11,935 matches
-
i se adreseze pentru a obține de la el explicații și răspunsuri în probleme dogmatice; în 515 a fost chemat la Cartagina de Trasamundus, pentru a discuta cu acesta despre conflictul dintre arieni și catolicii ortodocși, și a participat la o dispută în public cu teologii arieni pe care, firește, a cîștigat-o. în consecință, arienii l-au trimis din nou în exil în Sardinia, în 517. Fulgențiu a rămas acolo pînă în 523, cînd a murit regele vandal; succesorul său, Ilderic, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Storia dogma critica (Studia patristica Mediolanensia 1), Vita e Pensiero, Milano, 1974. CAPITOLUL XVII DEZBATERI TEOLOGICE PRECALCEDONIENE ȘI POSTCALCEDONIENE îN ORIENT I. REPERE ISTORICE Două trăsături caracterizează ansamblul dezbaterilor teologice din mediul bizantin: pe de o parte, legătura lor cu disputele pentru întîietate și putere dintre marile patriarhate din Orient (Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Constantinopol); pe de altă parte, legătura lor cu politica imperială, din cauza controlului pe care, începînd cu Constantin, împărații l-au exercitat, sau au încercat să-l exercite, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de autoritate celei de-a doua epistole a lui Chiril către Nestorie (precum și epistolei pacificatoare a lui Ioan de Antiohia din 433), dar nu și celei de-a treia scrisori a lui Chiril către Nestorie, care conținea anatematismele; totuși, în disputele doctrinale din deceniile următoare, tocmai cu acestea a trebuit să se confrunte în mod dramatic definiția stabilită la conciliu, și mulți episcopi orientali (așa cum a rezultat clar din răspunsurile obținute în urma unei anchete privind valabilitatea conciliului de la Calcedon efectuate de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Heraclid din Damasc). La fel de convențional este dialogul în Răspuns la silogismele propuse de Sever, scris de Leonțiu din Bizanț. Regăsim această formă în Eranistes al lui Teodoret și în Apocriticul lui Macarie din Magnesia, care nu se referă însă la disputa cristologică, ci se înscrie în tradiția apologetică. Același lucru se poate spune despre tratatul Teofrast al lui Enea din Gaza; și Disputa cu iudeul Herban, legată de numele lui Gregențiu reia o tradiție deja consolidată, aceea a dialogului polemic dintre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Eranistes al lui Teodoret și în Apocriticul lui Macarie din Magnesia, care nu se referă însă la disputa cristologică, ci se înscrie în tradiția apologetică. Același lucru se poate spune despre tratatul Teofrast al lui Enea din Gaza; și Disputa cu iudeul Herban, legată de numele lui Gregențiu reia o tradiție deja consolidată, aceea a dialogului polemic dintre creștini și iudei. însă genul literar cel mai caracteristic al epocii este florilegiul dogmatic. Producția marilor teologi din secolul al IV-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ceea ce s-a crezut dintotdeauna. Nu numai textele din secolul al IV-lea, ci și cele din secolul al II-lea sînt interpretate ca și cum s-ar inspira din doctrina naturii unice sau a celor două naturi. După cum am arătat deja, disputele postcalcedoniene au în general aspectul unui conflict în jurul moștenirii lui Chiril, iar florilegiile conțin multe pasaje din operele acestuia; Sever de Antiohia a scris o confutațiune a unuia dintre ele, de orientare difizită, compus din 244 de texte ale lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
capitolului al șaptelea din cartea a doua și se întrerupe la al treizecilea capitol din cartea a patra. Se pare deci că avem cam jumătate din această operă. Aceasta era structurată ca o povestire, relatată unui anume Teostene, a unei dispute, care durase cinci zile, între autor și un păgîn învățat care nu e numit, însă e menționat ca filozof sau „filolog”. în realitate, cadrul dialogului e pură ficțiune: de fiecare dată, păgînul lansează atacuri, adesea sarcastice, contra unei serii de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Zenon o interpretare anticalcedoniană clară a Henotikon-ului. Mai tîrziu, trecuse în tabăra cealaltă și se mutase în Palestina, unde încercase să-i convingă pe monahi și pe episcopi să nu mai fie îngăduitori cu anticalcedonismul; a avut loc probabil o dispută publică între el și Sever, urmată de o controversă în scris. Nefalie a citit în public și a făcut să circule apoi un text intitulat Apologia conciliului de la Calcedon, în care apăra formula celor două naturi, încercînd să demonstreze însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Scitopolis (Viața Sfîntului Sava 72; Viața lui Chiriac 13): un călugăr pe nume Leonțiu, originar din Bizanț, îl însoțește la Constantinopol în aprilie 531 pe Sava, trimis de episcopul de Ierusalim pentru a-i cere lui Iustinian scutiri fiscale; în timpul disputelor teologice, Leonțiu apără conciliul de la Calcedon, însă Sava îl îndepărtează cînd descoperă că e origenist, iar Leonțiu rămîne la Constantinopol și, după aceea, contribuie la introducerea în cercurile imperiale a unor reprezentanți ai origenismului palestinian, printre care Domițian și Teodor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Transfiguration CPG 4724, BHG 1975. Contextes liturgiques, restitution à Léonce, prêtre de Constantinople, édition critique et commentée, traduction et études connexes, Lang, Frankfurt/M, Bern, 1981. în sfîrșit, oferim cîteva date despre autorii creștini din perioada analizată aici, străini de disputele cristologice. 28. Enea din Gaza în școala din Gaza, cu puțin înainte de Procopius (cf. pp. 000-000), a apărut Enea. Născut probabil prin 450, a studiat filozofia la Alexandria, așa cum ne spune chiar el, cu neoplatonicul Ierocle; ulterior a ținut lecții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
existat. Pe noi ne interesează în măsura în care sub numele său a fost vehiculată scrierea intitulată Legile omeriților (al cărei început s-a pierdut), de fapt o legislație strict teoretică, bazată pe un ideal monastic. Tot lui i-a fost atribuită și Disputa cu iudeul Herban, sub forma unui proces-verbal, redactat de Palladius, al unei dispute cu mai multe etape; opera face parte (însă ca un produs secundar) din genul disputelor imaginare dintre creștini și iudei, în care iudeul nu e decît o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
intitulată Legile omeriților (al cărei început s-a pierdut), de fapt o legislație strict teoretică, bazată pe un ideal monastic. Tot lui i-a fost atribuită și Disputa cu iudeul Herban, sub forma unui proces-verbal, redactat de Palladius, al unei dispute cu mai multe etape; opera face parte (însă ca un produs secundar) din genul disputelor imaginare dintre creștini și iudei, în care iudeul nu e decît o fantoșă în mîinile autorului creștin. Scrierea e de fapt o continuare a celei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bazată pe un ideal monastic. Tot lui i-a fost atribuită și Disputa cu iudeul Herban, sub forma unui proces-verbal, redactat de Palladius, al unei dispute cu mai multe etape; opera face parte (însă ca un produs secundar) din genul disputelor imaginare dintre creștini și iudei, în care iudeul nu e decît o fantoșă în mîinile autorului creștin. Scrierea e de fapt o continuare a celei precedente, care se încheie tocmai cu începutul disputei. Bibliografie. Ediția celor două opere în PG
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
însă ca un produs secundar) din genul disputelor imaginare dintre creștini și iudei, în care iudeul nu e decît o fantoșă în mîinile autorului creștin. Scrierea e de fapt o continuare a celei precedente, care se încheie tocmai cu începutul disputei. Bibliografie. Ediția celor două opere în PG 86/1, pp. 568-620 și 621-784. Cf. R. Aubert, „Gregentios (Saint)”, în DHGE 21 (1986), coll. 1385-1386. 31. Pavel Silențiarul Termenul latin transpus în greacă sub forma silentiaroi îi desemna la Bizanț pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lipsa de credință a oamenilor. (5) Lui Nicolae, învățături pentru mîntuirea sufletului, este un itinerar de viață ascetică pentru un tînăr care abia și-a început viața de călugăr; la sfîrșit se găsește (nu în toate manuscrisele) răspunsul novicelui. (7) Disputa cu un avocat: un firav cadru narativ structurează tratatul sub forma unor răspunsuri date de un bătrîn ascet unui avocat care condamnă faptul că monahii renunță să-și apere propriile drepturi în tribunal și refuză muncile fizice; după plecarea avocatului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doua carte a acesteia în 547-549; trece prin unele dificultăți, ce constau probabil în polemicile purtate cu învățații din Alexandria, dușmani dintotdeauna ai școlii antiohiene căreia el îi aparține (e antiohian și prin naștere) și, fiind nestorian, are motive de dispută cu monofiziții din Alexandria. Declară că nu a avut parte de o educație îngrijită, lucru confirmat de opera propriu-zisă, care este destul de dezordonată la nivelul structurii și al conținutului. Fotie afirmă chiar că „exprimarea e vulgară, ignorînd pînă și sintaxa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alta), a unui fractal construit după toate regulile. Fiecare personaj poate fi acuzat de "complicitate" cu naratorul în actul de reabilitare a ficțiunii. Din fiecare punct romanul își poate dezvolta excrescențe perfect valabile - o sugestie o dă chiar Igor în disputa de final cu tatăl-narator: "Tăticule,[...], tu i-ai vîrît în cap lui Crastaing subiectul compunerii și toate astea numai ca Tatiana să-l întîlnească pe Ismaël și să-și refacă viața. Îndrăznește să-mi spui că nu tu." Iar marea
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
că reprezintă principala trăsătură a capacității tehnice. Această capacitate înseamnă: obținerea timpului în plus înaintea adversarului; descoperirea soluțiilor de derutare sau contracarare a adversarului; curajul de angajament psihofizic în lupta cu el; creativitate în alegerea strategiei de luptă; calmul în disputa cu adversarul; utilizarea mijloacelor regulamentare în această luptă.” Tehnica jocului de fotbal, ca în orice joc sportiv, constituie fundamentul pe care se dezvoltă și se perfecționează jocul. Practicarea jocului de fotbal în lecția de educație fizică școlară nu va putea
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
comemorează fapta lui William Webb Ellis care, cu o frumoasă nesocotire a regulilor fotbalului, așa cum se juca în timpul său, a luat primul mingea în mâini și a alergat cu ea determinând astfel trăsătura distinctă a jocului de rugby. A.D. 1823. Disputele dintre cele două tabere - cei care pretindeau purtarea mingii cu mâna (Colegiul din Rugby) și cei care pretindeau purtarea mingii cu piciorul (Colegiul din Eton) - devin în anul 1836 tot mai aprinse, având drept rezultat final formarea la Colegiul din
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
prin lipsa de interes și de nepăsare, lipsa de afecțiune și chiar respingerea copilului. Frecvent, acești părinți sunt reci, ostili, Își ceartă copilul, Îl pedepsesc sau Îl ignoră. În aceste familii au loc frecvente conflicte, iar copilul este antrenat În disputele dintre părinți. În situații de eșec ale copilului, părinții reacționează prin reproșuri și chiar pedepse repetate, care duc la apariția sentimentului de neputință, incapacitate și inutilitate a efortului, alimentând sentimentul de inferioritate care va determina și alte eșecuri, instalându-se
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]
-
-lea, în diverse domenii (estetică, filosofie, filologie clasică, arheologie). Societatea s-a străduit să câștige partizani și în Transilvania, cei mai însemnați dintre aceștia fiind I.G. Meșotă și G. Munteanu (la Brașov), E. Brote și I. Bechnitz (la Sibiu). După dispute aprinse, avea să dobândească adeziunea majorității membrilor Societății studenților români „România jună” din Viena, precum și a redactorilor ziarului transilvănean „Telegraful român”. O contribuție deosebită la răspândirea junimismului în Transilvania i-a revenit „Tribunei”, atâta timp cât s-a aflat sub conducerea lui
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
ca romancier) și Mihail Sadoveanu (componenta mitică și inițiatică). Paralelele comparatiste (Urmuz - Kafka, Mateiu I. Caragiale - E. A. Poe, Ibrăileanu - Alfred Valette, M. Blecher - Th. Mann) vin de la sine, constituind repere pentru ipoteticul cititor străin. Trecerea sub tăcere a tensiunilor și disputelor dintre grupări și reviste face ca imaginea să nu fie a unui câmp de luptă, ci mai curând, a unei grădini academice. Pentru B., modernism și tradiționalism sunt simple cadre de situare și nu criterii valorice, iar conceptul de generație
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
urmeze celui ce le‑a săvârșit; nu trebuie să creadă decât în el. Iată destule pretenții care sunt vădit ale unui vrăjitor în căutare de întâietate și care are grijă să se înarmeze împotriva rivalilor care vor să i‑o dispute. Pe de altă parte, afirmă Celsus, credința în existența diavolului nu este decât o variantă nelegitimă, alterată, a vechilor mituri care descriu confruntarea dintre zeii suverani și anumite grupuri de zei rebeli, ca de exemplu, Cronos, zeii și Titanii, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticriștii” de care vorbește Ciprian sunt acei reformatori care îndrăznesc să spună cu voce tare ceea ce majoritatea creștinilor nici măcar nu îndrăznesc să gândească în tăcere. Negăsind nimic de reproșat acestora în plan dogmatic, episcopul recurge la armele diatribei și ale disputei retorice. Anticristul lăuntric la Augustin Demersul anticristologic al lui Augustin se înscrie integral pe linia tradiției africane care se distinge de celelalte tradiții creștine prin accentul foarte puternic asupra conceptului de unitas Ecclesiae. Cu toate acestea, episcopul Hipponei nu rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lanțuri”, ale căror gânduri și aspirații „se lovesc de boltă și se frâng de zid”, poetul atacă diferite realități sociale, critică dur tare nocive. Când e vorba de unii slujitori ai condeiului sau ai scenei, o dă pe glumă, unele dispute cu gazetari sau poeți, reflexe și comentarii ale unor evenimente sau întâmplări obișnuite fiind rimate în înjghebări frecvent neatinse de scânteia spiritului. Umorul palid din ciclul Cronici ieșene (1911-1920), persiflarea „eroilor” care doreau intrarea țării în conflict doar pentru a
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]