5,880 matches
-
să aibă și un gust foarte plăcut. Și cât de mult efort vă trebuie ca să aranjați din când în când pe masă câteva fructe proaspete, câteva nuci și semințe, în loc să investiți multă energie în gătitul unei mese? Iar dacă goliți dulapul din bucătărie, veți fi motivat să faceți cumpărături puțin mai des și să achiziționați produse proaspete, bogate în enzime, în loc să vă bazați pe alimente conservate, procesate și rafinate care nu vă oferă nici o valoare nutritivă, provocând doar probleme la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
uit la trupul meu gol În fața oglinzii. Mă gândesc, da, Carole, Încă mai ai pe vino-ncoace, fetițo. Cred că am slăbit. Îmi pun sutienul, Îl Închei În față, apoi Îl răsucesc și Îmi vâr sânii În el. Iau din dulap o bluză crem din mătase, mi-o pun și mă Închid la nasturi. Îmi place cum se simte bluza asta pe piele. Găsesc aici o fustă bleumarin care merge bine cu ea. Îmbrac fusta și mă uit În oglindă. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dar pot să ascund asta purtând bretonul lung. Îmi admir gura mare și buzele pline și frumoase. Bruce Îmi admiră mereu buzele, nasul meu mic și ochii mei mari și căprui. Scot niște pantofi albaștri ca de catifea din fundul dulapului. Mă gândesc tot timpul la Bruce, la cum ne jucăm unul cu celălalt, jocurile astea cu certatul și Împăcatul, la faptul că micile noastre despărțiri sunt un mod de a ne tachina reciproc, care nu ne fac decât să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
gândit, ei bine, e treaba lor. Cliff a vrut să se uite la ele aici, n-a vrut să afli nimic despre ele. Evident s-a gândit că n-o să fii de acord. Ce fel de casete... Mă duc la dulapul din spatele televizorului și scot vreo două dintre favoritele lui Hector. — Sunt pornografice. Eu personal nu m-am uitat niciodată la ele, dar Îmi pot imagina ce conțin. — Știam eu! Vreau să le văd. Pune una! — Bunty, nu cred că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
surprindere întrebă: - Dumneavoastră ce probleme aveți? Speriat și alb la față răspund: - Am fost înțepat de o viespe și vă rog să-mi faceți o injecție pentru că sunt foarte alergic. Cu mișcări destul de greoaie doctorița a început să caute în dulapul de medicamente, apoi cu o față roșie și transpirată mormăie: - Nu avem hemisuccinat de cortizon, dar vă rog să mergeți la farmacie să cumpărați două fiole și o seringă de cinci mililitri. Am plecat urgent. Mă simțeam tot mai rău
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
politețe pe care trebuie să le respectăm în timpul vizitei: Nu intrăm într-o cameră fără a fi invitați de către gazdă; Rămânem în camera în care ne conduce gazda, după ce ne-a primit; Nu cotrobăim prin lucrurile din casă. Nu deschidem dulapurile și nici sertarele pentru nici un lucru din lume; Nu criticăm gazda sau invitații. Spre exemplu, nu-i vom spune gazdei: „Ce urât îți stă bluza asta!”. Fie îi spunem câteva cuvinte frumoase, fie ne abținem de la comentarii. Nu vorbim urât
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
fonetică obișnuită, fonetismul romînescului făgar), o altă posibilă bază de „pornire“. Felul în care a fost derivat făgar și înțelesul sufixului sunt cunoscute încă din latină: aerarium, „camera tezaurului“, apiarium, „stup de albine“, arenarium, „nisipăriș“, cucumerarium „strat de castraveți“, armarium, „dulap de arme“, fumarium, „cameră de fumat“, galinarium „coteț de găini“ etc. Acest sufix s-a păstrat și în limba romînă, și deși este relativ rar, ar fi putut fi odinioară mult mai des întrebuințat, cum arată compusul -ărie: căprărie, „locul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
relativ rar, ar fi putut fi odinioară mult mai des întrebuințat, cum arată compusul -ărie: căprărie, „locul unde pasc și se odihnesc caprele“ „staul de capre“; „găinărie“, „loc unde se odihnesc găinile“, „coteț de găini“. Îl găsim în armár(iu), „dulap în care se păstrează haine și vase“ < lat armarius, în cuibar, porumbar etc. Uneori, el a ajuns să aibă aproape sens colectiv: băligar sau bălegar, grînar, porumbar, colbar, „paie zdrobite tare“, furnicar, „cuib, mușuroi de furnici“, grohotar, „loc pietros unde
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
secolului 14, numite împrumuturi preosmanlii, și cuvintele mai recente, din turca osmanlie. Acestea din urmă au pătruns între secolele 15 și 17 și sunt, mai ales, nume de plante (dovleac, dud, pătlăgea, salcâm), animale (bursuc, catâr), termeni referitori la casă (dulap, odaie, saltea, tavan), la îmbrăcăminte (basma, ciorap) și la feluri de mâncare (ciorbă, sarma), la meserii (dulgher) și la comerț (amanet, cântar). Viața intelectuală a rămas străină de contactul secular cu turcii: nu există niciun cuvânt care să denumească o
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și Craig, Meyerhold este convins că actorul poate găsi modele de posturi stilizate în sculptură, artă care se desfășoară în cele trei dimensiuni, mai degrabă decât în pictura înțepenită într-un singur plan. "Trupul omului și accesoriile mese, scaune, paturi, dulapuri -, au trei dimensiuni. Deci, la teatru, unde actorul este obiectul principal, trebuie să se recurgă la descoperirile artei plastice, și nu ale picturii. Pentru actor, baza este arta statuară." Cum forța poetică a jocului rezidă în parte în arta mișcării
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vorbe, ziare, autobuze, întârzieri, liste, tabele, note, oboseală, râs strâmb, grimase, manuale, tăceri, cataloage, "moaca roșcată a servietei", țigări, somn, ciorapi curați, un ceas deșteptător, cămăși, cravate, vodcă mică, soneria, cutia de scrisori, ședințe, consilii, comisii, clasicii noștri, lame, chei, dulapuri, orare, ferestre, bilete, bibliotecă, bancuri, bani, comentarii, întrebări, plictis, gălăgie, coridoare, afișe, un caiet de dictando ca un recipient pentru scurgeri finale de energie.191 La distanță de câteva pagini, același procedeu este însă marcat de originalitate atunci când lista reface
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu mai părea să creadă o singură vorbuliță din toate astea. Am să-ți fac o ciocolată caldă, zise Darcey. O să te simți mai bine. Se duse în bucătărie și luă o bucată din ciocolata care se afla întotdeauna în dulap. Apoi o puse pe foc, adăugând lapte și mestecând încontinuu înainte să adauge esență de vanilie. Turnă băutura astfel obținută în ceștile late pe care le prefera Minette. Presără niște scorțișoară pe deasupra, apoi puse ceștile pe o tavă și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai importante decât banii. Se ridică și se privi în oglinda dulăpiorului. Buza tot umflată îi era, cu toate că acum părea să scadă. Zău așa, se gândi, câteodată chiar mă port ca o disperată. Se duse în dormitor și scoase din dulap rochița nouă și drăguță pe care o cumpărase cu o reducere de douăzeci la sută dintr-un butic micuț de pe Shop Street. Trăgându-și rochia peste cap, se lăsă în voia gândurilor despre viitorul ei și al lui Aidan. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
numele francez al produsului numit Marmite - obiect care apare și pe etichetă? În acel moment, Darcey se simți parcă trasă de o mână invizibilă înapoi în timp. Se afla în bucătăria din casa lor de la Londra și se uita în dulap, întrebându-l pe Neil ce naiba căuta un borcan de Marmite acolo. Era absolut scârboasă chestia aia, spuse. Era imposibil de mâncat. —Mie-mi place la nebunie, răspunse el. A fost mâncarea mea de bază în copilărie. Păi, și-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
locuiesc singură, zise Darcey. Neil râse. —Ei, hai, tu erai aia care nu punea nimic la loc acasă. Dacă ții minte, o luam razna tot căutându-mi șosetele și lucrurile. Doar pentru că nu eram gospodina perfectă la spălat și aranjat dulapurile, i-o întoarse ea. —Ba nu, că de îndesat în mașina de spălat, le îndesai, spuse el. Deși de cele mai multe ori cu rezultatul că se colorau în roz sau în albastru, pentru că nu te pricepeai deloc să le sortezi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nimic de când se mutase aici. Și deși nuanțele pastelate erau odihnitoare pentru ochi, poate că era timpul să condimenteze puțin apartamentul adăugând mai multă culoare. Violet, de exemplu. Ca pantofii mei din Singapore. Intră în dormitor și îi scoase din dulap. Își vârî picioarele în ei cu grijă. Piciorul aproape că nu mai era umflat deloc, iar pantofii îi veneau de minune. Poate că o să mai fie un eveniment pe viitor la care o să-i pot purta. Sau poate că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un arc din pat și am știut că-i priveam trupul complet dezbrăcat pentru ultima oară; de-acum Încolo aveam să fiu nevoit să merg la cinematograf ca să prind frânturi Îmbietoare din el, Întocmai ca alți bărbați. Se duse la dulap și scoase un halat de pe un umeraș. Din buzunarul acestuia luă un pachet de țigări. Își aprinse una și o fumă cu furie, cu un braț Îndoit peste piept. — Ți-aș fi putut oferi bani, Îmi spuse. În loc de asta, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Mi l-am amintit pe Weizmann, cămătarul, spunând ceva În legătură cu faptul că Hermann Grasu’ ar avea un agent care uneori cumpără pentru el pietre prețioase, așa că mi-am notat adresa lui Von Greis și am vârât-o În buzunar. Nici dulapul cu dosare nu era Încuiat, dar nici acolo n-am avut noroc: o mulțime de cataloage cu pietre prețioase și semiprețioase, o măsuță pentru zbor de la Lufthansa, o grămadă de hârțogăraie care avea de-a face cu schimbul valutar, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aduc aminte de el. Ce pot să vă spun despre el, În afară de faptul că s-a ținut departe de necazuri cât a fost aici și că părea un tip foarte cu capul pe umeri? Spiedel se ridică și merse la dulapul cu dosare arhivate, unde scotoci În câteva secțiuni: — Da, iată-l aici. Mutschmann, Kurt Hermann, 36 de ani. Judecat pentru furt de autoturism În aprilie 1934, condamnat la pedeapsa cu Închisoarea cu durata de 2 ani. Adresa declarată: Cicerostrasse, nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-o jubilând triumfătoare la perspectiva unei alte ploi torențiale căzute peste Olimpiada Führerului. Doar că acum urma să mă ud și eu. Cum o numise ea? „Cea mai revoltătoare păcăleală făcută În scopul câștigării Încrederii din istoria modernă.“ Căutam prin dulap după vechea mea haină impermeabilă, când ea intră pe ușă. — Doamne, ce mare nevoie am de-o țigară, zise ea aruncându-și poșeta pe un scaun și servindu-se singură cu una din cutia de pe biroul meu. Cu oarecare amuzament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
particip la misterioasele ei gesturi de femeie, întinsul perfect pe coapse al ciorapilor de mătase, amânam să-i vorbesc despre intențiile mele, nici nu prea aveam cui, ea trecând din baie în cameră și invers, căutând un ruj, o eșarfă, dulapul de haine deschis, peste tot împrăștiate rochii, bluze, și eu prăvălit definitiv în craterul unui vulcan ce sta să erupă, mă roagă s-o însoțesc la Filarmonică, la un concert, nu sunt deloc îmbrăcat pentru concert, mă simt ridicol la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
surâzând, în locul în care stă el acum pe lavița de lemn de sub fereastră stătea adeseori părintele Ioan când eu pe același scaun de la masă îi mărturiseam despre neînsemnatele mele păcate copilărești, în rest în camera aceasta totul e modificat, vechiul dulap l-am văzut la intrare, scos pe corridor, în locul lui un dulap nou de lemn lăcuit, nici vechiul pat al părintelui Ioan nu mai e, patul cu tablă îngustată, în a cărui basorelief geometric îmi plimbam degetele, în locul lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fereastră stătea adeseori părintele Ioan când eu pe același scaun de la masă îi mărturiseam despre neînsemnatele mele păcate copilărești, în rest în camera aceasta totul e modificat, vechiul dulap l-am văzut la intrare, scos pe corridor, în locul lui un dulap nou de lemn lăcuit, nici vechiul pat al părintelui Ioan nu mai e, patul cu tablă îngustată, în a cărui basorelief geometric îmi plimbam degetele, în locul lui o canapea nouă, aceleași raze de soare se apropie însă de pervazul ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ceva! voiam să vadă și el tabloul, neplăcut surprins când am dat în cameră de Boris, S-a uitat lung la Andrea, Deci tu ești Andrea! Mi-am dat seama că îmi văzuse tabloul, deși l-am ascuns sus pe dulap sub niște ziare, și Boris a început să ne povestească despre călătoria lui la Firenze, la soția lui, aflu pentru prima dată că e însurat și ne povestește mie și lui Andrea cum s-a însurat abia ajuns în Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tablou?! Portretul pe care ți l-a făcut Theo! Nu! Andrea întrebându-mă din ochi, eu rușinat n-aș fi crezut că Boris, Andrea rugător, Arată-mi! Îmi pun un scaun sub picioare și mă ridic după pânza ascunsă pe dulap, dau ziarele la o parte și-o cobor o dată cu mine, o sprijin de pieptul meu, E grozavă! exclamă încântat Boris, E prima mea pânză! Merită să sărbătorim! Primul meu copil, prima ta pânză! Andrea rămâne tăcut privindu-se mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]