu mizerabilul, cu Daly. „Cu toate acestea, a fost pentru mine motiv de profund dezgust și dezamăgire“ - recunoscu el - „o risipă de răbdare și muncă laborioasă, sacrificiul unor câștiguri pe care contam În mod serios. Dar à la guerre comme à la guerre. Intenționez să lupt din toate puterile pe acest front Încă un an - 1894 - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl Învăluia? Era dispus să recunoască În fața lumii că jocul era prea greu de jucat? Probabil că nu. Oricum, era o binecuvântare faptul că Alice nu trăise să vadă nedemna prăbușire a tuturor ambițiilor sale teatrale, căci ar fi resimțit dezamăgirea aproape la fel de greu ca și el. Dădu filele jurnalului, căutând referiri la Încercările lui dramatice. Prima mențiune a Americanului data din 25 martie 1890. „H. pare vesel din pricina piesei și incapabil să Înțeleagă palpitațiile pe care mi le provoacă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iar stiloul alături. Nu era pregătit. Încrederea În propriile forțe ca scriitor Îi fusese zdruncinată rău și nu putea face greșeală mai mare decât să se pripească să scoată o carte nouă, care să se dovedească a fi o nouă dezamăgire. Era, oricum, greu să Întoarcă hotărât spatele teatrului, atâta vreme cât Guy Domville continua să se joace la St James și viitorul său rămânea nedecis. Cronicile pozitive continuau să apară și prietenii i le trimiteau: una inteligentă a lui George Bernard Shaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
apăruseră deja primele patru episoade din Marțianul. Dar ezita, tărăgăna, trăgea de timp. Făcu din angajamentul de a trimite lunara „Scrisoare de la Londra“ o scuză pentru a mai amâna articolul despre Du Maurier. Problema era că Marțianul fusese o mare dezamăgire - În realitate și mai de-a dreptul, Marțianul era jenant de prost. Naratorul, despre care se presupunea că scrie cândva, În viitorul apropiat, era un englez convențional și plicticos pe nume Robert Maurice, care Îi fusese profesor eroului principal, talentatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fizic și mental al lui Kiki În ultimii doi ani. Și nu era singurul cititor care gândea astfel: capitolele publicate În Harper’s provocaseră deja comentarii pline de cruzime În presă și mai mulți prieteni Îi mărturisiseră Între patru ochi dezamăgirea față de noua carte. Cun aveau să o privească pe Martia, când aveau să ajungă la ea? Cei care făceau comerț cu reputații pe piața literară și care nădăjduiau, după cum Kiki Însuși profețise, că, după succesul lui Trilby, avea să urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Covering End, pentru completarea și rotunjirea cărții. Era reciclarea piesei intitulate Summersoft, pe care Ellen Terry o ținea de trei ani, fără a da vreun semn că ar intenționa să o pună În scenă. Faptul că reușise să Își ignore dezamăgirea și să folosească materialul Într-o altă formă demonstra limpede că, În fine, lăsase Teatrul În urmă. Dar, În lumea lui nestatornică, pe lângă amărăciune, Învățase și lucruri noi, după cum o demonstra Vârsta ingrată, constând În mare parte În „scene“ care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fusese un eșec. Cât despre Încercarea ratată de a se preschimba În dramaturg, cu cât se vorbea mai puțin cu atât mai bine. Judecând după toate standardele obiective, cariera lui, luată În totalitate, era o poveste plină de ratări și dezamăgiri, și cu toate acestea, dacă te luai după reacția oamenilor la primirea Ordinului de Merit, ai fi zis că este un mare scriitor, la fel de eminent În domeniul său ca William În al lui. Pe Alice, paradoxul acesta o nedumerește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a ținut afișul timp de trei ani, În timp ce the High Bid s-a jucat doar de cinci ori, la matineu. Alte două piese comandate cam În aceeași perioadă nu au ajuns nici măcar până În acest stadiu. Povara cumulată a tuturor acestor dezamăgiri s-a dovedit a fi prea mare pentru el. În starea de depresie neagră menționată deja, a făcut primul foc de tabără În grădina de la Lamb House, alimentându-l cu scrisori, sub ochii slujitorilor Îngroziți și stupefiați. Era, În esență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
priviră afară. Norman văzu o câmpie brună, Întunecată, lipsită de viață și care se Întindea până la limita vizibilității. Dincolo de ea, Întuneric. — Mă tem că nu prea aveți ce vedea aici, spuse pilotul. — Surprinzător de sinistru, remarcă Ted fără urmă de dezamăgire. M-aș fi așteptat la mai multă viață. — Păi, e cam frig. Temperatura apei este... o clipă... 2,2 °C. — Da, domnule. Să vedem unde este noua dumneavoastră locuință. Motoarele uruiră. Un sediment mâlos se Învolbură În fața hubloului. Submarinul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să-l vadă pe Harry inert, În stare de inconștiență. Voia să o vadă pe Beth stând la fereastră și agitându-și pumnii cu o furie dementă. Îi trebuia o confirmare că avea toate motivele să-i părăsească. Dar, spre dezamăgirea lui, nu văzu decât lumina galbenă care se stingea treptat În interiorul habitatului. — Norman. — Da, Beth. Acum se simțea În largul său răspunzându-i lui Beth. Avea mâinile pe comenzile submarinului, gata să-și Înceapă ascensiunea. — Norman, ești un mare ticălos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
astfel încât din pământul de lună, chipul lui îmi va zâmbi pentru o veșnicie de clipe. Din mine un poem se naște, și-mi pipăie prin brațele trecătorilor acea putere a îngerilor, ce nu m-a părăsit niciodată, în calea tuturor dezamăgirilor și ele destul de furtunoase. Ei ce au cules toate amestecurile vegetale în care am tulburat setea unui fum albăstrit de trecut. Ei, ce prin florile îmbătrânite, salvează gândul încremenit, în care voi continua să luminez prin această rană a stelei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
bifați varianta corectă), Helen. Helen a continuat să facă chestia asta multă vreme după ce toată lumea știa că vocea fără trup îi aparținea și, ca atare, o ignora fără nici o grijă. Ceea ce însemna că eu nu aveam nici o clipă de liniște. Dezamăgirea aproape c-a ucis-o pe biata Anna. Iar ploaia a continuat să cadă cu găleata. Malurile canalului au explodat. Drumurile au devenit inaccesibile. Multe mașini au fost abandonate pe străzile inundate. Am auzit despre toate lucrurile astea de la alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
doresc să mai arăt la fel. Deși nu mă puteam imagina ajungând vreodată așa de disperată. Sigur că noutatea legată de bicicletă și de mașina de vâslit s-a consumat foarte repede. A fost o combinație de accidente și de dezamăgiri. Cu toate că Helen nu avea decât nouă ani, a decis că numai ea știa cum funcționează aparatul de vâslit. Așa că ne-a chemat pe toți pentru o demonstrație. Ca să ne impresioneze, a fixat greutățile mult prea sus, apoi a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe față. —Nu. — A, a oftat tata ca un balon care se dezumflă. Dar îmi place să mă uit, i-a mărturisit Adam ca să-i facă pe plac. A, fiuuu! a exclamat tata întorcându-i practic spatele și exprimându-și dezamăgirea printr-un gest de concediere. Și așa, presupun eu, s-a încheiat noua prietenie. Nu știu din ce motiv, dar eu am simțit că era de datoria mea să conversez cu oaspetele nostru. Asta poate și pentru că mă obișnuisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
O să vorbesc cu el imediat. Mi-am ținut răsuflarea. Nu că felul în care respirasem până atunci fusese prea grozav. Un alt clic. Iar recepționera a revenit. — Îmi pare rău, dar domnul Webster lipsește săptămâna aceasta. Vă poate ajuta altcineva? Dezamăgirea a fost așa de dureroasă încât abia am reușit să mai bolborosesc: Nu, e în regulă. Mulțumesc. Și am închis. Am rămas pe patul maică-mii. Nu prea știam ce să fac. Fusese un adevărat coșmar să-i telefonez. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]