6,588 matches
-
descendenței sale și, de asemenea, pentru că nu exista nici o alternativă evidentă; el îți avea sprijinitorii elocvenți, dintre care unii căutau, fără îndoială, să-i atragă bunăvoința prin lingușeala lor. La începutul lunii ianuarie 1449, Constantin îi scrisese lui Antonio Diedo, ducele venețian al Candiei, în Creta, să-i anunțe moartea fratelui său, Ioan al VIII-lea, precum și faptul că el îi urmase la tron. I-a cerut privilegiul unei călătorii sigure spre Constantinopol, pe o corabie venețiană. Ducele de Candia a
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
lui Antonio Diedo, ducele venețian al Candiei, în Creta, să-i anunțe moartea fratelui său, Ioan al VIII-lea, precum și faptul că el îi urmase la tron. I-a cerut privilegiul unei călătorii sigure spre Constantinopol, pe o corabie venețiană. Ducele de Candia a răspuns prompt și curtenitor, la 9 ianuarie, adresându-se lui Constantin corect, cu formula illustrissime et serenissime imperator și exprimându-i condoleanțe pentru moartea fratelui său. Întâmplător, căpitanul venețian al golfului, comandantul flotei din Adriatica, era atunci
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
răspuns prompt și curtenitor, la 9 ianuarie, adresându-se lui Constantin corect, cu formula illustrissime et serenissime imperator și exprimându-i condoleanțe pentru moartea fratelui său. Întâmplător, căpitanul venețian al golfului, comandantul flotei din Adriatica, era atunci la Candia și ducele l-a asigurat pe Constantin că, în scurtă vreme, acesta avea să plece la Modon, în Morea, unde putea obține de la autoritățile venețiene mandatul necesar pentru a satisface, cât de curând posibil, cererea împăratului. A fost un schimb agreabil de
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
În competiția feminină, învingătoarea primește un platou de argint cu un diametru de 48 de centimetri și care este decorat cu figuri mitologice. Alte cupe de argint sunt acordate în celelalte concursuri. Trofeele sunt de obicei oferite de Președintele Clubului, Ducele de Kent. Premii în bani sunt acordate din 1968, când li s-a permis și jucătorilor profesioniști să participe. Până în 2007, fondul de premiere era mai mare în concursul masculin decât în cel feminin, dar din acel an au fost
Turneul de tenis de la Wimbledon () [Corola-website/Science/309363_a_310692]
-
5 octombrie primește o scrisoare anonimă de la o cititoare care îi analiza scrierile. Descoperă, nu după mult timp că autoarea scrisorii era marchiza de Castries, care îl va invita în curând la ea. Are ocazia de a face cunoștința cu ducele de Fitz-Jammes, unchiul marchizei, astfel devenind fondator al ziarului legitimist Le Rénovateur. Spre sfârșitul anului apare prima parte din "Femeia de treizeci de ani", al cărei subiect îi este inspirat, fără îndoială, de viața doamnei de Berny. În 1832 după
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
al despotismului luminat. Carol a fost primul născut din cea de-a doua căsătorie a lui Filip al V-lea al Spaniei, cu Elisabeta Farnese de Parma. La vârsta de 16 ani a fost Pe 1 decembrie 1734, în urma victoriei ducelui de Montemar asupra austriecilor în Bătălia de la Bitonto, și-a câștigat prin luptă controlul asupra lui Napoli și a Siciliei. Carol nu avea însă un caracter militar, rareori purta uniforme, și era cu greu convins să asiste la o trecere
Carol al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310363_a_311692]
-
James din Londra la 14 octombrie 1633. În același an, Iacob a fost botezat de arhiepiscopul de Canterbury, William Laud. Iacob a fost educat de tutori, împreună cu fratele său, viitorul rege Carol al II-lea, și de doi fii ai Ducelui de Buckingham, George și Francis Villiers. La vârsta de trei ani, Iacob a fost numit Lord Înalt Amiral, funcție exclusiv onorifică și nominală. Iacob a fost învestit cu Ordinul Jartierei în 1642, și numit Duce de York la 22 ianuarie
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
la 22 ianuarie 1644. Cum disputele între rege și Parlamentul englez au dus la Războiul Civil Englez, Iacob a rămas la Oxford, un bastion monarhist. Când orașul a cedat după Asediul de la Oxford în 1646, liderii parlamentari au ordonat ca Ducele de York să se limiteze la Palatul St. James. În 1648, el a evadat ajutat de Joseph Bampfield și a plecat la Haga deghizat. Când Carol I a fost executat de rebeli în 1649, monarhiștii l-au proclamat pe fratele
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
rege al Angliei. Chiar dacă fratele său este încă tânăr și a demonstrat că poate avea copii, Iacob este desemnat succesorul lui Carol. După întoarcerea în patrie, Carol îl numește pe Iacob Duce de Albany, titlu scoțian asociat celui precedent de Duce de York, englez. Puțin mai târziu, Iacob a provocat un scandal la curte anunțând logodna sa cu Anne Hyde, fiica primului ministru Edward Hyde, I Conte de Clarendon. În 1659 , pe când se aflau amândoi în exil, Iacob și Anna își
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
mai târziu, Iacob a provocat un scandal la curte anunțând logodna sa cu Anne Hyde, fiica primului ministru Edward Hyde, I Conte de Clarendon. În 1659 , pe când se aflau amândoi în exil, Iacob și Anna își juraseră reciproc fidelitate, iar ducele îi promisese că o va lua de soție. În 1660, anul reîntoarcerii în patrie, Anna era însărcinată, dar nimeni de la curte nu era de acord cu căsătoria dintre duce și fiica primului ministru. Însuși Clarendon, tatăl Annei, încercase să-și
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
amândoi în exil, Iacob și Anna își juraseră reciproc fidelitate, iar ducele îi promisese că o va lua de soție. În 1660, anul reîntoarcerii în patrie, Anna era însărcinată, dar nimeni de la curte nu era de acord cu căsătoria dintre duce și fiica primului ministru. Însuși Clarendon, tatăl Annei, încercase să-și convingă fiica să renunțe la căsătoria cu un membru al familiei regale, primul în linia de succesiune la tron. Curând au început să circule zvonuri că această căsătorie era
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
Iacob a fost numit guvernator al Companiei Golfului Hudson, dar nu a exercitat niciodată acestei funcții A avut un rol important în Royal African Company care se ocupa de comerțul cu sclavi africani. În timpul anilor petrecuți în Spania și Franța, ducele de York s-a apropiat de religia catolică, participând împreună cu mama sa Henrietta Maria, și ea catolică, la slujbe religioase. Între 1668 și 1669, Iacob a decis să abandoneze religia anglicană pentru a se converti la catolicism. Inițial ducele a
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
Franța, ducele de York s-a apropiat de religia catolică, participând împreună cu mama sa Henrietta Maria, și ea catolică, la slujbe religioase. Între 1668 și 1669, Iacob a decis să abandoneze religia anglicană pentru a se converti la catolicism. Inițial ducele a continuat să participe împreună cu soția la slujbele religioase anglicane, dar în secret frecventa preoți catolici. Până în 1676 Iacob întreținea relații de strânsă prietenie în principal cu membrii protestanți de la curte, ca tânărul duce John Churchill, I Duce de Marlborough
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
a se converti la catolicism. Inițial ducele a continuat să participe împreună cu soția la slujbele religioase anglicane, dar în secret frecventa preoți catolici. Până în 1676 Iacob întreținea relații de strânsă prietenie în principal cu membrii protestanți de la curte, ca tânărul duce John Churchill, I Duce de Marlborough și George Legge. Pentru a bloca definitiv influența catolică în Anglia, Parlamentul englez a promovat în 1673 un nou Test Act, pe care Carol a fost nevoit să-l accepte. Această lege îi obliga
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
-l convingă să jure măcar în mod formal credință anglicanismului. A poruncit ca cele două fiice ale lui Iacob, Anna și Maria, să fie crescute și educate ca prințese protestante. Între timp Anna Hyde, soția fidelă a lui Iacob, murise; ducele a decis să se recăsătorească cu o prințesă catolică italiană de cincisprezece ani, Mary de Modena, fiica ducilor de Modena. Carol nu s-a opus deciziei fratelui său și a acceptat căsătoria. În 1673 Mary a plecat împreună cu suita sa
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
fratelui său și a acceptat căsătoria. În 1673 Mary a plecat împreună cu suita sa spre Londra; după o oprire la Paris, prelungită din cauza Parlamentului care se opunea intrării sale în țară, Mary a sosit la Londra unde era așteptată de ducele de York. Căsătoria a avut loc în 20 septembrie 1673 cu ritual catolic. În 21 octombrie, episcopul de Oxford Nathaniel Crew a efectuat o scurtă ceremonie cu rit anglican pentru a oficializa căsătoria. Nemulțumirea din Parlament și de la curte a
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
La puțin timp, un cleric englez, Titus Oates, a declarat în mod public că fusese organizat un complot papal cu intenția de a-l asasina pe regele Carol al II-lea pentru a-l pune pe tron pe fratele său, ducele de York. Toată Anglia a fost scuturată de un val de isterie anticatolică, iar contele de Shaftesbury, în acel moment ministru și puternic oponent al catolicismului, propune excluderea lui Iacob din linia de succesiune la tron. În același timp unii
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
titlul de "Lord High Commissioner of Scotland" (Lord Înalt Comisar al Scoției) pentru a pune capăt insurecțiilor împotriva guvernului regelui. La palatul regal Holyrood din Edinburgh, Iacob a avut primele experiențe guvernamentale. Cu putere egală cu cea a unui rege, ducele de York face să fie aprobate proiecte de lege care au confirmat succesiunea sa la tronul Scoției. Apoi a promulgat un Test Act egal cu cel emis în Anglia împotriva catolicismului, dar acesta lovea religia prezbiteriană. Cei care refuzau să
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
se numărau nume importante în acea vreme, au fost o parte executați și o parte închiși în Turnul Londrei. Printre aceștia se afla și James Plot, care a fost exilat în Olanda. Proiectul de atentat asupra vieții regelui și a ducelui de York a făcut ca stima și admirația poporului pentru casa regală să devină și mai mare. Carol al II-lea moare în februarie 1685: pe patul de moarte s-a convertit la catolicism. Fără un descendent direct, a lăsat
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
făcut ca stima și admirația poporului pentru casa regală să devină și mai mare. Carol al II-lea moare în februarie 1685: pe patul de moarte s-a convertit la catolicism. Fără un descendent direct, a lăsat tronul fratelui său, ducele de York. Iacob avea cincizecișidoi de ani când a devenit rege al Angliei, Scoției și Irlandei. Deja expert în domeniul militar și politic, a fost primit cu bunăvoință de Parlament și aclamat cu fervoare de popor. Ultima tentativă de asasinat
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
iunie a fost condamnat la moarte pentru trădare. Monmouth a debarcat în orășelul puritan Lyme în 11 iunie. A recrutat în grabă patru mii de oameni dintre artizani și țărani și câteva zile mai târziu s-a proclamat rege. Armata ducelui a mărșăluit spre Londra până a întâlnit trupele regelui compuse din milițiile locale și mercenari, conduse de John Churchill și de Henry Fitzroy, Duce de Grafton. În noaptea de 6 iunie, Monmouth a dat ordin trupelor să atace prin surprindere
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
În noaptea de 6 iunie, Monmouth a dat ordin trupelor să atace prin surprindere. În lupta care a urmat, bătălia de la Sedgemoor, trupele lui Iacob au respins fără dificultate atacul trupelor rebele și au reușit să-l ia prizonier pe ducele de Monmouth. Ajuns la Londra, a cerut în zadar unchiului său să-i cruțe viața. Iacob a confirmat condamnarea la moarte pentru înaltă trădare, iar acesta a fost executat în Turnul Londrei în 15 iulie. Mulți dintre adepții săi au
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
Ungurul și Radul fiul lui Tăcu din Brețcu". Aceștia se prezintă înaintea regelui Sigismund și-l roagă să confirme privilegiile și libertățile comunei lor. Regele Sigismund admite că satul româneasc Brețcu să fie și de acum înainte supuși numai jurisdicției ducelui lor și să păzească și pe viitor frontieră Transilvaniei dinspre Moldova. Textul în latinește: Nos Sigismundus ... commendamus tenore presentium, significantes quibus expedit universis; Quod venientes nostre Majestatis în presentiam fideles noștri Joannes Kenesius dictus Magyar, et Radul filius Czako de
Comuna Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/310383_a_311712]
-
plan european păstra poziția dominantă. Regelui îi succede la tron strănepotul său, deoarece Regele-Soare le-a supraviețuit fiului și nepotului său. Însă noul rege, Ludovic al XV-lea al Franței (1715-1774) este minor, iar Regența este asigurată de unchiul său, ducele Filip de Orléans, contrar testamentului lăsat de monarhul defunct. În cei opt ani de Regență, Filip de Orléans a încercat să dărâme eșafodajul monarhiei ultraautoritare printr-o serie de reforme: redă Parlamentului dreptul de „remontrance” (dojană la adresa unui act regal
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
dinastia Bourbonilor; frații săi, conții de Provence și de Artois, vor domni sub numele de Ludovic al XVIII-lea (1814/1815-1824) și Carol al X-lea (1824-1830), iar, după abdicarea acestuia din urmă, va veni pe tron un alt Bourbon, ducele de Orléans, Ludovic-Filip I (1830-1848), ultimul rege al Franței. Numele de Ludovic al XVII-lea al Franței îi este atribuit de familia regală fiului cuplului regal ghilotinat în 1792, dar acest rege nu a domnit niciodată "de facto". Datele indică
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]