3,549 matches
-
zidul incintei reprezintă urmele casei parohiale medievale. Orașul Cristuru Secuiesc a fost în perioada interbelică reședința plasei Cristur din județul Odorhei. Pentru scurt timp, înainte de cel de-al doilea război mondial, autoritățile române au schimbat denumirea Cristurului Secuiesc în "I.G.Duca". Economia acestui oraș este susținută de activități în domeniul: fabricării mobilierului, construcțiilor, fabricării oțelurilor speciale, industriei alimentare (prin procesarea cărnii și prelucrarea laptelui), comerțului și serviciilor. Un rol important îl are însă și agricultura (cultivarea terenurilor) și creșterea animalelor.
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
cu omizi ?" («4», "ibid.," p. 39); uneori, în reverberări „molcom-thanatic-eroice“, cu Jiul aidoma funebrului vad / râu styxial, dar împlântat prin sacrele-i izvoare în baza Cogaionului: "Jos în vad, la răgălii, / doi voinici trec peste Jii. Unul cântă dor de ducă / pe-un cârlan ca o nălucă, / alb ca viscolele lunii, / alb ca-n Joia Mare prunii... Altul tace - și pe față, / îi stă gândul ca o ceață. / Tace și-n frunzar se stinge, / pe un murg ca de funinge. // Jos
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
perioada 1870 - 1874, a urmat studiile inginerești, la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg, unde erau profesori iluștrii ingineri Schwedler și Franzius. A lucrat, sub conducerea profesorului G. Mehrtens, la construcția căii ferate Cottbus-Frankfurt pe Oder și, sub conducerea lui Gh. Duca (în perioada 1877 - 1879), la construcția căii ferate Ploiești-Predeal. a fost un remarcabil inginer constructor, premergător mondial al științei construcțiilor metalice și de beton armat, realizator de multiple invenții și soluții unice în proiectarea și construirea podurilor și a construcțiilor
Anghel Saligny () [Corola-website/Science/297167_a_298496]
-
puternicului Imperiu al Moraviei Mari (care a ajuns la întinderea teritorială maximă în timpul domniei lui Svatopluk I din Casa Mojmír). După căderea imperiului, în 907, centrul de putere s-a transferat dinspre Moravia către Boemia, sub dinastia Přemyslidă. În timpul domniei ducilor și regilor Přemyslizi, și a urmașilor lor, Luxemburgii, țara a ajuns la întinderea maximă (secolul al XIII-lea-al XIV-lea). Viața în țară a fost grav afectată de Războaiele Husite, în timpul cărora a fost pusă sub embargou economic, și
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
moștenitor al unei averi considerabile. Brâncoveanu a înaintat repede în ierarhia boierească. În deceniul al optulea, a deținut pe rând dregătoriile de paharnic, postelnic al doilea, logofăt al doilea și logofăt. În 1674, Brâncoveanu a fost trimis de domnul Gheorghe Duca la Brașov, ca să îi convingă pe boierii refugiați acolo să se întoarcă în țară. Din delegație făceau parte și bunica sa maternă, Ilina (văduva postelnicului), și Pârvu Cantacuzino. După negocieri lungi, între timp alăturându-li-se și Stanca Brâncoveanu, misiunea
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
târziu, domnul a fost solicitat de turci să participe la asediul Cehrinului, iar tânărul Brâncoveanu, care menținuse relații bune cu Curtea domnească, a însoțit mica oaste. În septembrie, la întoarcere, a aflat că unchiul său Șerban Cantacuzino fugise de Gheorghe Duca din București. Ajuns la Adrianopol (în româna timpului Odriu) și apoi la Constantinopol, Șerban a obținut mazilirea domnului și propria numire pe tronul Țării Românești. Urcarea pe tron a unchiului său Șerban Cantacuzino, pe care Brâncoveanu îl urmase în toamna
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
lui 1693, a fost succedat pe tron de fiul său Dimitrie, care ținea corespondență cu Maria Cantacuzino (văduva lui Șerban). Brâncoveanu a acționat repede la Constantinopol întru schimbarea tânărului Dimitrie: a logodit-o pe fiica sa Maria cu boierul Constantin Duca (fiul fostului domn moldovean Gheorghe Duca) și a obținut numirea pe tron a acestuia. Constantin Duca s-a dovedit o dezamăgire, întrucât represiunile sale crunte împotriva partidei adverse au stârnit mânia marelui vizir, care a trebuit să fie stinsă cu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
tron de fiul său Dimitrie, care ținea corespondență cu Maria Cantacuzino (văduva lui Șerban). Brâncoveanu a acționat repede la Constantinopol întru schimbarea tânărului Dimitrie: a logodit-o pe fiica sa Maria cu boierul Constantin Duca (fiul fostului domn moldovean Gheorghe Duca) și a obținut numirea pe tron a acestuia. Constantin Duca s-a dovedit o dezamăgire, întrucât represiunile sale crunte împotriva partidei adverse au stârnit mânia marelui vizir, care a trebuit să fie stinsă cu pungile de bani ale domnului Țării
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Cantacuzino (văduva lui Șerban). Brâncoveanu a acționat repede la Constantinopol întru schimbarea tânărului Dimitrie: a logodit-o pe fiica sa Maria cu boierul Constantin Duca (fiul fostului domn moldovean Gheorghe Duca) și a obținut numirea pe tron a acestuia. Constantin Duca s-a dovedit o dezamăgire, întrucât represiunile sale crunte împotriva partidei adverse au stârnit mânia marelui vizir, care a trebuit să fie stinsă cu pungile de bani ale domnului Țării Românești. În iunie 1693 Țara Românească a fost zguduită de
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
500 de taleri din vistierie și 82.500 din veniturile proprii. Pe plan extern, intrigile lui Brâncoveanu au obținut în același an mazilirea lui Antioh Cantemir, care a fost depus la Constantinopol în temnița ordinară. În locul său a venit Constantin Duca, în care domnul Țării Românești își pierduse încrederea. În scurt timp Duca s-a făcut nepopular, iar boierii moldoveni băjeniți au fost primiți de Brâncoveanu, care a intermediat discuțiile lor cu solul trimis de Duca pentru negocieri. O lovitură pentru
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
plan extern, intrigile lui Brâncoveanu au obținut în același an mazilirea lui Antioh Cantemir, care a fost depus la Constantinopol în temnița ordinară. În locul său a venit Constantin Duca, în care domnul Țării Românești își pierduse încrederea. În scurt timp Duca s-a făcut nepopular, iar boierii moldoveni băjeniți au fost primiți de Brâncoveanu, care a intermediat discuțiile lor cu solul trimis de Duca pentru negocieri. O lovitură pentru mândria lui Brâncoveanu a fost firmanul Porții din care reieșea că Duca
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
În locul său a venit Constantin Duca, în care domnul Țării Românești își pierduse încrederea. În scurt timp Duca s-a făcut nepopular, iar boierii moldoveni băjeniți au fost primiți de Brâncoveanu, care a intermediat discuțiile lor cu solul trimis de Duca pentru negocieri. O lovitură pentru mândria lui Brâncoveanu a fost firmanul Porții din care reieșea că Duca ceruse deasupra capului său predarea boierilor, lucru pe care domnul Țării Românești l-a evitat prin mijloace diplomatice. În 1702, după ce l-a
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Duca s-a făcut nepopular, iar boierii moldoveni băjeniți au fost primiți de Brâncoveanu, care a intermediat discuțiile lor cu solul trimis de Duca pentru negocieri. O lovitură pentru mândria lui Brâncoveanu a fost firmanul Porții din care reieșea că Duca ceruse deasupra capului său predarea boierilor, lucru pe care domnul Țării Românești l-a evitat prin mijloace diplomatice. În 1702, după ce l-a primit cu mare fast pe ambasadorul britanic la Constantinopol William Paget, aflându-se la Mânăstirea Brâncoveni, domnul
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
și sultanului însuși. Audiența la sultan a fost scurtă, padișahul limitându-se la a-i da sfaturi banale lui Brâncoveanu, care era confirmat în domnie pe viață. În restul timpului petrecut la Adrianopol, domnul a lucrat ca să fie schimbat Constantin Duca de pe tronul Moldovei. Marele vizir i-a propus lui Brâncoveanu scaunul, însă la sfatul stolnicului Cantacuzino, acesta a refuzat, întrucât era vorba de o încercare de a-i stoarce mai mulți bani. A fost impus protejatul său, Mihail Racoviță. Drumul
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Sârb, și multe mănăstiri au fost ctitorite de dregători sârbi, elementul românesc ce a contribuit nu este neglijabil. La moartea lui Athanasie în 1383, întemeietorul mănăstirii Megalo Meteora, ca stareț al acestui așezământ urmează regele vlah de viță imperială Ioan Duca Paleologul, cu numele monahal Ioasaf. Urmașul său, Alexie Anghel, semna într-un document cu cerneală verde „Cesar al Vlahiei”. Astfel, în analele mănăstirilor, construite pe teritoriul acestei formațiuni politice românești apar nume de dregători vlahi precum Petriță, Dragu, Calotă, Bunilă
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
populație formată din triburi celte și germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice și aceasta intră treptat în componența Imperiului Carolingian. Până în secolul al XIV-lea regiunea intră în posesia ducilor de Burgundia cu excepția Principatului episcopal Liège care are o existență mai mult sau mai puțin independentă. În 1477 linia acestora se stinge, regiunea intrând în posesia habsburgilor. Din 1556 întreaga regiune intră sub tutela ramurii spaniole a casei de Habsburg
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
României acelor vremuri. Bessie Ionescu moare în aprilie 1918, la vârsta de 60 de ani, în urma unui stupid accident de călărie pe Rotten Row în Hide Park. Atmosfera din reședința familiei Take Ionescu a fost surprinsă foarte bine de I.G. Duca: "Casa lui Take Ionescu, ce curiozitate și ce simbol! Jos, camera de așteptare, intrarea, până și sufrageria ticsite de lumea cea mai neașteptată, diplomați cunoscuți, senatori respectabili, deputați grăbiți, ariviști de tot felul, clienți bogați, ziariști serioși sau lihniți, șantajiști
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
învoire” de la Ionel Brătianu pentru a merge la Odessa, sub pretextul întâlnirii cu noii conducători ruși de acolo. Scopul adevărat era însă acela de a se întâlni cu doamna Cordescu, aflată în refugiu cu familia în respectivul oraș. Ion G. Duca prezintă astfel episodul: "Take Ionescu era nerăbdător să-și revadă viitoarea sa soție, pe doamna Adina Cordescu. De la Odessa ne venea știrea că Take Ionescu se exhiba pretutindeni cu obiectul pasiunii sale. Firește aceste atitudini provocau inutile comentarii și aprecieri
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
că prin adoptarea proiectului de lege, țara nu va ajunge mai bogată ci mai săracă, deoarece va dispărea intempestiv și precipitat «unul din cele mai mari imbolduri la muncă, nevoia. Nimeni nu va mai fi îmboldit de foame»." Ion G. Duca a a sintetizat cel mai bine această continuă luptă pentru șefia Partidului Conservator, care avea să ducă în cele din urmă chiar la dispariția acestuia: "Acum vreo 30 de ani au apărut pe firmamentul politic al României Mici trei tineri
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
conservatori în partid. "„Take Ionescu este eclectic. Nu este nimic precis. Chiar în ce privește reforma electorală nu îndrăznește să, spună categoric care-i este reforma.”" Ambiguitatea și versatilismul lui Take Ionescu și a concepțiilor sale politice erau surprinse și de I.G. Duca: "Sărmanul Take Ionescu, asta i-a fost veșnica osândă de când a intrat în partidul conservator, anume să recurgă la jumătăți de măsuri și la cele mai hermafrodite soluții fiindcă inteligența îi arăta că cerințele democratice ale vremurilor noastre nu pot
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
și activitatea sa pe timpul Primului Război Mondial și al Conferinței de Pace de la Paris aveau să reprezinte faptele care l-au consacrat și așezat în galeria oamenilor politici cu o contribuție substanțială la înfăptuirea și recunoașterea României Mari. După cum arăta I. G. Duca: Se poate spune că în afară de Ion Brătianu tatăl, nici unul din oamenii publici ai României contemporane nu a reușit să închege prietenii mai entuziaste și să-și asigure devotamente mai desăvârșite decât Take Ionescu. Cu extraordinara sa putere de intuiție Take
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
fost implicat în mai multe scandaluri politice în care a fost acuzat că și-ar fi folosit influența politică și jurnalistică pentru a sprijini interesele unor puteri străine, în schimbul obținerii de foloase materiale pentru sine și apropiații săi. I. G. Duca menționa un episod din perioada neutralității, în care guvernul refuzase o „ofertă de cumpărare a bunăvoinței” din partea reprezentantului Marii Britanii la București, în schimb "„Take Ionescu, mai puțin scrupulos, primea pe atunci concursul rublelor rusești spre asigura bunăvoința "Universului" și, deși
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
în secolul al XI-lea când o parte din vestul acestuia a devenit o posesie a Regatului Franței. În 1191 restul comitatului a intrat sub autoritatea conților din comitatul vecin Hainaut, iar în 1384 întreaga regiune a intrat în posesia ducilor de Burgundia. În 1477 linia acestora se stinge, regiunea intrând în posesia habsburgilor. Din 1556 întreaga regiune intră sub tutela ramurii spaniole a casei de Habsburg, iar din 1713 aceasta intră sub tutela ramurii austriece. În secolul al XVII-lea
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
zonă este parte din bazinul râului Po. În antichitate această regiune era locuită de poporul celtic Helvetii. Regiunea este anexată statului roman relativ târziu, cel mai probabil la începutul principatului. În Evul Mediu suprafața actualului Canton Ticino era guvernată de Ducii de Milano. În secolul XV confederații elvețieni cuceresc văile de la sudul Alpilor în trei campanii succesive. Cantonul Uri a cucerit Valea Leventina în 1440. Între 1403 și 1422 câteva din aceste pământuri, deja anexate cu forța de Uri au fost
Cantonul Ticino () [Corola-website/Science/297531_a_298860]
-
dintre puținele locuri din Europa care nu a fost atins de această boală. În 1395, Gian Galeazzo Visconti devine duce de Milano. În 1450 , Milano trece sub autoritatea Casei de Sforza, care a făcut din Milano un oraș-lider al Renașterii. Ducii din familiile Visconti și Sforza au avut sub protecția lor artiști ca Leonardo da Vinci și Bramante ce au conturat renumele acestei metropole, dându-i o valență mondială. După încercarea de a cuceri restul Italiei de nord în secolul XV
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]