7,734 matches
-
miturile salvatoare, ale „reparației” morale a unei lumi roasă de vicii, de păcate și care, după un ritual prestabilit, se restaurează periodic (M. Eliade, Y. Pelicier, J. Starobinski). Pentru Socrate nebunia este de două feluri: nebunia divină (theamania), dar al divinității, și nebunia boală, alterare a spiritului, a minții și comportamentului uman. Se stabilește în felul acesta o demarcație netă între dimensiunea culturală și cea medicală a nebuniei. Această dihotomie a nebuniei nu poate fi contestată, iar psihopatologia trebuie să-i
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
țărănci cu credință în Dumnezeu. Cel revenit „de dincolo”, adică din Uniunea Sovietică, asemenea tinerilor adormiți din Efes în tradiția ortodoxă, este actorul angajat de copii ca să îi lumineze bătrânei ceasul aniversar. Rod al unei manipulări medico-militare ultrasecrete sau răspunsul divinității la dragoste și credință? Abilitatea constă în glisarea pe corzile tuturor interpretărilor posibile, într-un spațiu scenic admirabil controlat. Între aceste două piese se plasează spectacolul în stil antic Constantin cel Mare, reprezentat în aer liber în ruinele din fața Catedralei
TAMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
implicați în conceperea și aplicarea unor modele de curricula. Oricare dintre ei își asumă sarcini divine; sunt așadar moire - dar moire într-o lume fără zei, în care Ananke a murit, iar responsabilitatea predestinării nu mai poate fi atribuită unei divinități abstracte. Cercetătorii, designerii și managerii curriculari trebuie să-și ia, ei înșiși, această responsabilitate cumplită. Aceasta este deosebirea teribilă dintre lumea mitică și lumea reală. Cercetătorii, designerii și managerii curriculari joacă roluri de zei, deși sunt doar oameni; acești indivizi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a fost abolit de către toate comunitățile sedentare ale spațiului euroatlantic. Această abolire s-a realizat exclusiv pe baza unei educații morale severe impuse de zei masculini, absoluți și autoritari, precum Iehova ebraic. (Dar Zeus Olimpianul al grecilor nu era o divinitate a interdicției incestului, ci, ca ucigaș al infantofagului său părinte Cronos, un zeu al abolirii canibalismului 8.) Acest curriculum cutumiar întemeiat mitico-religios pare să fi determinat desprinderea omului de hominitatea sa animalică, pentru a accede în umanitatea sa noetică ulterioară
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tuturor poruncilor faraonului”, „căpetenia căpeteniilor”, „înainte-stătătorul întregii împărății”, „judecătorul suprem”, „căpetenie a celor două încăperi pecetluite” etc. Era așadar un prim-ministru absolut care nu se supunea decât faraonului, pe care îl înlocuia integral, întrucât acesta se poziționa suprauman, ca divinitate. Primul vizir pare să fi fost numit Kheops, faraon din Dinastia a IV-a. Desigur, datorită puterii acestui șef absolut al executivului, alesul nu putea fi decât un scrib excepțional cultivat, plecat dintr-o „Casă a Vieții”, poate chiar cea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
regelui eleusic Triptolem primele semințe de grâu și îl învățase să le cultive. Înaintea hegemoniei ateniene, la Eleusis, Demetra era zeiță a pământului roditor și zeiță htoniană, care primea morții la sânul ei protector. Așadar, era și patroană a defuncților, divinitate psihopompă. De aceea Plutarh îi numea pe defuncți demetrioi; în plus, din împreunarea lui Zeus cu Demetra s-a născut Persefona, care, căsătorită cu Hades, devenise și stăpână a împărăției morților. Răpirea tinerei Persefona (Core) de către Hades constituia un episod
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
primelor numere întregi - socotite numere sacre: 1+2+3+4 = 10. Tetraktys este tetrada divină, esența esențelor 49. Hieros Logos dezvăluie că jurământul pitagoreic nu se făcea pe Zeus Olimpianul, așa cum făceau toți elenii, ci pe tetraktys, adică pe esența divinității 50. Acest delir bazat pe „numere perfecte” s-a extins și în explicarea celorlalte aspecte ale vieții și ale lumii 51. Este „scânteia matematică” ce a aprins vâlvătaia marii culturi euroatlantice, conferindu-i un optimism bizar care nu s-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
iar lucrul pentru care mulți m-au vorbit deja de rău: că le pun altora întrebări, dar eu însumi nu clarific niciodată nimic, din pricină că nu am nici o urmă de înțelepciune, este o mustrare dreaptă. Or, cauza acestui lucru este următoarea: Divinitatea mă silește să-i moșesc pe alții; să dau naștere însă m-a împiedicat. Așa se face că eu însumi nu sunt câtuși de puțin înțelept și nu am aflat ceva de genul acesta născut ca rod al intelectului meu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de genul acesta născut ca rod al intelectului meu. Cât despre aceia care vin să stea în preajma mea, la început, îmi par chiar neînvățați; unii chiar de-a binelea; cu toții însă, stând mai mult împreună cu mine și cu ajutorul pe care Divinitatea îl dă cui vrea ea, este de mirare cât de mult înaintează, după cum li se pare și lor înșiși, ca și celorlalți; și este limpede că de la mine nu au învățat nimic, ci ei află și nasc din sinea lor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este de mirare cât de mult înaintează, după cum li se pare și lor înșiși, ca și celorlalți; și este limpede că de la mine nu au învățat nimic, ci ei află și nasc din sinea lor multe frumuseți. În ceea ce privește moșitul lor, Divinitatea și cu mine suntem pricina ș...ț. Oamenii din preajma mea pățesc la fel ca femeile însărcinate: se chinuie ziua și noaptea și sunt plini de zbucium cu mult mai mult decât acelea. Or, să trezească și să potolească acest fel
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
analogele lor; iar dacă-i luat din lucruri contrare, nu folosește la nimic” (Diogene Laerțiu, op. cit., p. 108). 8. Întâmplarea este, foarte probabil, reală, ca și Theaitetos. Acesta era un tânăr foarte dotat (numele, bine ales, înseamnă „cel primit din partea Divinității”) atât din punct de vedere intelectual, cât și moral. Se născuse la Atena, pe la 415-417. A fost elevul lui Theodoros Matematicianul, al doilea personaj care apare în „însemnările dialogate” ale lui Eukleides din Megara. A fost apropiat de Akademie și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
îngrozitoarea dezvăluire matematică a fost interzisă și, vreme de multe secole, nimeni nu a aflat „taina pitagoreică”. b) Viziunea modernă a lumii. Imaginea antică s-a perpetuat încă 10-12 secole, hrănind întreaga spiritualitate a Evului Mediu. „Lumea perfectă”, creație a divinității iudeo-creștine, nu era decât o variantă a „lumii armonioase” stăpânite de zeii olimpieni platonico-pitagoreici. Începând însă cu Renașterea, viziunea asupra lumii a început să se modifice. „Lumea lui Dumnezeu” a început să devină „Lumea Omului”. Adevărul revelat a început să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
emoțională a conflictelor, refulându-le și mai tare prin apelul la „împăciuire”, o rezolvare de suprafață a tensiunilor profunde, în care am fost și suntem încă prinși. Religiozitatea, ca fenomen spiritual, poate fi o formă de „reabilitare” a relației cu divinitatea, stricată de comunism, o compensare, dar și un efect al nesiguranței într-o societate care a anulat relațiile de apartenență existente până atunci, nepunând mare lucru în loc. Nu este suficient să-i spui cuiva „Iubește-ți aproapele ca pe tine
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de apărare a părinților este reprezentată de nevoia de a fi pedepsiți; au impresia că au de plătit un tribut, că au o imensă datorie, că plătesc pentru o greșeală personală, consideră problemele copilului ca fiind un sacrificiu cerut de divinitate pentru a‑și dovedi credința. Copilul devine astfel un fel de pretext care permite întreținerea și permanentizarea unei situații ce ascunde o incapacitate afectivă a părinților (Ringler, 1988). Studiind atitudinea adoptată de părinți față de copilul deficient, unele cercetări demonstrează că
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
unul din leagănele civilizației îi descoperă lumi fabuloase, devenind prilej de confruntare cu sine însuși și sursă pentru o lirică a descripției reflexive, ca în Peregrin la Ninive (1988). O chemare specială către civilizațiile dispărute ale Orientului arată și dicționarul Divinități, simboluri și mistere orientale (I-V, 1999-2003). Proza îl trădează pe poet, reconstituind metaforic și liric timpuri revolute și figuri intrate în legendă și basm, de aici („oameni, locuri și tradiții din ținutul Buzăului”), ca și din depărtări, cum se
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
1993; O istorie anecdotică a literaturii române, București, 1995; Al. I. Odobescu și Buzăul, Buzău, 1995; V. Voiculescu la Pârscov, Buzău, 1996; V. Voiculescu, contemporanul nostru, Buzău, 1997; Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997; Babilon, orașul blestemat, București, 1998; Divinități, simboluri și mistere orientale, I-V, București, 1999-2003; Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu, București, 2000; Poveștile Babilonului, București, 2000; Romanul vieții și operei lui Alexandru Odobescu, Constanța, 2001; Amintirea care ne rămâne, București, 2002; Viața lui V. Voiculescu, București
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
dezvăluie familiaritatea autorului cu spiritul poeziei europene, îndeosebi cu Rainer Maria Rilke și Stefan George, și în același timp trădează comuniunea cu spiritul filosofiei existențialiste. Lirica lui P. e un imn închinat naturii, percepută ca altar cosmic, întrupare panteistă a divinității, manifestare a sacrului în toate ale firii. Ființele apropiate, dătătoare de viață, Tatăl și Mama, capătă alura unor forțe primordiale, mai mult decât mitologice, iar liniștea satului, a pământului și a codrului e întrevăzută ca o imagine a Edenului. De
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
adevărul prin propria ta viață și a-l răscumpăra, dacă e necesar, prin moarte.” Existențialismul apare ca un stil de viață în care fundamentală pentru împlinirea gândului e puterea voinței, dăruirea pasională - tensiune prin care se deschide calea comuniunii cu divinitatea, dialogul omului cu Dumnezeu. Filosoful putea să conchidă astfel că existențialismul ar fi mai degrabă o filosofie a mântuirii decât una a disperării. În consens cu acest crez, P. îmbrățișează fenomenul literar-artistic și filosofic, încercând să schițeze în limitele filosofiei
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
demitizând pe fondatorii unor mari religii - Buda, Moise, Hristos -, dar încercând să „probeze” și falsitatea învățăturilor acestora. S-ar putea spune că vehemența cu care Hristos își reneagă propriile precepte și suferința cu care își trăiește condiția de sacrificat al divinității, în niște scopuri îndreptate împotriva omului, aluziile la marile violențe prin care creștinismul a fost impus ca religie oficială precedă, modest, atitudinile de mai târziu ale unor Gore Vidal sau José Saramago. În Moartea galbenă este schițat un fel de
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
Carte de rugăciunițe (2000; Premiul Filialei Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor), o culegere adresată tot copiilor, cuprinzând rugi (Tatălui, Maicii, Îngerului), dar și poeme precum Ruga părintească către ai săi, Cum mă închin, Titanic ș.a. Expresia sentimentelor candide în dialogul cu divinitatea se oglindește într-o scriere naivă, de aparentă sorginte folclorică. Romanul parodic Cărțile cu Alfonz. Dintre primele cărți (1988) este construit în jurul personajului principal, vânzătorul de ziare Alfonz Carbit, surprins într-un univers absurd și grotesc, amendat de narator la
RAŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289145_a_290474]
-
generic: copilăria fericită în orizont rural, tinerețea cu flacăra erosului și cu entuziasmul trăit în preajma geniului, maturitatea cu înțelepciunea câștigată. Cel de-al patrulea ciclu închide bucla prin întoarcerea la copilărie, dar o și transcende ca revelație a raporturilor cu divinitatea. Dacă în ciclul Zile de aur sinceritatea vocii nu poate fi pusă la îndoială, totuși impresia de repetiție, de variație pe teme sămănătoriste persistă, numai rareori fiind diminuată de stilizarea tablourilor. Cântece din flăcări conține piese ce recompun un fel
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
și-n loc să cânt cu glasul fumegos/ „Kyrye, Kyrye, Eleyson!”/ cu voce aspră număr meterezele/ și garnizoanele/ și umbra mea încoifată împinge seara în fântâni”. Referințele predilecte (protoistoria traco-getică, Zamolxe - „Fie că Zamolxe a fost vreun om/ sau vreo divinitate/ fie că el a ascultat de magia mușcatelor/ ori de cea gospodărească a vinului roșu// cum să uităm că el e un Semn/ pe care țin atât de mult să-l descifreze/ izvoarele ce ne urmează din piatră-n piatră
MUTASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
coasă-n zori) ori desfășurări epice în cadru rustic (Drică, Muan) lasă loc uneori accentelor de amărăciune și revoltă în fața nedreptății sociale (La prașilă, Pomenire). Pretutindeni apare în cele din urmă schelăria greoaie a unei cugetări ce glosează pe tema divinității, a idealului, a sensului vieții etc. Pătrunderea nu îi lipsește lui N. și nici cultura, destul de bogată, încât atunci când își strunește pornirile retorice și când izbutește o focalizare a gândului (ca în Stânca, Pârâul, Marea, Lebăda, Bărăganul) îl anticipează pe
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
Naum i-a fost frate. Lirica lui N., mai ales cea cuprinsă în volumele Aegri somnia (1876) și Versuri (1890), este o continuare a poeziei meditative a lui Mumuleanu, Al. Beldiman și V. Pogor. Motivele principale sunt „credința” și „îndoiala”, „divinitatea” și „știința”. Credința reprezintă pentru el un sprijin moral cu atât mai puternic, cu cât, în înțelesul pe care i l-a dat, religia nu are aproape nimic din spiritualizarea romantică, ci este mai degrabă rodul unui creștinism primitiv și
NAUM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
este mai degrabă rodul unui creștinism primitiv și teluric. Temperament pașnic, N. e impresionat de spectacolul violenței, de unde și imaginea, frecventă în versurile sale, a lui Cain și Abel. Un refugiu totdeauna fortifiant găsește în natură, înțeleasă ca manifestare a divinității, în momentele ei de liniște maiestuoasă, cu note bucolice accentuate. Având ca model opera lui Goethe Reinecke Fuchs și scrierea populară franceză Le Roman de Renard, compune poemul Povestea vulpei (1903). Satira sa are asemănări numeroase și cu Istoria ieroglifică
NAUM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]