24,599 matches
-
înainte de Comisionarul. E mai puțin închegată. Bătrânul Arhivar a trăit o viață întreagă închis în arhiva subterană a orașului, izolat de lume. "Acceptase instinctiv arhiva ca spațiu extrasocial, în care tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Acum, ieșit la pensie, se hotărăște să colecționeze obiecte stranii. Diferitele capitole ale povestirii relatează expedițiile lui întru achiziționarea acestor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rude, prieteni sau cunoscuți. Așa cum un obiect își găsește întotdeauna locul și poziția în care toate forțele și tensiunile se anulează, el acceptase instinctiv arhiva ca spațiu extrasocial, în care tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Călătorii făcute prin podurile caselor după lucruri abandonate, pe la iarmaroace pestrițe scrumuindu-se la puțin timp după ce le întorci spatele, la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
asasinii plătiți ai CIA pe treptele catedralei de la Timișoara, care sunt comuniștii, care sunt extremiștii și care sunt „oamenii de bine”, iar școlitul nostru ca orice dromader care trebuie să presteze ca să-și merite tainul, pune de zor și el etichete pe toată lumea. Să nu credeți că am vreo înclinație spre cei din PSD, departe de mine gândul acesta. Cred că toți ați văzut la televizor pe „nefericitul” mare ștab pesedist Constantin Nicolescu, din Argeș, care a fost lăsat de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
vreme știu. Când l-am gustat, cu grijă scriu De soare, sol, om și nectar, Că unu-i vinul de Cotnar Deși sticla este goală, Versul curge lin pe coală Vinului să-i urc ștacheta Chiar de-i văd doar eticheta. Gândul dus către licoare, Că poate să se strecoare, N-are-astâmpăr, se repede ’ N-a ei cramă se și crede. Chiar de dai ades cu tunul, Vinul de Cotnar e unul, Cu permisul la licoare Celor ce știu de valoare. 29
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Am strâns și bani de-nmormântare; Scuzați că n-am putut mai mult, Dar nici nu vreau „piper și sare”, Ci cât mai simplă, făr’ tumult. Am strâns, vă rog, fără de chetă, Pentru sicriu, transport, gropari, Să nu se pună etichetă, Doar cruce simplă din doi pari. 25 iulie 2004 ORAȚIE LA ANIVERSARE Venit din zări de peruzea Din vraja lumii sfinte, Ai poposit ca înger-stea Sub ploi de jurăminte. Să dai farmec vieții celor Azi de suflete păstori În timp
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
China“. Îmi aduce o jucărie, două, trei - pe toate scria „CHINA“. Cum - tot ce este aici în cameră este fabricat în China, nimic nu este din România? întreabă el. Da, zic eu, uite și la tine pe spate este o etichetă - tu nu poți să o vezi - scrie: „roboțel sub formă de Drăgoșel fabricat în China“... „Nu cred!...“ râde el, mai mult speriat, și dă cu mâna pe spate. Mă întreabă dacă în toată camera nu este măcar un singur lucru
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra în ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic, dar tremurat, cu cerneală violetă, următorul text: Biografia gornistului cu vertebră de delfin. Îngălbenită și murdară, hârtia supsese cerneala, făcând irizații și cuvintele erau destul de greu de citit. în fiecare casetă erau unul sau mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ar dori să citească acest jurnal, să nu o facă!". Bătrânul renunță. Urmau câteva casete ce reprezentau lumea cazonă a personajului. O sticluță cu lichid albicios și cu săruri depuse pe fund era probabil o probă de urină, căci pe eticheta tip a sticlei se putea citi: EFORIA SPITALELOR CIVILE. PENTRU RECRUTARE. ANALIZA NR. 613. Numărul fusese completat de mână și probabil cel care îi înregistrase analiza se murdărise cu cerneală pe degete, pentru că într un colț al etichetei se putea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
căci pe eticheta tip a sticlei se putea citi: EFORIA SPITALELOR CIVILE. PENTRU RECRUTARE. ANALIZA NR. 613. Numărul fusese completat de mână și probabil cel care îi înregistrase analiza se murdărise cu cerneală pe degete, pentru că într un colț al etichetei se putea bănui o jumătate de amprentă. Urma apoi o tabacheră mare de tablă, în care se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
înainte de Comisionarul. E mai puțin închegată. Bătrânul Arhivar a trăit o viață întreagă închis în arhiva subterană a orașului, izolat de lume. "Acceptase instinctiv arhiva ca spațiu extrasocial, în care tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Acum, ieșit la pensie, se hotărăște să colecționeze obiecte stranii. Diferitele capitole ale povestirii relatează expedițiile lui întru achiziționarea acestor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
rude, prieteni sau cunoscuți. Așa cum un obiect își găsește întotdeauna locul și poziția în care toate forțele și tensiunile se anulează, el acceptase instinctiv arhiva ca spațiu extrasocial, în care tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Călătorii făcute prin podurile caselor după lucruri abandonate, pe la iarmaroace pestrițe scrumuindu-se la puțin timp după ce le întorci spatele, la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
al balaurului-cal); și un Atos compus din treizeci de conuri verzi, perfect egale, orânduite în fronturi suprapuse: sunt piscurile care alcătuiesc masivul sfânt, acoperite cu arbori, închipuiți printr-o lână creață verde, fiecare pisc cu numele lui scris ca o etichetă pe corpul conului, și totul lipit, ca pe un perete, pe o mare sinilie care se ridică vertical în dosul "muntelui". Imposibil de conceput o pictură mai prerafaelită și o transfigurare mai completă a realității... Dejunul, pregătit călugărește, după vechi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Pe urmă s-a întors către soțul ei și către doamna Silsburn și a vorbit: — Am putea merge. Cel puțin o să putem da un telefon. Cei doi au aprobat. Ba chiar, doamna Silsburn și-a adus aminte de codul de etichetă privitor la invitațiile făcute pe stradă, în față la Schrafft și, prin fardul ca o clătită coaptă de soare, mi-a oferit un zâmbet gen Emily Post. Îmi amintesc că l-am considerat binevenit. Haideți, să ieșim o dată din soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
departe dintr-o poziție culcată.) Mi-a venit acum în minte gândul că niciodată nu l-am văzut pe Seymour căscând. Căsca și el, probabil, dar eu nu l-am văzut niciodată. Și, în mod sigur, nu din motive de etichetă; la noi acasă căscaturile nu erau jenant reprimate. Știu că eu, unul, căscam cât mă ținea gura - și dormeam mai mult decât Seymour. Deși amândoi, încă din copilărie, nu făceam parte din tagma somnoroșilor. Pe la jumătatea anilor de carieră radiofonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de altceva dar, nu vreau să mor prost...! Ai Înțeles...?” Ospătarul se conformă, deșurupând sticla În fața lor, retrăgându-se În lateral În așa fel să poată intercepta conversația celor doi dificili clienți. Iar Șeful Șantierului după o examinare atentă a etichetei ce marca produsul, umplu paharele, toastând. „Pentru ziua de mâine, domnule inginer. De la bun Început, nu doresc să te descurajez dar, te așteaptă zile grele...În ce mă privește ai toată Încrederea, vei avea tot concursul meu cu condiția să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
foame. Intrară la restaurantul Fântânica ce se afla În apropiere ospătându-se cu unele răcituri de la bufet. Cerură ospătarului ceva să bea. Nu mică le fu mirarea când chelnerul le aduse o sticlă de vin alb care avea o binecunoscută etichetă, Fetească Regală vin de regiune. Gică Popescu care Încă mai păstra În memorie procesul straniu de fabricare a vinului, spuse ospătarului. „Adă te rog două pahare, ba nu, adune trei...Ne face plăcere să oferim un pahar de vin care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
simt falși. Tufele Își au locul lor. Ei nu. Și sunt convins că a ști numele lucrurilor le dă oamenilor putere. Eu merg la doctori de cap de ani de zile și m-au vindecat de ceva? Nu. Au pus etichete pe problemele mele, totuși, ceea ce sună a cunoaștere. E o mare mângâiere și face banii. Spui „sunt maniac“. Sau spui „sunt reactiv-depresiv“. Spui despre o problemă socială „E colonialism“. Apoi și cel mai tânt creier are parte de focuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Încărcat de glorie și Își privea În față Karyera cu dinți rânjiți, lucioși, Într-un extaz din cele mai disperate. (Ca să facă pereche cu rusescul Karyera, aveai nevoie de rusescul Extass!) El și Wallace făceau deja afaceri Împreună. Eisen făcea etichete pentru copaci și tufe. Îi arătară lui Sammler eșantioanele: QUERCUS și ULMUS, În litere gotice ca niște pete mari, negre. Alte etichete scrise de mână În stilul străin Învățat de Eisen la Gymnasium arătau mai Îngrijite. Sărmanul Eisen mergea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pereche cu rusescul Karyera, aveai nevoie de rusescul Extass!) El și Wallace făceau deja afaceri Împreună. Eisen făcea etichete pentru copaci și tufe. Îi arătară lui Sammler eșantioanele: QUERCUS și ULMUS, În litere gotice ca niște pete mari, negre. Alte etichete scrise de mână În stilul străin Învățat de Eisen la Gymnasium arătau mai Îngrijite. Sărmanul Eisen mergea la școală când izbucnise războiul și nu avea studii superioare. Sammler se strădui să spună ceva potrivit și nevinovat, deși era dezgustat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
marafeții, măcar ar acoperi pagubele făcute de apă. Dar nu vrea, iar dumneata nu vrei să-l Întrebi. Nu. Nu vreau să am nimic de-a face cu asta. Crezi c-ar trebui să-mi fac singur marafeții. Da. Pune etichete pe pomi și tufe. Câștigă-ți-i singur. — O s-o facem. De fapt, asta e tot ce vreau de la bătrân, o parte pentru echipament. E ultima lui șansă să arate că are Încredere În mine. Să-mi dorească de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
am terminat cu discursul în fața băieților, i-am dus înapoi în clasă și am stat până i-am văzut că se apucă de teme. Felul în care am acționat în această ocazie n-a fost însă unul plin de tact. Eticheta școlii spune că atunci când autoritatea morală asupra copiilor a unui membru al cancelariei este în mod vizibil mai mare decât a unui coleg, primul trebuie să se străduiască să nu arate acest lucru. În loc de asta, eu mi-am etalat capacitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
aș fi avut obrazul. Dacă sexele ar fi fost inversate în cazul personajelor noastre - dacă Sheba ar fi fost un bărbat angajat într-o aventură ilicită cu o fată de cincisprezece ani - aș fi fost la fel de circumspectă în a pune eticheta „victimă“ sau „violator“ pe vreunul dintre ei. Dumnezeu știe că am văzut la viața mea destule fete pline de senzualitate ca să știu de ce manipulări sexuale sunt capabile tinerele femele. Dar în ceea ce privește opinia publică față de aceste chestiuni, doamna Connolly are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tineri. Chiar tu mi-ai spus, că îți plac cei mai în vârstă. — Știu. E ciudat, nu? Vorbea cu un fel de detașare grațioasă, de parcă am fi dezbătut o problemă filosofică, foarte depărată de viața ei. — Dar atunci, spunea ea, etichetele astea pe care le aplicăm asupra pornirilor sexuale, nu sunt cam stupide? De parcă gusturile noastre ar fi așa de ușor de clasificat sau de parcă nu s-ar schimba niciodată. Ca bărbații care zic că se simt atrași de picioare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu totul epuizată. Am fost așa de răvășită de starea ei, încât m-am dus direct la familia Hart. Nu mă mai dusesem niciodată la Sheba neanunțată, dar am cântărit că circumstanțele erau suficient de grave ca să justificice lipsa de etichetă. Casa era în întuneric când am ajuns. Totuși, am luat cușca pisicii din mașină, am urcat scările și am sunat la ușă. Portia dormea acum. Am stat la ușa din față sperând împotriva evidențelor că Sheba era înăuntru. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în stare să-și dea seama care era motivul. Cu ani în urmă, Irene o catalogase pe Mary ca fiind o creatură plicticoasă; frunzărise capitolele din cartea lui Alice care o priveau și de-acum începuse să creadă că și eticheta ei și narațiunea lui Alice erau incorecte. Până la urmă, era posibil ca, dintre ele, toate, Mary să producă încheierea cea mai fericită. Irene nu mințise atunci când îi spusese că era al dracului de mândră de ea. Cum de reușise ? Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]