3,074 matches
-
unei grăsimi hidrogenate. Amestecuri de făină provenind din două sau mai multe specii de cereale "Făină", urmată de enumerarea speciilor de cereale din care provine în ordinea descrescătoare a ponderii Amidon și fecule native și amidoane modificate pe cale fizică sau enzimatică "Amidon(ane)/Fecule" Orice specie de pește atunci când peștele constituie un ingredient al altui produs alimentar și sub rezerva că denumirea și prezentarea acestui produs nu se referă la o specie anume de pește "Pește(i)" Orice tip de brânză
jrc4567as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89733_a_90520]
-
natura sau la originea vegetală sau animală a substanțelor utilizate, termenul "natural" sau orice altă expresie care are o semnificație sensibil echivalentă nu poate fi utilizată decât dacă partea aromatizantă a fost izolată prin procedee fizice corespunzătoare sau prin procedee enzimatice sau microbiologice, sau prin procedee tradiționale de preparare a produselor alimentare numai sau aproape numai plecând de la produsul alimentar sau de la sursa de arome respectivă. 1 JO L 184, 15.07.1988, p. 61. Directivă modificată ultima dată de Directiva
jrc4567as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89733_a_90520]
-
Toate acestea au demonstrat efecte semnificative statistic, comparativ cu placebo, asupra simptomelor PDP. Raportul bun risc/beneficiu se constitue într-un argument în plus pentru utlilizarea preparatelor de acid alfa-lipoic. Acidul alfa-lipoic (acid tioctic) este un antioxidant natural aparținând complexului enzimatic al piruvat- și alfa-ketoacid-dehidrogenazei. Are efecte multiple, cum ar fi: ameliorarea fluxului sanguin endoneural prin inhibarea NO-sintetazei , normalizarea nivelului de glutation și prevenirea activării factorului de transcripție NF-kB prin stress oxidativ (119).Cu toate că prima administrare de acid alfa-lipoic în tratamentul
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
acțiuni, aplicabile local (antiseptice, antibiotice, epitelizante, protectoare etc.). Este convingător faptul că, relativ recent, au fost « inventariate » peste 2500 de aplicații la nivelul plăgilor, din antichitate și până în prezent. Ca o strategie generală, sunt necesare: - debridarea (chirurgicală/mecanică, chimică sau enzimatică); - sterilizarea și prevenirea suprainfectării (antiseptice și pansamente); - stimularea reparației tisulare. Din acest punct de vedere, tratamentul local ideal, pentru ulcerațiile picioarelor la pacienții cu diabet, ar trebui să aibă următoarele caracteristici (50): - să mențină un mediu umed, - să favorizeze vindecarea
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
ale leziunii, - să fie impermeabil pentru microorganisme, - să fie acceptabil pentru pacient, - să fie ușor de manipulat, - să aibă un raport cost/eficiență optim. Debridarea, care constă în îndepărtarea sistematică a țesuturilor necrozate, neviabile, se poate face mecanic, chimic sau enzimatic. În general, debridarea mecanică, chirurgicală este cea mai la îndemână și eficientă, și este practic obligatorie dacă sunt prezente infecția și hiperkeratoza perilezională. Debridarea trebuie să fie ” agresivă ”, până la țesuturile viabile, fără a se expune structuri osoase. Singura contraindicație pentru
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
la procede de creștere și permeabilitate celulară, are acțiune antialergică și antispastică. Importanța potasiului constă în asigurarea osmolarității spațiului celular, participă în biosinteză și creștere în excitabilitatea neuro-musculară (antagonist al calciului), în procesul diuretic, în secreția unor hormoni, în activitatea enzimatică. Sodiul, fiind ionul de reținere al apei participă în echilibrul osmotic și acido-bazic, mai ales în spațiul extracelular. Studiul farmacodinamic al apei îmbuteliate ca apă de masă Biborțeni scoate în evidență faptul că parametrii urmăriți nu suferă modificări semnificative după
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
acest caz nu există un „raport de forță” între cele două alele, ambele se exprimându-se și sunt numite alele codominante. Un exemplu de alele codominante sunt alelele I și I ale grupei sanguine AB0 care codifică glicoziltransferaze cu activitate enzimatică diferită (adăugarea unei N-acetil-galactozamine pentru formarea antigenului A și a unei D-galactoză pentru formarea antigenului B). Alelele mutante ce determină anumite boli genetice se pot manifesta: Segregarea și redistribuirea liberă a genelor (recombinarea), care însoțesc formarea celulelor sexuale, precum și
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
fragile dar și pentru menținerea lor la temperatura dorită. Cele mai întâlnite întrebuințări : este folosită în special pentru denaturarea substanțelor organice, de exemplu a ADN-ului. Câteodată este necesar ca reacția să se producă la o temperatură constantă ca digerarea enzimatică a ADN-ului la 37°C în care caz se folosește o baie termostatată. Chimiștii folosesc încălzirea la bain-marie pentru a evita distrugerea de molecule în contact cu peretele fierbinte al recipientului, chiar dacă agitația moleculelor permite omogenizarea temperaurii. De asemenea
Bain-marie () [Corola-website/Science/321384_a_322713]
-
indivizilor bolnavi au un miros specific datorat prezenței de cetone. Gena care determină sinteza enzimei fenilalaninhidroxilază este localizată pe cromozomul uman 12. Au fost identificate peste 500 de alele mutante ale acestei gene ce determină sinteza de proteine cu activitate enzimatică mai mult sau mai puțin importantă, determinând astfel forme mai mult sau mai puțin grave ale bolii. Tipul predominant de mutație depinde de localizarea geografică. Fenilalanina în exces pătrunde în creier și provoacă anomalii ale substanței albe de tipul demielinizare
Fenilcetonurie () [Corola-website/Science/322431_a_323760]
-
un test de screening. Dacă acesta indică un rezultat anormal, alte teste sunt realizate pentru confirmarea bolii și precizarea tipului înainte de instituirea tratamentului: cromatografie pe coloană, test de încărcare cu tetrahidrobiopterină, dozarea biopterinei și neopterinei în urină și determinarea activității enzimatice a dihidropterinreductazei în globulele roșii pentru a exclude o fenilcetonurie atipică la care tratamentul este diferit. Diagnosticul prenatal poate fi realizat la mamele bolnave de fenilcetonurie prin analiza lichidului amniotic obținut prin amniocenteză. Analiza permite identificarea bolii la făt. Boala
Fenilcetonurie () [Corola-website/Science/322431_a_323760]
-
fi crearea populațiilor de celule fenotipic diferite de la aceeasi celulă-mamă. Acest lucru se întâmplă deoarece zgomotul poate fi amplificat de feedback-ul pozitiv. Feedback-ul pozitiv poate apărea, de asemenea, în alte forme de semnalizare celulară, cum ar fi cinetica enzimatica sau căile metabolice. Bucle de feedback pozitiv au fost folosite pentru a descrie aspecte ale dinamicii schimbărilor în evoluția biologică. De exemplu, incepand cu nivelul macro, Alfred J. Lotka (1945) a susținut că evoluția speciilor a fost în esență o
Feedback pozitiv () [Corola-website/Science/326598_a_327927]
-
în urmei hidrolizei spontane a proteinei C3 ca urmare a ruperii legăturii tioesterice (C3 este ușor instabilă în mediu apos). Calea alternativă poate fi activată și în absență anticorpilor, spre deosebire de alte căi. C3b, proteină generată din hidroliza C3 de către complexul enzimatic C3-convertaza în faza lichidă, este rapid inactivat de factorii H și I. Însă atunci când gruparea tioester internă a C3 reacționează cu o grupare hidroxil sau amino a unei molecule de pe suprafața unei celule sau agent patogen, C3b, care este acum
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
este hidrolizat în prezența factorului D, rezultând moleculele Ba și Bb. Bb rămâne legat de moleculă C3b pentru a forma C3bBb, care reprezintă de fapt "C3-convertaza" caii alterne. Complexul C3bBb este stabilizat de factorul P. C3-convertaza stabilizata, "C3bBbP", apoi catalizează enzimatic hidroliza C3, ale căror fragmente C3b se atașează covalent la aceeasi suprafață că C3b inițial. Acest C3b amplifica foarte mult calea complementului. Atunci cand complementul este activat pe suprafața celulelor organismului, activarea complementului este limitată de proteine reglatoare endogene, care includ
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
pH-ul. Aceste produse sunt utilizate, în principal, în administrarea orală. PA poate fi legal covalent de un lant polimeric. În astfel de sisteme, PA este eliberat treptat prin ruperea legăturii chimice în urmă reacțiilor de hidroliza sau a reacțiilor enzimatice. Un avantaj semnificativ pentru sistemele chimice este acela că 70-90% din masa preparatului îl reprezintă PA. La lanțul polimeric se poate atașa un anticorp care se distribuie la un anumit organ obținându-se astfel un preparat țintă. O cerință importantă
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
cea mai populară cale de administrare a medicamentelor. PA este absorbit de diferite membrane în lungul tractului gastrointestinal, astfel încât formă dozata să migreze în circulația sanguina. PA pot fi susceptible degradărilor în diferite moduri, prin hidroliza în stomac, prin reacție enzimatica în intestinul subțire, sau metabolizare pe pereții intestinului, cauzată de microorganismele din colon. Astfel, eforturile în eliberarea controlată orală sunt îndreptate în următoarele direcții: Aceste sisteme sunt utilizate în primul rând pentru administrarea peptidelor, deoarce se evita barieră hepatică. Transportul
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
ADN-ului recombinat. Pe aceste metode se bazează hibridarea somatică la plante și animale, haploidia prin "androgeneză" și "ginogeneză" experimentală, precum și clonarea. Hibridarea somatică la plante se realizează cu ajutorul "protoplaștilor", celule în care s-a distrus peretele celular prin tratamente enzimatice (exemple: celulaza, pectinaza). Drept urmare, fiecare celulă va fi perfect izolată de celelalte, permițând efectuarea experimentelor. Protoplaștii pot fi izolați din orice organ al plantei. Ei manifestă "totipotență", având capacitatea să regenereze plante întregi, prin cultivarea pe mediul artificial "in vitro
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
Politehnic Galați. 1957 - asistent la disciplina Tehnologia conservelor vegetale, Institutul Politehnic din Galați; 1959-1968 - șef lucrări, titular cursuri Tehnologia și utilajul industrializării fructelor și legumelor și Tehnologia generală a produselor alimentare; 1965 - doctor inginer în Microbiologie industrială, cu teza "Complexul enzimatic al mucegaiurilor ce se dezvoltă pe struguri", conducător prof. dr. doc. Dumitru Moțoc; 1968 - conferențiar la disciplinele Tehnologia conservării fructelor și legumelor și Tehnologia generală în industria alimentară; 1968 - secretar științific al Facultății de Tehnologia Produselor Alimentare și Tehnică Piscicolă Galați
Brad Segal () [Corola-website/Science/331519_a_332848]
-
multe regiuni specifice de ADN. În proces, mostra de ADN este denaturată în două lanțuri de polinucleotide prin încălzire. Doi primeri sunt folosiți pentru hibridizarea a două locuri opuse din cele două lanțuri de polinucleotide, în așa fel încât extensia enzimatică a fiecărui terminal al fiecărui primer (capătul 3’) se îndreaptă către celălalt primer. Reacția de polimerizare în lanț folosește enzime de replicare stabile la temperaturi înalte, cum ar fi polimeraza Taq. În acest fel rezultă două noi copii ale secvenței
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
Metodele pentru determinarea secvenței nucleotidice a unor fragmente de ADN au fost descoperite independent de Allan Maxam și Walter Gilbert de la Universitatea Harvard în 1976-1977 (tehnica de degradare chimică) și Frederick Sanger de la Universitatea Cambridge în 1970 (tehnica de sinteză enzimatică). -ul permite stabilirea structurii genei precum și secvența de amino-acizi a proteinei codificată de genă (în cazul în care ea nu a fost identificată). De asemenea secvențierea ADN-ul poate determina tipul de mutație care a produs o boală genetică. Secvențierea
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
mai lent) sunt compuse aproape în întregime din ARN. De asemenea, mulți cofactori (ATP, acetil-CoA, NADH etc.) sunt fie nucleotide, sau substanțe similare nucleotidelor. Aceste fapte sugerează că ARN-ul și cofactorii din celulele actuale sunt rămășițe ale unui sistem enzimatic bazat pe ARN, care a precedat sistemul bazat pe proteine pe care îl vedem azi. Una dintre provocările studiului abiogenezei este aceea că toate sistemele de reproducere și metabolism din lumea vie implică trei tipuri distincte de molecule (ADN, ARN
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
în formele de viață ADN cunoscute nouă și pot fi considerate fosile vii. Ribozimele joacă roluri vitale, cum ar fi rolul lor din ribozomi, ceea ce e vital în sinteza proteinelor. Ribozimele au însă multe alte roluri. Iată cîteva dinte proprietățile enzimatice esențiale pentru începutul vieții: Această ribozimă de 189 de baze a polimerizat un șablon de maxim 14 nucleotide, lungime care e prea scurtă pentru autoreplicare, dar procedeul ar putea fi îmbunătățit dacă studiul ar fi continuat. Cel mai lung șir
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
produce peptide scurte sau proteine. Această funție este îndeplinită în celulele moderne de către ribozomi, de către un complex de mai multe molecule ARN cunoscute sub numele de rARN și de câteva proteine. Se crede că moleculele rARN sunt responsabile de activitatea enzimatică, deoarece niciun aminoacid nu se găsește mai aproape de 18 Å de locul activ al enzimei, și, la eliminarea aminoacizilor din ribozom, ribozomul rezultat își păstrează activitatea de peptidil transferază, având capacitate ridicată de a forma legături peptidice între aminoacizi. O
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
de noradrenalină. Efectele adverse au un nivel similar în antidepresivele triciclice și inhibitorii reabsorbției de serotonină. Antidepresivele tetraciclice sunt o clasă de antidepresive care au apărut în anii '70. Ele se aseamănă cu antidepresivelele triciclice. Inhibitorii monoamin-oxidazei blochează activitatea familiei enzimatice a monoamin-oxidazelor. Ele au fost foloste un timp îndelungat în tratamentul depresiei și au o eficacitate înaltă în depresia atipică. Ele se mai folosesc în tartamentul bolii Parkinson și câteva alte boli. Din cauza unor interacțiuni cu alimentația și cu alte
Antidepresiv () [Corola-website/Science/335819_a_337148]
-
de părere că 20-30% din mușcăturile de viperă și 50% din cele ale cobrei sunt neveninoase. Ziua a patra de la mușcătură, moment critic Veninul de șarpe este un complex de substanțe, în cea mai mare parte proteine, multe cu activitate enzimatică. Printre cele mai toxice componente sunt polipeptidele mici. Specialiștii precizează faptul că majoritatea componentelor din veninuri are receptori pe membranele umane. Cercul fiziopatologic al intoxicației cu venin de șarpe se închide prin lansarea unui autorăspuns farmacologic (histamină-serotonină) care, conjugat cu
Moartea fiului academicianului Răzvan Theodorescu, învăluită în mister. Andrei Tinu, reacție by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102766_a_104058]