3,142 matches
-
strângem mai bine eșarfa Hermès pe care o purta lejer În jurul gâtului ei slăbănog. Ar fi mai eficient să o Împing În closet, sau să o trag de eșarfă? Sau poate că cel mai bine ar fi să-i vâr eșarfa aia pe gât și să mă uit cum o sufocă și... — Ahn-dre-ah! Vocea ei suna răgușit, metalic: — Ce ți-am cerut eu cu numai cinci minute În urmă? La dracu’! Înghețata. Uitasem de Înghețată. — Există vreun motiv special pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mi‑ar fi fost mult mai ușor să scriu așa, dar am fost deșteaptă și m‑am abținut. A suspinat de parcă treaba asta era atât de obositoare, Încât nu era prea sigură că poate rezista efortului, și și‑a aranjat eșarfa Hermès, Înfășurată În jurul Încheieturii ca o brățară. — Găsește‑o pe Natalie la Glorious Foods și spune‑i că prefer plăcinta cu rubarbă. N‑o lăsa să te convingă că trebuie să discute cu mine, pentru că nu trebuie. Și vorbește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spun că plecase la curățătorie cu o zi În urmă și avea să fie adus Înapoi În ziua următoare. Am Înregistrat și hainele de azi (o bluză Missoni, două perechi identice de pantaloni Alberta Ferretti, două pulovere Jil Sanders, două eșarfe albe Hermès și un pardesiu burberryă, le‑am aruncat Într‑o sacoșă cu blazonul firmei Runway imprimat pe ea și am chemat un curier să le ducă la parter În zona de unde avea să le ridice băiatul trimis de la curățătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și, măcar că acesta consta dintr‑un amestec de parfum Bulgari și de cremă de față și, uneori, un vag miros de țigară de‑a lui B‑DAD și nu era deloc neplăcut, Îmi producea greață fizică. Accente britanice, parfum Bulgari, eșarfe albe de mătase - toate acestea erau doar câteva din plăcerile simple ale vieții distruse pe veci pentru mine. Scrisorile au fost, ca de obicei, nouăzeci și nouă la sută gunoi, chestii pe care Miranda nu avea să le vadă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lucru ale personalului ei casnic. Așa că, după cum vezi, nu trebuie să‑ți faci nici o grijă - mă descurc eu cu toate. — Nu uita de catifea, m‑a dăscălit ea, iar aceste ultime cuvinte sunau de parcă trecuse pe pilot automat. Și de eșarfe! — Bineînțeles! Toate astea sunt deja pe lista mea. Înainte ca Miranda să Împacheteze pentru te miri ce călătorie - sau, mai degrabă, Înainte ca fata din casă să Împacheteze - Emily sau eu cumpăram uriașe baloturi de catifea de la un magazin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu asemenea compartimente suplimentare pentru momentul În care ea arunca, inevitabil, o primă tranșă după ce le despacheta. În plus, de regulă, jumătate dintr‑o valiză era ocupată de vreo două duzini de cutii portocalii de la Hermès, fiecare conținând câte o eșarfă albă care Își aștepta răbdătoare rândul să fie pierdută, uitată, rătăcită sau pur și simplu aruncată. ↔ Am Închis telefonul după ce am făcut un efort sincer să par grijulie și am dat cu ochii de Lily: stătea Întinsă pe canapea, fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Bordeaux? O pereche de pantaloni Theory culoarea cărbunelui cu un pulover negru de mătase pe gât de la Celine. Trebuia să merg cu ea la clubul de tenis unde primea lecții particulare, ca să o aprovizionez cu apă sau, la nevoie, cu eșarfe albe În caz că transpira? O toaletă sportivă din cap până‑n picioare, care cuprindea pantaloni de trening, jachetă cu glugă și fermoar (scurta, ca să mi se vadă abdomenul, sâc!ă un tricou fără mâneci de o sută optzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am revenit la Emily. Ea a fost la telefon, stai așa. Miranda? Am găsit numărul Luciei. Îți fac legătura acum. — Stai, Ahn‑dre‑ah. Plec de la hotel peste douăzeci de minute pentru tot restul zilei. O să am nevoie de câteva eșarfe Înainte de a mă Întoarce și de un nou bucătar. Trebuie să aibă o experiență de minimum zece ani, În principal În bucătărie franțuzească, și să fie disponibil patru seri pe săptămână pentru cine În familie și de două ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dei misteri, cum Îmi place să-i spun), o adevărată obsesie a liceenilor ce nu făceau altceva, În pauze, decât să spionăm ce se Întâmplă vizavi, cine intră, cine iese, cum e Îmbrăcată azi sora cea mare a Getei, ce eșarfă și-a Înfășurat ieri cealaltă; „Ați văzut, a intrat un domn cu pălărie și baston, un domn bine“, „A ieșit o doamnă corpolentă ținându-se de braț cu Geta“ (cea mai mare curiozitate, aș putea s-o numesc agonică, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cumva era o simplă impresie; o reciteam observând orice Întorsătură a literelor; parcă văd acel scris rotund cu semne ovale, pântecoase, marcate de tendința cochetă de a lega codița lui a sau a lui o de consoanele vecine cu o eșarfă elegantă ca o Îmbrățișare; nu știu ce-mi spunea În scrisoare, probabil toate banalitățile vârstei, dar important era faptul concret că-mi scrisese: nu uitase de mine; acesta, scrisul, devenind o cale misterioasă de a ne păstra Într-un contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
realismul socialist și despre măiestrie și meșteșug. (ieri) Ne batem cu bulgări de zăpadă la Muzeul Satului; aerul tare ne face exuberanți; mă intrigă o colegă de o grație Înnăscută, ce pare că plutește, trasă În sus de aburul unei eșarfe roșii; tocmai atunci mă izbește un bulgăre de zăpadă În frunte: ai grijă, idiotule, asta ți-ar mai lipsi: să te Îndrăgostești! (vineri) E ger, ieșim la șosea, aerul Înghețat taie obrajii ca briciul; n-am mănuși, mâinile mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
copilandru, își ținea capul vag dat pe spate, mâna dreaptă ridicată și piciorul stâng împins înainte. Părea că are ceva important de spus. O femeie disproporționat de mare în raport cu trupul firav al tribunului îl privea în extaz, păstrând doar o eșarfă peste coapse, dar uitând, în culmea admirației, să-și acopere sânii. Nu scrie ? întrebă Fandarac, cu aerul că nu-și mai pusese problema asta până acum. Sub lumina lunii, bronzul părea ca nou, fără vinișoarele verzui de cocleală cu care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu nimic, căci arăta, simultan, spre toate cele cinci dimensiuni. Apoi priviră la muntele de gunoi care începea cu mâna aceea, urca negru, în bătaia lunii, cu sclipiri de obsidian, și se termina, în vârf, cu crucea pe care flutura eșarfa Magdalenei. Calu trecu, pe rând, încurcat, din om în cal și se opri la jumătate, răspunzând sibilinic, precum centaurul Chiron : — Ce e, ce nu e, în orice caz, îi zice altfel. — Și mormanul de gunoi e mai mare ca înainte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în somn : Bate în dungă... și adormi numaidecât, ghemuit în poala femeii. Cu fiecare bătaie lipsită de perechea ei, mormanul de vise se făcea mai mare decât mormanul de gunoi. Care morman purta, înfiptă în vârf, crucea pe care flutura eșarfa Magdalenei, semn că pentru cei vii crucea e o limită, care e a îndurării. Iar Chisăliță, la care, din potrivelile nașterii sale mici, toate simțurile erau mai apropiate unele de altele, sări, dis-dedimineață, primul din somn și se frecă la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
răsuceau spre remorci, apoi se înfigeau iar în carnea sfărâmicioasă a grămezii de gunoi. În scurt timp, tăiară un mal abrupt, mormanul se aplecă într-o rână și grohotișurile se prăvăliră. Deasupra, crucea Magdalenei abia se mai ținea, fluturându-și eșarfa. Ascunși de partea cealaltă a mormanului, Pârnaie, Iadeș și Chisăliță priveau cu ochii holbați priveliștea înțesată de șenile, lanțuri, cuve, concasoare scrâșnind, înfigându-se și smulgând, ridicând pulberile și surpând malurile. Iadeș... șopti pierdut cheliosul, simțind că tot alaiul de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de la masă. Pârnaie se strâmbă, dezgustat : — Au șters-o cu toții... — Poate nici n-au fost, chibzui Iadeș. Ni s-o fi părut. Pârnaie arătă-n sus, către stâlpul care se mai ținea, ca prin minune, legat de fire electrice nevăzute. Eșarfa se întinsese peste cele trei brațe, ca un giulgiu care aștepta coborârea de pe cruce. Chisăliță avea și el un răspuns, răscolind cu vârful pantofului cenușa. — Io zic s-o tăiem de-aicea, spuse Pârnaie. Dar nu se clintiră, privind fascinați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceea ce sugera cheful de vorbă. Avea buze subțiri, ceea ce însemna că, pe lângă că vorbea mult, vorbea și repede. Ochii i se mișcau vioi în cap, la fel și degetele grăsuțe, dovedind simțuri din cale-afară de treze. Era îmbrăcată cu grijă, eșarfa se asorta perfect cu poșeta și cu botinele, făcea, adică, lucrurile cu migală. Și, colac peste pupăză, era minionă, cu alte cuvinte, putea să stea îndelung de partea cealaltă a ghișeului, în dreptul pătratului de la vorbitor, fără să trebuiască să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
are frământări lăuntrice. De-aia nu obosește vreodată. Maca împinse ușa, să se poată uita în cârciumă, unde larma era în toi. Vorbeau atât de tare, încât, dacă ai fi aruncat deasupra lor un obiect plutitor, cum ar fi o eșarfă, zarva și râsetele groase ar fi putut-o ține în aer. Erau îmbrăcați la nimereală, care cu salopetele de la muncă și caschetele în cap, care cu haine desperecheate și îndeajuns de folosite ca să-și permită, fără stânjeneală, să-și șteargă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
colțul vestic al Pekingului, unde străzile se îngustează și aerul miroase urât. Coborâm din căruță în spatele unei străzi aglomerate, unde proprietarii de magazine și-au așezat unele peste altele coșurile cu fructe și legume stricate. Îmi ascund fața în spatele unei eșarfe și pășesc repede alături de Fann Sora cea Mare și An-te-hai. Ne oprim în fața unei clădiri vechi. De la etajul al doilea atârnă un lampion pe care scrie Casa Lotusului. Intrăm toți trei într-un hol slab luminat. Interiorul e acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că eram răpită de un metrosexual 1 celebru și nebun pe o Vespa - și totuși m-am uitat În urmă Înainte să plecăm și am văzut-o pe Penelope, care stătea În picioare la ieșire. Stătea cu mâna Întinsă, cu eșarfa mea atârnând, cu gura deschisă, holbându-se la spatele meu. Ochii mei Îi Întâlniră pe ai ei pentru o foarte scurtă clipă Înainte ca Philip să ambaleze scuterul, care țâșni Înainte, ducându-mă departe de Penelope, Înainte să apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Dar nu de asta mă tocmeam. Atunci de ce? În mod evident, nu prea ești la curent cu cultura de pe aici. Se așteaptă să te tocmești. De fapt, se simt insultați dacă n-o faci. A, zău? Domnule, cât cereți pentru eșarfa asta? Întrebă el, adresându-se vânzătorului cocoșat cu cea mai blândă voce posibilă. —Șase dolari SUA, domnule. E de cea mai bună calitate. Din sud. Făcută chiar de nepoata mea, acum o săptămână doar. E frumoasă. Omul zâmbi, dezvăluind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o fată frumoasă. O zi bună, spuse el vesel, bătându-l pe Sammy pe spate Înainte să se Întoarcă la pipa lui cu apă. Mda, ai dreptate, rânji iar Sammy la mine. Chiar mi s-a părut jignit. Îmi Înfășură eșarfa la gât și-mi strânse părul ca să-l ridice, apoi Îl lăsă să cadă peste materialul moale, mătăsos. —Nu trebuia să faci asta! Dar mă bucur așa de mult că ai făcut-o, m-am gândit. —Știu. Așa am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Sigur, sună bine. Nu-mi pot imagina că mâine vom avea timp de altceva decât de muncă, dar putem Încerca, să știi. Aparent, atât voia să audă. —Excelent. Sună excelent. Ne vedem mâine, Bette! Am privit-o cum Își strânge eșarfa cu franjuri În jurul gâtului ei emaciat și cum iese pe strada rece. Ce fată ciudată, m-am gândit, urmărind-o cum oprește un taxi. Am așteptat până când taxiul ei s-a Îndepărtat și am ieșit și eu afară. Aveam Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acreditanta, pe edificiul Ministerului Afacerilor Externe. Articolul 18 În cazul în care nu există condiții tehnice pentru arborarea drapelului în bernă, ca și în cazurile cînd drapelul este purtat în marș cu prilejul funeraliilor, doliul va fi indicat printr-o eșarfă neagră din material textil, legată de partea de sus a lancei. Lungimea eșarfei va fi egală cu lățimea drapelului de care este legată. Articolul 19 Se înfășoară în drapel sicriul cu corpul neînsuflețit al persoanelor pentru care se organizează funeralii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141895_a_143224]
-
există condiții tehnice pentru arborarea drapelului în bernă, ca și în cazurile cînd drapelul este purtat în marș cu prilejul funeraliilor, doliul va fi indicat printr-o eșarfă neagră din material textil, legată de partea de sus a lancei. Lungimea eșarfei va fi egală cu lățimea drapelului de care este legată. Articolul 19 Se înfășoară în drapel sicriul cu corpul neînsuflețit al persoanelor pentru care se organizează funeralii naționale. În acest caz, culoarea albastră a drapelului va fi așezată spre capul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141895_a_143224]