4,405 matches
-
direct cu Materia, nu este nicidecum Potrivnicul, Dușmanul, Stăpînul lumii de jos (Kosmokrator). Acesta din urmă provine din durerea pietrificată a lui Ahamot și păstrează În el rămășițe glorioase din „elementele spirituale ale răutății”, acele ta pneumatika tes ponerias din Epistola lui Pavel către Efesieni 164, lucru ce Îi Îngăduie să cunoască existența Pleromei, ignorată de Demiurg 165. La venirea MÎntuitorului, Demiurgul, care acționase pînă atunci ca un agent involuntar al Pleromei, este inițiat În această taină și se grăbește să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îi vom căuta pe gnostici În cercurile creștine - ipoteză luată recent În considerație și de Elaine H. Pagels 273. Gnosticii au exagerat În mod categoric aversiunea paulină față de influențele astrologice care limitează liberul arbitru, „stihiile lumii” (stoicheia tou kosmou) din Epistola către Galateni 4:3, al căror caracter astrologic este mai precis definit În Gal. 4:10. Lupta Împotriva astrologiei este o trăsătură constitutivă a creștinismului timpuriu, În aceeași măsură În care este și a gnosticismului. NOTE 1. Iren. I.30
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și ea de iudeo-creștinii ignoranți, oameni induși În eroare de cei doisprezece apostoli care „n-au cunoscut adevărul” (noncognoverunt veritatem)31 și mai ales de Petru, „omul Legii” (legis homo)32. Canonul marcionit mai cuprinde și zece din cele paisprezece epistole ale lui Pavel (Galateni, Corinteni 1 și 2, Tesalonicieni 1 și 2, Laodiceni = Efeseni, Coloseni, Filipeni și Filimon)33. Există mai multe Încercări de reconstrucție a procedeelor filologice prin care Marcion a modificat textul canonului său neotestamentar, Însă nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fapt, un precursor al lui Luther Însuși), ce nu dă Înapoi din fața celor mai revoluționare consecințe ale mesajului creștin. Potrivit lui Harnack, exegeza marcionită pornește de la principiul „discordiei Între Noul și Vechiul Testament”, Întemeiat În primul rînd pe o lectură intențională a Epistolei lui Pavel către Galateni, cu care se deschide canonul lui Marcion. Din incipit-ul epistolei Marcion deduce că al treisprezecelea apostol, ales direct de Isus Cristos și de Dumnezeu, iar nu per hominem, adică de către omul Isus, este superior celor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
consecințe ale mesajului creștin. Potrivit lui Harnack, exegeza marcionită pornește de la principiul „discordiei Între Noul și Vechiul Testament”, Întemeiat În primul rînd pe o lectură intențională a Epistolei lui Pavel către Galateni, cu care se deschide canonul lui Marcion. Din incipit-ul epistolei Marcion deduce că al treisprezecelea apostol, ales direct de Isus Cristos și de Dumnezeu, iar nu per hominem, adică de către omul Isus, este superior celor doisprezece „superapostoli”, cum sînt ei frecvent denumiți 36. Pavel se plînge că galatenii au adoptat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să consimțim că Pavel a supus aprobării bătrînilor din Ierusalim o evanghelie scrisă, iar aceasta este, evident, și interpretarea dată de Marcion. Evanghelia respectivă nu putea fi decît o formă timpurie a celei atribuite lui Luca, discipolul lui Pavel. Însă Epistola către Galateni mai rezervă și alte Încurcături unui cititor ingenuu. Pavel face afirmația că i s-a recunoscut de către capii de la Ierusalim calitatea de apostol al gentililor, În paralel cu Petru, care era apostolul evreilor 37. La Ierusalim niște „frați
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fără discriminare la rangul de fiu al lui Dumnezeu 48. Robia Legii este robia Ierusalimului terestru (aflat sub ocupația romană); libertatea Credinței este libertatea Ierusalimului ceresc 49. Mesajul lui Pavel este lipsit de echivoc. Dacă cineva ar fundamenta creștinismul pe Epistola lui Pavel către Galateni, susține Harnack, atunci creștinismul ar semăna În mod inevitabil cu marcionismul. Sau, afirmă tot Harnack, ar semăna cu luteranismul. Antiteza paulină Între Credință și Lege devine fundamentul exegezei biblice a lui Marcion. Însă mai este ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe dată În stereotipele orgii de Anul Nou cu luminile stinse, puțin plauzibile. Structura canonului neotestamentar paulician ne este descrisă de Petru din Sicilia În capitolele 42-44 ale Istoriei sale: Ei nu recunosc decît tetrada Sfintelor Evanghelii și cele paisprezece epistole ale Sfîntului Pavel și catolica lui Iacob, textul lor fiind același cu al nostru, cuvînt cu cuvînt. Mai țin și epistolele, blestemate de Dumnezeu, ale Învățătorului lor Sergius, pline de trufie și de necredință. Ei nu recunosc, prin urmare, cele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Petru din Sicilia În capitolele 42-44 ale Istoriei sale: Ei nu recunosc decît tetrada Sfintelor Evanghelii și cele paisprezece epistole ale Sfîntului Pavel și catolica lui Iacob, textul lor fiind același cu al nostru, cuvînt cu cuvînt. Mai țin și epistolele, blestemate de Dumnezeu, ale Învățătorului lor Sergius, pline de trufie și de necredință. Ei nu recunosc, prin urmare, cele două #epistole## catolice ale lui Petru, principele apostolilor, pe care Îl dușmănesc și Îl acoperă cu ocări și cu injurii nenumărate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Sfîntului Pavel și catolica lui Iacob, textul lor fiind același cu al nostru, cuvînt cu cuvînt. Mai țin și epistolele, blestemate de Dumnezeu, ale Învățătorului lor Sergius, pline de trufie și de necredință. Ei nu recunosc, prin urmare, cele două #epistole## catolice ale lui Petru, principele apostolilor, pe care Îl dușmănesc și Îl acoperă cu ocări și cu injurii nenumărate, cu ce gînduri În mintea lor eu nu știu17. O scolie la capitolul 42 din Istorie vine să mai adauge că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu ce gînduri În mintea lor eu nu știu17. O scolie la capitolul 42 din Istorie vine să mai adauge că paulicienii de mai tîrziu „nu recunosc... decît cele patru Evanghelii, preferînd-o pe cea a lui Luca, și cele cincisprezece epistole ale Sfîntului Pavel, căci ei mai au și o epistolă către Laodiceni”18. Acestea sînt toate datele de care dispunem asupra doctrinei paulicienilor. Dualismul profesat de ei este opoziția marcionită dintre cei doi Dumnezei (de futuro versus de praesenti), debarasată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
scolie la capitolul 42 din Istorie vine să mai adauge că paulicienii de mai tîrziu „nu recunosc... decît cele patru Evanghelii, preferînd-o pe cea a lui Luca, și cele cincisprezece epistole ale Sfîntului Pavel, căci ei mai au și o epistolă către Laodiceni”18. Acestea sînt toate datele de care dispunem asupra doctrinei paulicienilor. Dualismul profesat de ei este opoziția marcionită dintre cei doi Dumnezei (de futuro versus de praesenti), debarasată de orice complicație și contradicție: Demiurgul și Arhontele lumii acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lumii. Demiurgul este Dumnezeul din Vechiul Testament, un text pe care paulicienii Îl resping În Întregime. Toate acestea aduc cu un marcionism popular, cultivat În Împrejurări dificile și cu mijloace precare, Întemeiat pe un canon neotestamentar, din care s-au scos epistolele lui Petru, cel pe care Marcion Îl considera un fals apostol 19. Dualismul paulician reprezintă o regresie a dualismului marcionit la elementele sale primare: cele două divinități. Toate atitudinile distinctive ale paulicienilor - tendința lor antiiudaică, docetismul, respingerea sacramentelor și a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
13. Sources, p. 189-190. 14. Form. abj. IV.2, p. 203. 15. Epitome 24, p. 92. 16. Form. abj. III. 9, p. 201; IV. 7, p. 205. 17. Sources, pp. 20-23. 18. Lemerle, Histoire, p. 132. Nu este vorba de Epistola marcionită către Laodiceni (care corespunde celei către Efeseni În canonul ortodox), ci de un fals, publicat de A. von Harnack În Marcion: Das Evangelium von Fremden Gott (reimprimare), Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1985, pp. 137* sq. 19. Harnack, Marcion, p. 45
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să comunice mesajul clar și persuasiv. În plus, nici un membru al grupului nu va fi prezent atunci când mesajul va fi primit, pentru a face limpede sensul cuvintelor din mesaj. Însă dacă scrisoarea este scrisă cu grijă și fără exagerări, o epistolă de protest poate fi folosită pentru a preveni inflamarea spiritelor de ambele părți (așa cum s-ar putea întâmpla la o întâlnire față în față). De asemenea, mesajele scrise sunt o dovadă bună pentru cazul în care problema persistă. Pericolul estompării
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
cărțile moștenite de la evrei. Posibilitatea copierii diferitelor cărți biblice într-un singur codex a contribuit în același timp la o mai bună înțelegere a ideii de canon biblic. Deși la început codicele conțineau numai cele patru Sfinte Evanghelii sau ansamblul epistolelor pauline, definitivarea canonului Noului Testament a coincis cu perioada în care codicele aveau suficient spațiu pentru a cuprinde toate cărțile Noului Testament 1. Cele mai vechi texte păstrate ale Noului Testament sunt toate în format de codex 2. Potrivit mărturiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care îl întruchipează Cioran însuși? El însuși interesat de propriul trecut, de reconstituirea unei ființe pe care altfel n-o regăsește, Cioran ar identifica în scrisori dovezile, nefalsificatoare, ale ființei. Ar vrea, în fond, să vadă cum se ilustra în epistole starea de nebun fără nebunie Ă nu-i aici chiar semnul unei altfel de mistificări, decât aceea care pur și simplu înșală?! Ă și să se recunoască în ipostaza unui personaj, unul despre care știe că e permanent tranzitoriu. În vreme ce
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
chiar semnul unei altfel de mistificări, decât aceea care pur și simplu înșală?! Ă și să se recunoască în ipostaza unui personaj, unul despre care știe că e permanent tranzitoriu. În vreme ce cărțile sunt deopotrivă vii și ilizibile, căci aparțin altuia, epistolele ar fi fost doar semnul prezenței. Sigur, n-ar fi fost imposibil ca, citindu-și scrisorile, Cioran să se descopere pe sine, cel din trecut, dacă nu cumva și pe cel din prezent, deopotrivă personaj viu și ilizibil. Căci partea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-i Diavolului Ironia, Cioran glisează dinspre destin spre accident, dinspre eroic spre marginal. În cazul acesta, nici adevărul nu mai poate fi scris cu majusculă. De aici, suma de paradoxuri și de palinodii care-l construiesc pe Cioran, omul din spatele epistolelor către cei de-acasă. De fapt, fraza care instituie sigiliul ființei cioraniene mi se pare a fi următoarea: „totul se schimbă și totul rămâne la fel!” (19 februarie 1985, 421). Sunt cuvinte care dau seama despre altfel de paradoxuri decât
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
creionat, alimentat din când în când, de un nostalgic eminescianism: De mână amândoi vom trece/ în umbra orelor, curând,/ Femeie, tu, eroare blândă/ A încordării care sunt." Mircea Ciobanu "Imnuri pentru nesomnul cuvintelor", E. P. L., 1966; "Patimile", Editura Tineretului, 1968; "Epistole, E. L., 1969; "Etica", Editura Albatros, 1971; "Cele ce sunt", Editura Eminescu, 1974. Mircea Ciobanu, după părerea multora dintre critici, barbizează atingând originalitatea, după alții însă nereușind să se îndepărteze de model. El scrie o poezie obscură în general, rece
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la capăt când nisipul se afundă/ de patru ori și botul dat pe spate/ de spaima fiarei care vine urlă". Situațiile par a se desfășura într-o temniță a unui regim totalitar. Un aer de solemnitate se face prezent în "Epistolele", (1969) și "Etica" (1971). "Epistolele" sunt scrisori lirice cărora paradoxal le lipsește lirismul manifest. Ritmica și muzica impun o anumită scandare, ce amintește gravitatea poeziei antice sau incantația de cântec liturgic. Opțiunea pentru libertate absolută, pentru sinceritate, pentru dreptul la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
afundă/ de patru ori și botul dat pe spate/ de spaima fiarei care vine urlă". Situațiile par a se desfășura într-o temniță a unui regim totalitar. Un aer de solemnitate se face prezent în "Epistolele", (1969) și "Etica" (1971). "Epistolele" sunt scrisori lirice cărora paradoxal le lipsește lirismul manifest. Ritmica și muzica impun o anumită scandare, ce amintește gravitatea poeziei antice sau incantația de cântec liturgic. Opțiunea pentru libertate absolută, pentru sinceritate, pentru dreptul la viață, pentru îndoială, pentru cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
insolite și a valorificării posibilităților semantice nebănuite ale cuvintelor: văile sunt neumblate, adică respinse cum ar spune Ion Barbu ceața crește vedenii, umbrele nu au umbre, timpul este asuprit de sunet. M. Ciobanu face poezie cu distincție și rafinament. "Niște Epistole" (1969) "Armura lui Thomas și alte epistole" (1971) amplifică tonul grav al poeziei sale, al tainelor negrăite, dar se simte în ele și o anumită emfază supărătoare. În 1974 poetul scoate volumul "Cele ce sunt", în care se distinge simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ale cuvintelor: văile sunt neumblate, adică respinse cum ar spune Ion Barbu ceața crește vedenii, umbrele nu au umbre, timpul este asuprit de sunet. M. Ciobanu face poezie cu distincție și rafinament. "Niște Epistole" (1969) "Armura lui Thomas și alte epistole" (1971) amplifică tonul grav al poeziei sale, al tainelor negrăite, dar se simte în ele și o anumită emfază supărătoare. În 1974 poetul scoate volumul "Cele ce sunt", în care se distinge simbolul clepsidrei; aceasta lasă să se furișeze treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unui mod de a acționa, influențarea opiniilor, modelarea/schimbarea unor comportamente etc. În textul literar, funcția conativă este semnalată prin: - orientarea discursului poetic înspre tuul liric (receptor ficțional/lectorul abstract), prin invocație retorică, prin monolog adresat etc. (în imn, odă, epistolă sau în Glossa eminesciană: Tu rămâi la toate rece, / De tendeamnă, de te cheamă); - textualizarea lectorului în opera epică: ascultătorul basmului popular sau naratarul din proza cultă, postmodernistă, mai ales, precum în secvența: Dacă bine ții minte, mărite Cetitoriule - și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]