8,806 matches
-
nu înseamnă să dovedești că oamenii nu sunt liberi? Relațiile lor nu cu viitorul, ci cu trecutul și cu prezentul repun în discuție științele umane. Determinismul, reprezentat mai ales de opera lui Braudel, e mai criticat ca niciodată. Istorici, sociologi, economiști, psihologi se declară conștienți de boala profesională care îi pîndește și care înseamnă să justifice post factum drumul pe care a apucat-o umanitatea, să demonstreze, retrospectiv, necesitatea evenimentelor întîm-plate. Tolstoi o spune, în citatul care deschide capitolul, cu sobrietate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
post factum drumul pe care a apucat-o umanitatea, să demonstreze, retrospectiv, necesitatea evenimentelor întîm-plate. Tolstoi o spune, în citatul care deschide capitolul, cu sobrietate și adîncime: specialiștii în uman transformă libertatea în necesitate. După dezmembrarea Imperiului sovietic, toți istoricii, economiștii, sociologii și alții care vor sunt deodată capabili să explice evenimentele, să demonstreze că ceea ce s-a întîmplat trebuia să se întîmple exact atunci și așa cum s-a întîmplat. Specialistul în uman este dotat cu o extraordinară capacitate de a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
deodată capabili să explice evenimentele, să demonstreze că ceea ce s-a întîmplat trebuia să se întîmple exact atunci și așa cum s-a întîmplat. Specialistul în uman este dotat cu o extraordinară capacitate de a prevedea trecutul și prezentul. Istorici, sociologi, economiști, psihologi s-au ridicat împotriva necesității ca obsesie, ca iluzie retrospectivă a fatalității. Istoricii sunt niște profeți pe invers, explică unul dintre ei, Paul Veyne: "Prin imaginația lor, ei urzesc și dau viață previziunilor post eventum; este vorba despre retrodicție
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nu este alcătuirea omului, ci descompunerea sa."125 Așa cum o arată Braudel și Bourdieu, științele sociale se interesează de realitate, fiecare cu realitatea ei. Spre exemplu, a cunoaște și mai profund realitatea economică nu trădează ambiția de a justifica activitatea economistului? Dorința de a cunoaște realitatea, decuparea ei în funcție de discipline și descompunerea umanului sunt strîns legate între ele. Dezbaterile metodologice și epistemologice, din ce în ce mai numeroase și mai sofisticate, pierd din vedere esențialul. Oricare ar fi demersul său, explicativ, cognitiv sau hermeneutic, expertul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
întemnița trecutul, prezentul, viitorul) nu înseamnă a reduce libertatea oamenilor? A cunoaște realitatea istorică, sociologică, economică nu înseamnă a pune și mai multe limite în acțiunea omului? A denunța realitatea, adică adevărul, nu înseamnă a acționa împotriva libertății umane? Istoricii, economiștii, sociologii, psihologii acționează împotriva libertății umane, fără să o elimine total. Ei vorbesc despre oameni care se sustrag "marjelor de manevră", jucînd jocul între limitele impuse de structurile economice și sociale. Ei înlocuiesc ideea de libertate, imprecisă, în viziunea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
realitate (economică, sociologică...). Demersul sociologului constă în studierea "marjei de libertate reală" a actorilor, după cum explică Michel Crozier 129. Calificativul "reală" este aici esențial. Marjă de libertate înseamnă libertate la margine, libertate marginală. Științele umane marginalizează libertatea umană. Istoricii, sociologii, economiștii, psihologii justifică nevoia imperioasă a omului de realism, îl susțin în demersul său, care se vrea realist, de a vrea să-și gestioneze "marjele de libertate". Marjă de libertate și incertitudine sunt strîns legate între ele: "marjă de libertate" înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
A POSIBILULUI: TRECUTUL, PREZENTUL ȘI VIITORUL O MARE DE INCERTITUDINE Cunoașterea posibilului e un exercițiu de stil, o speculație intelectuală, sau e pură visare? Să ne oprim la alt eveniment major al secolului al XX-lea, nazismul. Istorici, sociologi, politologi, economiști, psihanaliști au scris tomuri întregi menite să ne facă să înțelegem această monstruozitate, să o explice. Se iau în discuție factorii sociologici, culturali, economici, istorici, deciziile politice, datele psihologice. Demersul specialiștilor în uman constă în căutarea cauzelor care au condus
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în realitate o serie de imposibile care se impun fiecăruia, "mie", "nouă". Modul M1 de a fi în lume stipulează că realitățile care fundamentează lumea stau la baza cunoașterii posibilelor și imposibilelor umane. Științele umane sunt realiste. Reflexul istoricilor, sociologilor, economiștilor, psihologilor este de a înțelege, a explica, a dezvălui realitatea (istorică, sociologică, economică, psihologică...). Cu cît specialistul în uman studiază mai mult realitatea, cu atît "descoperă" mai multe constrîngeri pentru acțiunile umane. Dînd naștere la și mai multe imposibile, el
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
posibile și imposibile, pe care și le-au creat oamenii în cauză (de exemplu, imposibil să nu existe conducători și conduși). Sociologii sunt împotriva naturalismului social; sociologia ține, prin natura ei, de constructivismul social. În schimb, rari sunt sociologii (istoricii, economiștii, psihologii) care să adopte, în lucrările lor, o perspectivă riguros constructivistă în plan epistemologic (care să implice, mai ales, refuzul noțiunilor de context, ambient, mediu). O altă sursă de ambiguități este prea evidenta noțiune de reprezentare. Trebuie să distingem între
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ființa umană? Iată cum, de fiecare dată cînd studiază, scrie, vorbește cercetătorul alege. El optează pentru o abordare realistă sau constructivistă. Nu avem, oare, dreptul să-i cerem să-și afișeze și să-și asume decizia? Alegînd realismul, istorici, sociologi, economiști, psihologi aleg să lucreze împotriva libertății și responsabilității. NICI UN TEREN NU E SIGUR Cum să concepem omul și lumea dacă adoptînd o poziție riguros constructivistă respingem noțiunile de mediu, context, ambient, dacă refuzăm ideea de exterioritate și, în consecință, distincțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
inevitabilelor aprecieri sau examene critice, îndeobște segmentare, din pricina marii diversități a temelor, domeniilor și spațiilor de exprimare, îndeajuns de greu de cuprins în formule sintetizatoare. De altfel, epoca în care a trăit și s-a afirmat inginerul, geologul (ori "montanistul"), economistul, proiectantul, ecologistul, hidrologul, dascălul și/sau întreprinzătorul Mihalic de Hodocin, acoperind cronologic deceniile premergătoare constituirii statului național român modern, reclamă încă sondaje și analize parțiale, spre o mai corectă percepție și poziționare în plan istoriografic, iar protagoniștii ei, acei "oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
românești și, pe de altă parte, traiectului biografic, sau conduitei morale și profesionale specifice unuia dintre protagoniști, ale cărui însușiri sau virtuți se regăsesc ilustrate și capitalizate, diferențiat, la vrednicii săi congeneri. Cartea se adresează, deopotrivă, specialiștilor, nu doar istorici, economiști, geologi, ingineri sau tehnicieni, ci și cititorilor de rând, dornici a cunoaște varii aspecte, îndeletniciri, ipostaze, năzuințe și caractere deloc singulare pentru o epocă agitată a istoriei naționale, insuficient focalizate istoriografic de-a lungul timpului și rămase, prin urmare, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
acele locuri copaci cu frunza lată, precum arini și nuci", iar în eventualitatea utilizării țevilor din lemn, sugera și plantarea "copacilor de crini" pe coasta dealului de la Ciric. Raportul său n-a rămas fără urmări. La 1 septembrie 1841, cunoscutul economist Nicolae Suțu, în calitatea-i de membru marcant al Epitropiei Casei Apelor, raporta Sfatului Administrativ, adică guvernului, constatările efectuate, "după osăbita însărcinare", de profesorul "feluritelor arte, dumnealui Mihailic", în privința stării canalurilor de aducțiune a apei potabile în capitala Moldovei, rezumându
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
antreprizei ocnelor și baza propășirii sale și, prin urmare, a folosului haznelii nu stă decât în exactețea transportului sării la schela Galaților", pe de o parte, iar pe de alta, că "greutățile cărăușiei s-au înmulțit an de an", cunoscutul economist demonstra utilitatea și posibilitățile întemeierii "unei căi de comunicație lesnicioasă și repede pusă în lucrare cu cheltuiala Ocârmuirii". În privința șanselor de reușită, erau reconsiderate concluziile exprimate cu câțiva ani mai înainte de inginerul francez Hommaire de Hell, potrivit cărora, în Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
necesar putea fi procurat gratuit din pădurile statului, iar brațele de muncă, din rândul birnicilor (în contul obligațiilor lor la lucrarea drumurilor), a și aprins spiritul de inițiativă a autorităților. Calea ferată proiectată de Suțu ar fi deservit, în viziunea economistului, nu numai transportul sării de la ocne la Galați, ci și pe acel al mărfurilor de import, de la poarta fluvială spre interiorul țării; în perspectivă, linia urma a fi prelungită până la Roman, deschizându-se astfel calea valorificării prin export a cerealelor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
totul de creat", clama Al. I Cuza în cuprinsul primului său mesaj adresat celor două Adunări, încă separate, ale Principatelor, în 1859, exprimând consensul celor mai luminate minți ale epocii, ilustrate, între alții, și de Ion Ghica. În viziunea cunoscutului economist și a capriciosului politician, perfect identică cu a lui Carol Mihalic, românii erau "nerăbdători a ieși din starea înapoiată în care rămăseseră atâta timp în privința materială, cât și intelectuală, nerăbdători a ajunge Occidentul, alergând să-l ajungă în pasurile repezi
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
autorizată apreciere, chiar dacă fragmentară, asupra uneia dintre modalitățile de exprimare și de afirmare în epocă a celui care a fost, nu doar publicistul sau geologul (montanistul), ci și fondatorul, dascălul și îndrumătorul învățământului profesional în Moldova, totodată tehnicianul, hidrologul, proiectantul, economistul și urbanistul, apicultorul sau naturalistul, în sfârșit, întreprinzătorul sau industriașul Carol Mihalic de Hodocin. Paleta extrem de largă și de variată a preocupărilor, esența ideilor și a proiectelor, natura și importanța înfăptuirilor în cele peste două decenii de activitate în slujba
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
contributed to the emergence of modernization process in Moldavian society during the previous decades of the making of Romanian national state in 1859 by the union between Moldavia and Wallachia. As a Hungarian native, primarily instructed as a geologist and economist, Carol Mihalic de Hodocin (b. 1802-d. 1862) came in Moldavia in 1838, from Transylvania, a Roumanian land at that time integrated to the Austrian Empire. He was invited at the suggestion of the great Romanian scholar, Gheorghe Asachi by the
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
astfel de imagini, cu atât considerăm că evenimentul respectiv e mai probabil să se producă. Este ceea ce numim euristica disponibilității: cu cât imaginile mentale sunt disponibile, cu atât probabilitatea estimată este mai mare, fapt demonstrat de următorul experiment: În 1973, economiștii Daniel Kahneman și Amos Tversky au strâns voluntari în vederea unui experiment, întrebându-i dacă în engleză litera „r” apare mai des la începutul unui cuvânt sau în poziția a treia. Astfel au constatat că oamenii credeau (dar se înșelau) că
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
profundă a jurnalelor nu protejează împotriva unei tendințe psihologic atât de irațional precum tendinței de asimilare, ba chiar ne face mai vulnerabili la acest fenomen. Explicația face apel aici la euristica disponibilității (vezi fișa 2). Identificată în anii 1970 de economiștii Amos Tversky și Daniel Kahneman, această tendință psihologic funcționează după următorul principiu: cu cât suntem mai documentați într-o problemă, cu atât ne putem face o reprezentare mentală detaliată. Ori, avem tendința să credem că scenariile pe care ni le
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
păstrând iluzia de libertate. Ce se poate face într-o astfel de situație? Mai întâi trebuie să știm cum a apărut. De ce reclama vizează inconștientul telespectatorului? Ce a determinat-o să facă această mutare? Firul istoric este ușor de urmărit. Economistul și sociologul Jeremy Rifkin oferă o descriere amănunțită în cartea sa „La fin du travail” (Sfârșitul muncii). Totul se schimbă în anii 1930, în SUA, când autoritățile economice au constatat că vechea reclamă nu mai este suficientă pentru a susține
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Friedman) / 20 1.2.6. Istoria științelor și criteriilor de evaluare la Kuhn / 21 1.2.7. Metodologia programelor de cercetare (Lakatos) / 22 Capitolul 2. OBIECTUL CUNOAȘTERII ECONOMICE / 25 2.1. ECONOMIA NORMATIVĂ / 25 2.2. PRIMELE DEFINIȚII EMPIRICE ALE ECONOMIȘTILOR CLASICI / 27 2.3. ECONOMIA CA ȘTIINȚĂ A SCHIMBULUI / 27 2.4. ECONOMIA CA ȘTIINȚĂ A ALEGERILOR EFICACE / 29 2.5. PRINCIPIUL GENERAL AL ACȚIUNII RAȚIONALE / 30 Capitolul 3. SISTEME ECONOMICE / 35 3.1. DEFINIȚII ALE SISTEMULUI ECONOMIC / 36 3
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
justa lor valoare. Știința noastră nu poate fi plenar obiectivă, nici în metodele sale, care implică cunoștințe anterioare, nici în rezultate, care presupun un punct de vedere asupra lumii. Subiectivitatea este principala rațiune a relativității sale. Așa cum afirmă mulți relativiști, economiștii scriu întotdeauna sub specie temporis, iar cunoașterea contextului istoric "iluminează" teoriile trecutului. După Roland Barthes, în secolul nostru, nu faptul, ci relația pare a fi dominantă, astfel încît este imposibil de extras din contextul său o atitudine, o conduită, un
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
trecerea de la un stadiu la altul nu numai că nu este exclusă, dar face parte din aceste mișcări dialectice care definitivează marile etape ale devenirii spiritului obiectiv. Legile economice pot varia după nivelul de analiză, sînt legi relative. După unii economiști, numai teoria dezechilibrului și, mai ales, cea a dezechilibrului keynesian permite a defini fundamentele microeconomice ale macroeconomiei și a racorda astfel cele două niveluri de analiză. La nivel macroeconomic, regularizări subtile (mai mult sau mai puțin spontane) se pun în
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
a fost propulsată pe principiul simetriei, care cere ca fiecare nouă teorie să fie totdeauna exact reversul celei vechi"1. 1.2. CRITERII EPISTEMOLOGICE ÎN ECONOMIE Vom încerca în continuare o scurtă trecere în revistă a diverselor metodologii elaborate de economiști, filosofi sau istorici ai științei, cu scopul de a recenza criteriile de scientificare explicite sau implicite și de a examina adecvarea lor la problemele particulare ale economiei. 1.2.1. Apriorismul Este o poziție veche în economie. Ea a fost
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]