KorAP: Find »[drukola/base=distra & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...122 123 124 ...190 >

4,738 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

pentru așa ceva, eu eram de-o distracție. Și, bine, care au fost un pic mai inteligente m-au atras pentru că aveau ceva și-n cap. Așa, în rest și ele reprezintă o simplă distracție. Le ziceam „Hai!“ și veneau. Ne distram și după un timp le sunam. „Auzi, știi, vrei să ne-ntâlnim?“ și eu ziceam: „Da“. „Azi nu pot. Ce zici, mâine e bine?“ și ziceam: „De ce nu poți?“ - „Păi, mă simt cam rău“ - „Ei, atunci pot să vin la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
am grăbit. Era o vilă, un sediu al unei firme de construcții, și acolo aveam eu o reședință: cu banchete de la mașini, pe care nu le vândusem - pentru că pica bani, nu le mai vindeam. Mergeam la discoteci, baruri, să mă distrez, pocher, disco-baruri, videoteci. Dormeam până la unșpe-douășpe, apoi îmi făceam plinul la buzunar în oraș, și până la unșpe-douășpe noaptea să-i și cheltui - ce mai făceam după aia, nu mai aveam motivație să mai fac rost de bani. Era să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
mai cos și eu. Mai trimit acasă, se uită ai mei la el. Nu m-am născut doar să mănânc la program, eu libertatea o am luată, ce să mănânc la program. Să stai așa și să vezi cum se distrează lumea. Îmbătrânesc aici. E o prostie să bagi omul la pușcărie pe viață. Eu că am omorât pe persoana respectivă, tu din partea cealaltă vii și îmi iei mie libertatea. Eu i-am halit viața, dar tu tot criminal ești, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
puse. La pachet, într-un colț undeva, prin mânecile la haine, prin căciulile rusești. 10 Îl așteptai, stăteai în cimitir. Când trecea... pac! Stăteam după gardul ăla și dat pe față cu făină (râde). Noaptea. Asta o făceam ca să ne distrăm. Pe lângă gard, pe lângă spitalul 9. Deci omul trecea pe la un coșmar. De la nebunii ăia, pe lângă gard. Ei, ajungea pe lângă „Automatică“, pe partea ailaltă, vrea să se ferească de câinii ăia și ajungea și spunea: „Of, mai am puțin și ajung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
atunci n-am mai omorât nici un gândac. Cei care mureau în celula mea mureau de bătrânețe. Am primit o agendă cu coperți de piele și gândacii i-au ros colțurile și i-au ciuruit paginile. Întrucât împărțeam aceeași celulă, mă distram la gândul că, cel puțin, aveam colegi gândaci spirituali. Față de celelalte insecte nu aveam aceeași simpatie. Omorârea muștelor era un joc. Mi-am propus să omor 100 pe zi și să țin evidența. Când eram în criză de timp, continuam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
nici să mă calific, deci să-mi dea categorie mai mare. Și mă reîntorc din nou la viața de cartier, erau hoți de buzunare, erau spărgători de mașini; vedeam cum au bani, deci toți, la vârsta mea, aveau bani, se distrau... te duceai într-o discotecă, în „Preoteasa“ sau, știu eu (caută să-și amintească), „Mozaic“! Se duceau acolo, se duceau pe la Sinaia, pe la Predeal ... eu, la șaibă. Atunci m-am băgat și eu într-o gașcă, așa, de cartier. Eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
așa, la rând, toate cu un gust rău, mai puțin - să zic - lichiorul, care-i mai dulce, așa. Și-am zis: dacă nu e bun - la o parte! De droguri nu m-am atins. În schimb, ca să pot să mă distrez și să trăiesc așa cum am crezut eu că-i bine, trebuia să fac infracțiuni. Furturi, tâlhării. Până în ’90, când n-a mai mers bine. Aveam cinșpe ani. Prima dată am început cu magazine - restaurante, alimentări. Normal, infracțiuni, să spun așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
buton pe dinăuntru. Am furat. Până m-a arestat. De la revoluție până-n ’96. Am și dat o mare lovitură, dar asta a fost problema, că n-am avut planuri de viitor, n-am știut ce să fac cu banii. Mă distram și-atât! Am prădat un patron care avea multe magazine. L-am prădat odată. Acasă. I-am luat foarte mult de-acolo - și valută și bani românești și aur foarte mult. Era pontul pe care-l urmăream. Mergeam în Europa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463

azi-dimineață din pentru ce ai vrut să fluieri telefon/ nu eu nu vreau eu nu vreau și mă strînge MULT PREA TARE/.../ sînt b... care se dilată eu vreau să cresc într-un tub de sticlă/ asta spun ca să te distrezi//se sparg jucării de sticlă între stele cu lanțuri la animale/.../cu nisipul ce mai furnică în CREIER/fiindcă sînt foarte inteligent/ și în întuneric” („În gropi fierbe viața roșie“). Ca și în cazul lui Vinea („Dintr-o vară“, „Dicteu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
dixit - generatoare de comic („demnitatea stilistică, liniștea de mare prozator clasic, din care, firește, iese și comicul”). Preluînd informațiile oferite de Eliza Vorvoreanu despre geneza „paginilor bizare”, criticul subliniază — în Istoria... — imaginea unui Urmuz-parodist al academismului: „Numai pentru a-și distra frații și surorile, Urmuz compune niște false automatisme, parodiind academismul prozei curente”. Se insistă mereu asupra caracterului „bufon”, care — din punct de vedere filozofic — e „sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

privirea. — Gaston, nu găsim oare alt câine care să-i ia locul lui Napoleon? îl întrebă Tomoe duios. Gaston clătină ușor din cap. — Nu pune atâta la inimă, Gaston. Hai să-l luăm și pe Takamori deseară și să ne distrăm pe undeva. — Tomoe-san, eu... Gaston se opri, se rezemă cu mâna de zid și continuă cu glas scăzut. Deseară plec din Tokyo. — Pleci din Tokyo? Unde pleci? — Nord. Era complet epuizat și făcea eforturi disperate să-și înăbușe lacrimile care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
ei. Și un copil de trei ani ar înțelege atâta lucru. — Domnișoară, vreți să ne aruncați mingea? strigă unul din băieți. Gaston a luat mingea de lângă picioarele lui, a ridicat-o și a aruncat-o băieților fericit. — Ce bine se distrează copiii! Nu vorbeam despre copii. Te-am întrebat dacă nu ți-e teamă. — Teamă? spuse Gaston. Ba da, mi-e teamă. — Dacă ți-e teamă, de ce te duci, Gaston? Apoi, fără să vrea, Tomoe s-a trezit spunându-i în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

nunți din lumea celebrităților. Sally se trezește brusc din visare. — Mi-ar plăcea enorm să mă ocup de nunta voastră, spune ea plină de entuziasm. Nu am mai organizat nunta unei prietene de ani de zile. Și n-am și distra de minune. — Asta Înseamnă că nu o să fie jilțuri de cristal și nici porumbițe albe? am avertizat-o eu, referindu-mă la ultima nuntă pe care o organizase și care apăruse În toate ziarele din țară, unele dintre cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ai văzut-o vreodată. — Nu-i spune, țipă Linda ca din gură de șarpe. Nu-i spune absolut nimic. De parcă aș fi avut vreo intenție. — Desigur, n-am voie să-ți suflu o vorbă despre ea, continui. Dar v-ați distrat? Întreabă el, nerăbdător să mă reîmprietenesc la cataramă cu Linda, ca să nu vin acasă și să mă văicăresc, iar el să fie silit să mă asculte vorbind-o de rău pe maică-sa. — Ne-am simțit foarte bine, confirm eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cu Linda, ca să nu vin acasă și să mă văicăresc, iar el să fie silit să mă asculte vorbind-o de rău pe maică-sa. — Ne-am simțit foarte bine, confirm eu, fără să fie o minciună. Chiar ne-am distrat. M-am simțit ca orice femeie normală care iese o zi la cumpărături Împreună cu mama și sora ei. Mă rog, aproape. Dar sentimentul pe care l-am avut a fost Într-adevăr acela că fac parte din familie, iar asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
invită deloc, căci ideea de a socializa și a se ocupa, În același timp, de copii se dovedește a fi peste măsură de copleșitoare pentru ei. Oricum ar fi, oamenii nu mai beau, nu mai dansează și nu se mai distrează la fel de bine și cu aceeași regularitate ca odinioară, iar eu și Dan sîntem ferm hotărîți să schimbăm lucrurile. În special eu. Of, fir-ar să fie. Mi se năzare mie, sau sună cineva la ușă? Și cine vine În vizită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Nast Traveller. — Așadar, ar trebui să invităm pe cineva? face Dan o Încercare. Sau vrei să fie o evadare romantică, În doi? Oricît de minunat ar suna asta, răspund eu, Întorcîndu-mă spre el și sărutîndu-l ușor, cred că ne-am distra mult mai bine În compania prietenilor. — Ai dreptate. Iar acum, că Tom a Împlinit zece luni, probabil că s-ar distra și el mai bine cu bebelușii care ar veni acolo. Deci... Ridică din sprînceană, privindu-mă. Mai e nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
doi? Oricît de minunat ar suna asta, răspund eu, Întorcîndu-mă spre el și sărutîndu-l ușor, cred că ne-am distra mult mai bine În compania prietenilor. — Ai dreptate. Iar acum, că Tom a Împlinit zece luni, probabil că s-ar distra și el mai bine cu bebelușii care ar veni acolo. Deci... Ridică din sprînceană, privindu-mă. Mai e nevoie să te Întreb pe cine ai vrea să invităm? Odată, demult, Dan ar fi sugerat să-i chemăm pe băieți (Simon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Urăsc restaurantele la modă. Mă intimidează la culme și mă fac să mă simt inferioară. Pe mine mă apucă rîsul. — De ce n-ai refuzat din capul locului, cînd Lisa a sugerat ideea asta? — Mi-am zis că tot o să ne distrăm, dar aș prefera să-mi trag pe mine jambierele și să vin la voi, la cină. — Te Înțeleg perfect, recunosc eu În silă. Întotdeauna mă simt cam prost că nu mergem la restaurantele și cluburile la care ar trebui. Jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
și se Întinde să-i strîngă mîna lui Dan. Trish sare În sus și mă ia În brațe. — Doamne! Dintotdeauna am vorbit de o asemenea vacanță! Să Împărțim o vilă cu prietenii. O să fie de-a dreptul fantastic! O să ne distrăm de minune! — Intenționăm să-i invităm și pe Lisa și Andy, spun eu cînd ne așezăm iarăși cu toții. Ce părere aveți? Absolut! exclamă Trish. — Dacă nu cumva Lisa primește o invitație mai bună, spune Dan, Într-un fel care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Franței. Toate locurile sînt probabil ocupate de mult. Copleșită de frustrare și dezamăgire, Încep să plîng. — Of, scumpo. Dan se ghemuiește lîngă mine și mă ia În brațe. Știu că nu e ce speram noi, dar Încă ne mai putem distra. Cine știe, poate o să avem multe activități planificate și abia de-o să apucăm să-i vedem. — Lasă-mă să-i sun și pe ceilalți, zic eu, trăgîndu-mi nasul. Doamne, ce-or să spună? Las un mesaj pe mobilul lui Trish

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
acolo? Dau din cap. Acum, că am ajuns aici, sînt convinsă că prezența lor nu va mai conta cîtuși de puțin. Am nevoie de pauza asta mai mult decît ei și, la naiba cu socrii, am de gînd să mă distrez. La aeroport, schimbăm numere de telefon cu Kate, printre numeroase promisiuni că ne vom Întîlni. SÎnt ușor nedumerită În clipa În care insistă să ne trimită fiecăruia cîte două bezele, deși nici nu ne cunoaștem. CÎnd ești În Franța..., rîde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
țanc, Oscar Începe să urle. Asta Îi face și pe ceilalți să se pornească, mai Întîi pe Tom, apoi pe Amy. — Bună idee, Trish, o aprobă Dan. Hai să-i ducem pe copii din drum pentru ca adulții să se poată distra. Ce drăguț, zic eu, clătinînd din cap. Ce mi-aș dori ca fiul tău să Înțeleagă ce spui. Chiar dacă ar Înțelege, n-ar putea să audă, cu toată hărmălaia asta. Păi, ce-ai zice să ne ajuți să găsim dormitoarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
la refuz cu hainele celor doi. — Rahat! șuier eu, așezîndu-mă pe pat, În timp ce Dan pare Îngrijorat. — Îmi pare rău, oftează el, cuprinzîndu-mă cu un braț. Știu că erai nerăbdătoare să stai În camera asta, dar o să fie bine, o să ne distrăm . Știu, știu, mă port Îngrozitor. Mai ales că asta e vacanța lor și ei plătesc. Dar voiam așa de mult să stau aici. — Păi, hai să ne uităm și la celelalte și să ne adjudecăm cea mai frumoasă cameră care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
aștepte o zi. PÎnă seara, prima petrecută de noi aici, mă socotesc că, dacă zilele ce vor urma Îi vor semăna celei de azi, temerile mele legate de Linda și Michael au fost neîntemeiate. În ciuda prezenței lor aici, ne vom distra cu toții de minune. Aș merge chiar pînă Într-acolo Încît să afirm că Linda a fost o gazdă incredibilă azi, ca să nu mai pomenesc că m-a ajutat și cu Tom. În timp ce fetele fac baie celor mici, le dau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]