4,287 matches
-
din Lotharingia în 840. Guy s-a căsătorit cu Itta (sau Ita, Itana), fiica ducelui longobard Sico de Benevento. Fiii lor au fost Lambert și Guy, amândoi viitori duci de Spoleto. În 843, Guy a intervenit în războiul civil din Ducatul de Benevento, de partea cumnatului său, Siconulf, care va deveni primul principe de Salerno. Guy a acționat în câteva rânduri ca arbitru în diverse dispute, pretinzând pentru aceasta sume mari de bani, însă până la urmă Ludovic al II-lea, succesorul
Guy I de Spoleto () [Corola-website/Science/324773_a_326102]
-
unchiul său Ernest al II-lea, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, fratele bunicului patern, a murit fără să lase moștenitori. Fiind neeligibil să ocupe tronul Ducal din cauza statutului său ca moștenitorul unei tron, Prințul de Wales a renunțat la tronul Ducatului de Saxa-Coburg și Gotha. Astfel, Ducatul a revenit tatălui Prințului Alfred, care în acel moment era Duce de Edinburgh. Prințul Alfred locuia la Casa Clarence cu părinții și cu surorile sale; după accesiunea la tronul Ducatului a tatălui lor, întreaga
Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320618_a_321947]
-
Duce de Saxa-Coburg și Gotha, fratele bunicului patern, a murit fără să lase moștenitori. Fiind neeligibil să ocupe tronul Ducal din cauza statutului său ca moștenitorul unei tron, Prințul de Wales a renunțat la tronul Ducatului de Saxa-Coburg și Gotha. Astfel, Ducatul a revenit tatălui Prințului Alfred, care în acel moment era Duce de Edinburgh. Prințul Alfred locuia la Casa Clarence cu părinții și cu surorile sale; după accesiunea la tronul Ducatului a tatălui lor, întreaga familie s-a mutat la Schloss
Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320618_a_321947]
-
a renunțat la tronul Ducatului de Saxa-Coburg și Gotha. Astfel, Ducatul a revenit tatălui Prințului Alfred, care în acel moment era Duce de Edinburgh. Prințul Alfred locuia la Casa Clarence cu părinții și cu surorile sale; după accesiunea la tronul Ducatului a tatălui lor, întreaga familie s-a mutat la Schloss Rosenau în apropiere de Coburg. La 28 ianuarie 1895, la Curtea britanică s-a publicat următorul text: "Suntem informați că o căsătorie a fost aranjată între Alteța Sa Regală Prințul Alfred
Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320618_a_321947]
-
Alfred a murit la 6 februarie 1899 la vârsta de 24 de ani. fost înmormântat la mausoleul ducal din Coburg. Unchiul lui Alfred, Ducele de Connaught și fiul său Prințul Arthur de Connaught au renunțat la drepturile de succesiune asupra Ducatului de Saxa-Coburg și Gotha. După decesul lui Alfred, moștenitor al Ducatului a devenit vărul său Prințul Charles Eduard, Duce de Albany.
Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320618_a_321947]
-
de ani. fost înmormântat la mausoleul ducal din Coburg. Unchiul lui Alfred, Ducele de Connaught și fiul său Prințul Arthur de Connaught au renunțat la drepturile de succesiune asupra Ducatului de Saxa-Coburg și Gotha. După decesul lui Alfred, moștenitor al Ducatului a devenit vărul său Prințul Charles Eduard, Duce de Albany.
Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320618_a_321947]
-
și dreptul de a fabrica bere. Așa a apărut Berăria Regală Fürstenberg. În 1488 domeniul a trecut în posesiunea Contelui de Fürstenberg-Baar. Începând cu secolul XVIII a fost reședința prinților de Fürstenberg. În 1806, Donaueschingen a ajuns sub guvernarea Marelui Ducat de Baden și i s-a conferit statutul de oraș în 1810. O mare parte din oraș a fost distrus de un incendiu în 1908. Donaueschingen are o lungă tradiție de garnizoană militară; în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
Donaueschingen () [Corola-website/Science/304685_a_306014]
-
din Viena. Din causa aceasta, în calitatea sa de demnitar spiritual înalt, a devenit membru în Herrenhaus, camera superioară a Reichsratului Imperiului Austriac, "pe viață". În acest timp el și Alexandru Baron Wassilko de Serecki au fost singurii reprezentanți al Ducatului Bucovinei în acest organ. În anul 1885 a publicat în tipografia sa lucrarea lui Iraclie Porumbescu intitulată "Kloster Putna in der Bucovina". În același an Morariu a devenit membru fondator al societății „Concordia“, care s-a concentrat pe activitatea culturală
Silvestru Morariu Andrievici () [Corola-website/Science/310303_a_311632]
-
Împăratul Kangxi a suprimat revolta celor trei generali, din sudul Chinei, cărora li s-a refuzat statutul ereditar al întinselor lor fiefuri, acordate de împăratul predecesor. În 1683, Qing a organizat un asalt în sudul Taiwanului, înăbușind rebeliunea statului „Marele Ducat de Tungning”, care a fost fondat de către loialistul Ming Koxinga în 1662, după căderea Mingului de Sud și a servit ca bază pentru continuarea rezistenței Ming în sudul Chinei. Până la sfârșitul domniei Qianlong, Imperiul Qing era la apogeu. China conducea
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
Caiazzo, cu Gaitelgrima. Bunicul său a fost Ranulf I de Alife, frate al lui Richard I de Capua. În iulie 1127, ducele Guillaume al II-lea de Apulia a murit. Contele Roger al II-lea de Sicilia a considerat că ducatul îi revine de drept. Cu toate acestea, lui i s-a opus majoritatea nobililor normanzi din Italia de sud, bucurându-se de sprijinul papei Honoriu al II-lea. Un punct de sprijin pentru această opoziție îl putea reprezenta singurul principe
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
Nicolae al II-lea îl ridicase pe Robert Guiscard la statutul ducal în 1059. Împreună, papa și împăratul i-au acordat puterea lui Ranulf în Salerno, iar germanii au plecat acasă, lăsându-l pe Rainulf să își apere greu câștigatul ducat. Ranulf l-a acompaniat pe împărat până la Aquino și a primit 800 de cavaleri pentru a purta lupta mai departe. La 30 octombrie 1137, în bătălia de la Rignano, Rainulf s-a întâlnit cu principalul său inamic, fiul lui Roger Roger
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
Totuși el nu a renunțat complet să intervină în politică. În 1854 a contribuit la căderea puternicului cabinet conservator Ørsted și în 1859-60 a acceptat un guvern liberal care a fost numit la inițiativa soției sale, Louise Rasmussen. În timpul crizei ducatelor din 1862-63 cu puțin timp înainte de decesul său, el a vorbit deschis de o cooperare militară inter-scandinavă. Aceste crize minore au creat fricțiuni și au menținut o insecuritate permanentă însă acest lucru nu a micșorat popularitatea sa. Domnia lui Frederic
Frederic al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316161_a_317490]
-
încoronat regele Germaniei și a intermediat o afacere în Merseburg mai târziu în acel an. Acordul său l-a făcut pe Svend "rege primar" iar Knut să fie eligibil să primească o parte substanțială din Danemarca și Valdemar să păstreze ducatul de Schleswig. Cu toate acestea, Svend i-a acordat lui Knut teritorii mici, rupând acordul, iar poziția lui Svend in Danemarca a fost subminată în continuare de către presupusele sale maniere de tiran și de comportamentul său pro-german. În 1154, Svend
Svend al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331271_a_332600]
-
biserici au fost ridicate de vikingii slavizați și pe valea Nistrului la Vasileu, în țara Onutului, astăzi în Ucraina. În anul 911, când vikingii din nord-estul Franței devin creștini, Rollo, un fost lider al unui trib danez, devenit nobil, întemeiază Ducatul Normandiei. Vikingii, acum creștini, renunță la raidurile lor și devin coloniști, negustori și exploratori. De exemplu, norvegienii colonizează Insulele Feroe și Islanda, iar odată ajung pe coastele Groienlandei. În anul 1066, Wilhelm Cuceritorul, duce al Normandiei și urmaș al lui Rollo
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
turcește "lung", comparabil cu cuvântul maghiar "hosszú".) În zona Mureș există sate cu numele de Búzásbesenyő (Valea Izvoarelor) care înseamnă "peceneg" (pe turcește "peçenek" și "beçenek").. O parte a populației secuiești a fost așezată pe granița vestică și nordică a ducatului, respectiv a Regatului Ungariei. Secuii sunt amintiti, printre altele, în anii 1256, 1314, 1323 și 1364, în provincii vestice ale Ungariei, în comitatele Pozsony și Moson. Prezența lor este confirmată apoi și de numele unor localități, ca Székely și Székelyfalu
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Suhoverca a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Cozmeni (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Suhoverca a făcut parte din componența României, în Plasa Șipenițului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din
Suhoverca, Cozmeni () [Corola-website/Science/315690_a_317019]
-
conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Cireșel a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). A fost parte a moșiilor familiei Wassilko. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Cireșel a făcut parte din componența României, în Plasa Răstoacelor a județului Storojineț
Cireșel, Vijnița () [Corola-website/Science/315593_a_316922]
-
conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Foșchi a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Foșchi a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de
Foșchi, Putila () [Corola-website/Science/315646_a_316975]
-
-lea, regatul Danemarcei a fost format din Iutlanda, la nord de râul Eider, și din insulele Zealand, Funen, Bonholm, Skåne, Halland și Blekinge. De la începutul secolului XIII, teritoriile dintre râul Eider și râul Kongeåen au fost desprinse din regat, formând ducatele vasale Schleswig și Holstein. După sfârșitul secolului XI, Danemarca a parcurs o tranziție de la mai multe căpetenii regionale ("jarls"), cu o instituție monarhică lipsită de putere, la un ținut care se apropia de sistemul feudal european, cu un rege puternic
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
de Ivrea. Aceasta a intrat în contrast cu pretențiile lui Berthold, căruia i s-a acordat doar titlul de "Rector de Burgundia" și a fost făcut stăpân asupra orașelor Geneva, Lausanne și Sion. Rivalitatea cu ducele Frederic al IV-lea din vecinul ducat de Suabia l-a pus în situația de a lupta alături de Welf al VI-lea în disputa pentru feuda Tübingen (1164-1166). În 1173, el a dovedit conducător asupra Zurichului. Berthold al IV-lea a fost căsătorit cu Heilwiga de Frohburg
Berthold al IV-lea de Zähringen () [Corola-website/Science/328530_a_329859]
-
14 octombrie 1809: tratatul de la Schönbrunn a fost dezavantajos pentru Austria, deoarece prevedea cedarea către Franța a Carintiei, Carniolei, Croației maritime cu Fiume și a Istriei cu Trieste. Salzburg a fost preluat de Regatul Bavariei. Alte teritorii au fost cedate Ducatului Varșoviei și Imperiului Rus. A doua zi după bătălie, Marmont a fost numit Mareșal al Franței.
Bătălia de la Znaim () [Corola-website/Science/316252_a_317581]
-
curte, iar tatăl ei avea o relație bună cu Condé. Aceste planuri au picat însă atunci când Claire Clémence s-a vindecat. În timpul Frondei prinților Mazarin a plecat în exil și nu a fost rechemat până în octombrie 1653. Orașul Orléans, capitala ducatului tatălui ei, a vrut să rămână neutru în războiul civil; magistrații din oraș au văzut ce făcuse războiul într-o zonă apopiată, Blaisons, și au vrut să evite aceeași soartă. Orașul a solicitat ca Ducele să stea în oraș pentru
Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier () [Corola-website/Science/323018_a_324347]
-
și a fost dată lui Leopold de Babenberg în 976. Prima atestare a numelui de Austria datează din 996 când a fost scris "Ostarrîchi", cu referire la teritoriul mărcii Babenberg. În 1156, Privilegium Minus a ridicat Austria la rang de ducat. În 1192, familia Babenberg a primit și ducatul Stiriei. Odată cu moartea lui Frederick al II-lea în 1246, linia de succesiune a Babenbergilor s-a stins. Ca urmare, Ottokar al II-lea al Boemiei a preluat controlul asupra ducatelor Austriei
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
în 976. Prima atestare a numelui de Austria datează din 996 când a fost scris "Ostarrîchi", cu referire la teritoriul mărcii Babenberg. În 1156, Privilegium Minus a ridicat Austria la rang de ducat. În 1192, familia Babenberg a primit și ducatul Stiriei. Odată cu moartea lui Frederick al II-lea în 1246, linia de succesiune a Babenbergilor s-a stins. Ca urmare, Ottokar al II-lea al Boemiei a preluat controlul asupra ducatelor Austriei, Stiriei și Carintiei. Domnia sa a luat sfârșit odată cu
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
de ducat. În 1192, familia Babenberg a primit și ducatul Stiriei. Odată cu moartea lui Frederick al II-lea în 1246, linia de succesiune a Babenbergilor s-a stins. Ca urmare, Ottokar al II-lea al Boemiei a preluat controlul asupra ducatelor Austriei, Stiriei și Carintiei. Domnia sa a luat sfârșit odată cu înfrângerea de la Dürnkrut în fata lui Rudolph I al Germaniei în 1278. De atunci și până la Primul Război Mondial, istoria Austriei a fost strâns legată de cea a dinastiei sale conducătoare
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]