6,346 matches
-
Vasile ridică șervetul căzut lângă scaun. Tolea își îndreaptă spinarea, Vasile îi așază șervetul pe genunchi. Cinci, zece minute, un veac, anul o mie. Tolea parcă înfulecase, totuși, ceva. Vasile se apleacă, din nou, ridică șervetul, îl scutură, îl desface. Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi. Undeva, susură muzica. Cade șervetul, se repune șervetul. Dispare ceașca de supă, apare friptura sau parcă n-a fost friptură sau n-a fost grozavă friptura... Apare alt platou, reapare șervetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
n-ai mai vrut să reiei discuția. Știai că nu-l pot găsi. — Iar te-a apucat. Așa, la doi-trei ani, îți revine tâmpenia. Te plictisești, știu eu. La tine asta e boala: plictiseala. Ce vrei, ce-oi fi vrând, dom’le? Să revezi fosilele alea? Neant, dom’le! Cenușă, pământ, morminte. Cei care au supraviețuit sunt cu un picior dincolo, în paradis. Uită-te la mine. Râde nenea Marga, râd amândoi. Tolea face un semn în spate, spre măsuța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Știai că nu-l pot găsi. — Iar te-a apucat. Așa, la doi-trei ani, îți revine tâmpenia. Te plictisești, știu eu. La tine asta e boala: plictiseala. Ce vrei, ce-oi fi vrând, dom’le? Să revezi fosilele alea? Neant, dom’le! Cenușă, pământ, morminte. Cei care au supraviețuit sunt cu un picior dincolo, în paradis. Uită-te la mine. Râde nenea Marga, râd amândoi. Tolea face un semn în spate, spre măsuța cu rotile. — Citește scrisoarea. Să vezi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
casetele alea noi și holbându-se la ochiul roșu de pe ecranul casetofonului. Apoi timpul se încâlcise, doctorul se evaporase, cândva, muzica agoniza, tot mai puține lămpi și pendula bătuse, iar și iar, cine să audă. ...Vezi că noi avem treabă, dom’ Bazil. Noaptea asta... șoptește dom’ Tolea la urechea lui Vasile, peste vreo două nouă ore, când se trezesc unul lângă altul, pe covor, privindu-se atent și dând din cap, bătrânește, când unul când altul, ca și cum continuau o convorbire din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-se la ochiul roșu de pe ecranul casetofonului. Apoi timpul se încâlcise, doctorul se evaporase, cândva, muzica agoniza, tot mai puține lămpi și pendula bătuse, iar și iar, cine să audă. ...Vezi că noi avem treabă, dom’ Bazil. Noaptea asta... șoptește dom’ Tolea la urechea lui Vasile, peste vreo două nouă ore, când se trezesc unul lângă altul, pe covor, privindu-se atent și dând din cap, bătrânește, când unul când altul, ca și cum continuau o convorbire din vechime. Amicul Vasile tace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și privește. Supus, răbdător cu toate. — Noi, bolnavii. Avem întâlnire acolo, la deversor. Lângă satul ăla nenorocit. Vreo 20 kilometri depărtare, unde se varsă canalul în râu. Vin toți în noaptea asta, ai să vezi... — Eu nu mai sunt bolnav, dom’ Tolea. Așa zice dom’ doctor, că nu mai sunt bolnav. Ești mai sănătos decât mulți, așa zice dom’ Marga. Mai sănătos decât mine, Vasile, așa zice. — Asta așa e. Zice drept, poți să-l crezi. Că da, la rinichi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu toate. — Noi, bolnavii. Avem întâlnire acolo, la deversor. Lângă satul ăla nenorocit. Vreo 20 kilometri depărtare, unde se varsă canalul în râu. Vin toți în noaptea asta, ai să vezi... — Eu nu mai sunt bolnav, dom’ Tolea. Așa zice dom’ doctor, că nu mai sunt bolnav. Ești mai sănătos decât mulți, așa zice dom’ Marga. Mai sănătos decât mine, Vasile, așa zice. — Asta așa e. Zice drept, poți să-l crezi. Că da, la rinichi și la ochi și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
20 kilometri depărtare, unde se varsă canalul în râu. Vin toți în noaptea asta, ai să vezi... — Eu nu mai sunt bolnav, dom’ Tolea. Așa zice dom’ doctor, că nu mai sunt bolnav. Ești mai sănătos decât mulți, așa zice dom’ Marga. Mai sănătos decât mine, Vasile, așa zice. — Asta așa e. Zice drept, poți să-l crezi. Că da, la rinichi și la ochi și la inimă. Mai ales la inimă, săracu’ dom’ Marga, cu inima nu prea... — D’aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ești mai sănătos decât mulți, așa zice dom’ Marga. Mai sănătos decât mine, Vasile, așa zice. — Asta așa e. Zice drept, poți să-l crezi. Că da, la rinichi și la ochi și la inimă. Mai ales la inimă, săracu’ dom’ Marga, cu inima nu prea... — D’aia îi dai haleală multă seara, să crape... Numai când veniți ’mneavoastră. Da’ se termină rău, se termină greu, dom’ Tolea, că nu știți bea, dom’ Tolea, astea-s băuturi iuți... Nici eu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da, la rinichi și la ochi și la inimă. Mai ales la inimă, săracu’ dom’ Marga, cu inima nu prea... — D’aia îi dai haleală multă seara, să crape... Numai când veniți ’mneavoastră. Da’ se termină rău, se termină greu, dom’ Tolea, că nu știți bea, dom’ Tolea, astea-s băuturi iuți... Nici eu, care sunt sănătos, n-aș avea curajul să... De ce, Vasile, de ce? Doar tu ești sănătos, nu ca dom’ doctor. — Da, sunt, că știți ce-a zis dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și la inimă. Mai ales la inimă, săracu’ dom’ Marga, cu inima nu prea... — D’aia îi dai haleală multă seara, să crape... Numai când veniți ’mneavoastră. Da’ se termină rău, se termină greu, dom’ Tolea, că nu știți bea, dom’ Tolea, astea-s băuturi iuți... Nici eu, care sunt sănătos, n-aș avea curajul să... De ce, Vasile, de ce? Doar tu ești sănătos, nu ca dom’ doctor. — Da, sunt, că știți ce-a zis dom’ doctor? Dac-ar fi Tovarășul așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
veniți ’mneavoastră. Da’ se termină rău, se termină greu, dom’ Tolea, că nu știți bea, dom’ Tolea, astea-s băuturi iuți... Nici eu, care sunt sănătos, n-aș avea curajul să... De ce, Vasile, de ce? Doar tu ești sănătos, nu ca dom’ doctor. — Da, sunt, că știți ce-a zis dom’ doctor? Dac-ar fi Tovarășul așa sănătos ca tine... știți cine. Tovarășul Bâl-Bâl Bâlbă, așa zice dom’ Marga. Știți cine... Nu știu, că-i vai de capul tău dacă știu. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dom’ Tolea, că nu știți bea, dom’ Tolea, astea-s băuturi iuți... Nici eu, care sunt sănătos, n-aș avea curajul să... De ce, Vasile, de ce? Doar tu ești sănătos, nu ca dom’ doctor. — Da, sunt, că știți ce-a zis dom’ doctor? Dac-ar fi Tovarășul așa sănătos ca tine... știți cine. Tovarășul Bâl-Bâl Bâlbă, așa zice dom’ Marga. Știți cine... Nu știu, că-i vai de capul tău dacă știu. Cum vorbește Bombonel? Cum își permite să vorbească despre... știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
n-aș avea curajul să... De ce, Vasile, de ce? Doar tu ești sănătos, nu ca dom’ doctor. — Da, sunt, că știți ce-a zis dom’ doctor? Dac-ar fi Tovarășul așa sănătos ca tine... știți cine. Tovarășul Bâl-Bâl Bâlbă, așa zice dom’ Marga. Știți cine... Nu știu, că-i vai de capul tău dacă știu. Cum vorbește Bombonel? Cum își permite să vorbească despre... știm noi despre cine... cum? Și tu, tu, Vasile, cum de permiți să fii comparat cu știm noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
își permite să vorbească despre... știm noi despre cine... cum? Și tu, tu, Vasile, cum de permiți să fii comparat cu știm noi cine? Nu mai ai pic de mândrie, nici un respect față de biata noastră țărișoară? — Da, așa a zis, dom’ doctor. Că dacă ăla ar fi sănătos ca mine, am fi mult mai... cum să spun... mda, mai fericiți. Da’ nu mai strigați așa, că nu e voie. Doar știți că nu e voie și vă face rău, zău vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nici gând, ăsta-s eu, habar n-am de nimic. Nu se lipește de mine nimic, asta e. Ăsta-i secretul, Bazil, sunt nesimțit. Ne-sim-țit! Sunt nesimțit, s-o știi. Nesimțit și flușturatic, ăsta-i secretul, s-o știi. Și dom’ Tolea părea scârbit de ce spune, asta însemna că e treaz. Avea așa, un sictir, când vorbea. Scuipa cuvintele, niște resturi, parcă, care nici nu se comparau cu ce rămăsese ascuns înăuntru. — Baftă, așa să-mi zici. Băftosul, poți să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Umflau umflau balonul, cât cuprinde. Când să mă urc în nacelă, pârț. Când să intru și eu în bășică, în ultima clipă, când să, gata,pârț. Ei, bășcălie... Cu ochiul și cu tifla, ca la noi, asta era. Se lăuda, dom’ Tolea, că așa era făcut. Hainele, vorbele, suceala, poveștile, totul, să arate ce grozav e grangurul. Dar se trezise! Dacă scuipa așa cuvintele, în lehamite, cu buza de jos răsfrântă, însemna că... Tăcuse, dintr-odată. Dintr-odată, a tăcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
uite, simțise că nu mai era alături, pe covor, că se furișase și stă acolo, așa, statuie, ca prostu’. S-ar fi întors, să-l vadă. Stătea cu spatele la ușă, s-ar fi rotit să-l vadă. Nu-i păsa, lu’ dom’ Vancea nu-i păsa de nimic și de nimeni, dar s-ar fi întors, totuși, voiasă se rotească și să-l vadă pe prostu’ de Vasile încremenit în rama ușii. Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Voinov. Nu mai scârțâiau nici ușile. Lumea încetase a respira. Sfârșitul, anul o mie. Blegul Anatol Vancea ghemuit, parcă-și pierduse toată vlaga. A durat mult puțin, greu de spus. Vasile s-a furișat, tiptil, s-a proțăpit în fața lui dom’ Tolea. Era palid profesorul și cu privirea mare, holbată, care nu vedea nimic nimic. N-a avut putere nici măcar să se mire, dom’ Tolea, să scâncească, să ridice mâinile în dreptul ochilor, gonind vedenia. N-a făcut nimic, îl privea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
A durat mult puțin, greu de spus. Vasile s-a furișat, tiptil, s-a proțăpit în fața lui dom’ Tolea. Era palid profesorul și cu privirea mare, holbată, care nu vedea nimic nimic. N-a avut putere nici măcar să se mire, dom’ Tolea, să scâncească, să ridice mâinile în dreptul ochilor, gonind vedenia. N-a făcut nimic, îl privea doar pe marele Bazil. Palid, ca un mort, dar treaz. Nu era beat, avea mutra lui bășcălioasă dintotdeauna, dar era palid, palid de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca un mort, dar treaz. Nu era beat, avea mutra lui bășcălioasă dintotdeauna, dar era palid, palid de tot. Ca un prunc privea, fără să clipească și fără să vadă, săracul Tolea. Vasile îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc al lui dom’ doctor! Fular de mătase galbenă la gât, pălărie tare. Mănuși lungi, lungi, păroase. Ținuta de gală a lui conu’ Marga, când se punea în mare spectacol. Raglanul acela păros avea și un buzunar la piept, în stânga, sub rever, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
roz și peste o oră zăduf și peste alte trei șuieră cu rafale de gheață. La Antonel, la Toni, dada, la doctorul Marga... între semenii noștri zurlii se găsește totdeauna ceva să-mi pună sângele în mișcare. La Marga, la dom’ Bazil, la Bătrâna Fecioară Musaca, acolo am găsi de toate... Dar abia am fost, parcă, acum vreo trei zile am fost n-am fost, i-am vorbit boierului Marga despre scrisoare și despre cumnățica din Argentina și despre contul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da da. Pe scaun, pregătită costumația: ciorapi roșii, pulover alb, pantaloni de catifea albă. Întins, gol, pe canapea, ezita. Ferestrele zăngăne, a trecut autobuzul. Iată, realitatea există, a pornit din nou: autobuzul trece chiar prin dreptul ferestrei, geamurile vibrează îndelung, dom’ Dominic recepționează semnalul, grăbit să intre în zgomotele de rutină ale zilei. La ora zece fără douăsprezeceminute, locatarul Anatol Dominic Vancea Voinov părăsește imobilul. Se întoarce de două ori din drum, ca și cum ar vrea să inducă în eroare vreun urmăritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
operațional? Blindați în propria lor izolare, în care nu există devierea, ocolul, amânarea, nici glumele ștrengărești, nici bârfe și controverse, nici ezitările și dilemele? Doar bruschețea comenzii, actul elementar? Dar recitările festive, gustul spectacolului, al mirajului? Dar nevoile imediate, esențiale? Dom’ Octavio ar putea detalia cum l-a modificat sau împlinit conjunctura în care a evoluat. Ar oferi sugestii asupra viitorului care ne așteaptă. Minimum de comunicare, muțenie, cod, imagini, înțelegere doar figurativă... Dar reacțiile imprevizibile, instinctele gâtuite? O izbucnire sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ce-am stabilit noi, o dată pentru totdeauna, tovarășa Vasilică? Îi spunea Vasilică, în loc de Vasilica, era de rău! Nefericita rămăsese cu tava în mână, în mijlocul încăperii. Nimic nu prevestise ghinionul. Intrase frumușel ușurel cu tava. Așezase fiecăruia ceșcuța cufarfurioară. Întâi la dom’ Teodosiu. Dom’ Gică Teodosiu, Șeful. Alături, pe aceeași măsuță, cafeaua pentru tov Titi, cum făcea zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe taburetul din fața fotoliului. Nici măcar nu ridicase scăfârlia din ziarele alea nemțești franțuzești, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]