3,349 matches
-
intelectului și al educației, fie pe calea cea mai simplă, și anume având-o la Îndemână - dispare pentru cei mulți, care trăiesc deja efectiv Într-un sistem ajutător În spațiul cosmic, o creație a științei, lipsiți de posibilitatea de a evada, cultural sau economic. Însă problema nu este, sau este minimă, că natura Însăși se află Într-un pericol iminent sau că noi vom pierde legătura cu ea doar pentru că avem mai puțin acces la ea. Un număr de specii, habitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Împușc becațe, am Înaintat aiurea și În ultima clipă am făcut un ocol, poate ca să mă pot orienta. Cel puțin era pe măsura reputației pe care i-o acordase odată un fermier din Moor: parcă o poveste cu un prizonier evadat din Princetown la câteva mile depărtare, găsit acolo mort, Înghețat - sau spânzurat, nu Îmi mai aduc bine aminte. Locul Însă nu avea nevoie de genul ăsta de Înfloritură lugubră. Era părăsit, spectral, aproape malefic - evident straniu, chiar dacă nu sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
alături de Joe Louis, cu care ar fi putut lupta dacă ar fi mușcat momeala lui Benny Siegel. Bleichert și Blanchard. Două speranțe albe spulberate. M-am uitat fix la afișe multă vreme, până când zarva din jurul meu a încetat și am evadat din cocioaba capitonată înapoi în timp, în anii ’40 și ’41, când câștigam meci după meci și eram combinat cu admiratoare care semănau cu Betty Short, iar Lee obținea victorii prin K.O. și trăia cu Kay - și, ciudat, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără orizont, care se bălăcea într-o existență anostă, în care nu se întâmpla nimic deosebit. Singurul mod în care puteam să evadez din această existență era să mă mint cu ajutorul imaginației și al viselor. După ce beam, plecam în somn ca printr-o poartă secretă, cunoscută numai de mine, și reveneam de-acolo mulțumit că-mi trăisem pentru ziua respectivă partea de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au ajuns până acolo încât gardienii care vroiau să fie avansați veneau și-mi povesteau greutățile lor, necazurile, se plângeau că nu le ajungea leafa, că aveau copii mulți. Unul, cam gângav, mi-a promis chiar că mă ajută să evadez dacă, mai întâi, îl sprijin eu să fie avansat, dar cum bănuiam în el un provocator, l-am poftit să nu mă împingă în păcat. Mai târziu mi-a părut rău. Directorul a ieșit la pensie și în locul lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nimic mai substanțial atâta timp cât căutările după un refugiu permanent În afara Londrei rămaseră fără succes, pe tot parcursul primăverii și verii. Isteria generală și perturbările suferite de viața capitalei ca urmare a pregătirilor pentru Jubileul Reginei Îi Întăreau dorința de a evada, fie și numai temporar. Se gândi să se Întoarcă la Rye, dar nici căsuța din Point Hill, nici vicariatul nu erau libere și nu avea energie pentru a căuta o alternativă, cu posibilitatea de a rămâne dezamăgit de ceea ce găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
meu mă poartă printre nori, prin timp, prin viață. Lui soarta i-a fost prielnică. Celuilalt potrivnică. Situația asta îmi face mult rău. De ce ? Pentru că este multă suferință în jur, și totul tinde să fie confuz. Ce să fac? Să evadez? · Însă eu știu că în inima mea e numai iubitul meu. Sau nu? Căci chiar dacă nu sunt sigură, când am luat hotărârea să fiu cu iubitul meu am știut de el. Și pe el îl voi păstra, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la cuptoarele celor ce deprindeau meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele și de invocator al duhurilor, dar neleneși nici la a-și ciuli urechea și nici la a cuprinde într-însa strigătele, urletele, care, tîrîndu-se pe burtă prin sală, evadau, făcând temenele pe sub tivul perdelelor și împuțeau locul. Se auzea cam așa: - Horla! Prăbușește-i, tăicuțule, și frige-i pe moțîrcani! - Împărate, bea-le într-o linguriță inima târgului, cîntare-ar benga la ei! - I-a tras-o lui babeta de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a se avânta pe strada Polonă, segmentând Bulevardul Carol, depășindu-l și inundând maidanele din prejurul spitalului Colțea, alcătuind acolo Marea baltă de la Carvasara sau Balta Vămii. Cotlon de apă din care gârlița, culcând la pământ mirosurile iuți ale buruienilor, evada, poposind pe ulicioara Sfinților, scăpa în Pescăria Veche (mai târziu strada General Florescu), lingând, ca pe acadele, fundațiile hanului Berevoiești (niște căsoaie țestoase, amarnice, fără multă carte, prăvălite ca din ceruri ori smulse cu echipajele de catâri de prin pietrăriile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scânduri, dar când au fost basculați, laolaltă cu conținutul vagonului de cărbuni, în triajele Gării de Est, Doru Sinistratul de abia se mai ținea pe picioare. Îl cărară într-una dintre vilele pe care le spărsese IF-ul, imediat după ce evadase, și nici c-o mai părăsise, dovedindu-se pustie și aparținând consulului român, expediat, de doi ani, în Brazilia. Ce-i plăcuse și înainte, dar acuma Ierbii îi plăcea, la culme, Brazilia. Nici Securitații nefiindu-i prea la îndemînă să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sfârșitul lui ianuarie '88, se îndurase, probabil, Dumnezeu și de tinerețile lui, ale Ierbii Fiarelor și iscusitul, nu mai el știa cum, crăcise, într-o noapte, toate cătușele și broaștele ce le studiase, din timp, ale blocului de arest și evadase. Căci nu există poliție pe lume, nici sistem de priponire în pușcării, care să țină, prea mult timp, o Iarbă a Fiarelor legată. Regele ascultase de Iarbă și, pentru a scăpa de primul plug al umăritorilor și de prima scotocire
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
împietrite să le mai fie îmbibați cu destui picuri de sânge. Până când, celor patru membri (cu vechimi diferite) ai trupei IF-ului să li se permită să-și vină, încet-încet, în fire, să se cațere, ca pe marginea unei gropi, evadând din colapsul lor rușinos. Să-și miște din nou hoiturile, să-și tragă palme, să-și clatine frunțile. Să asculte cu și mai mare atenție tonurile celor doi necunoscuți care, după ce le zdruncinaseră și le mutilaseră anatomia, se depărtau acum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei evidentă pentru el era relativ ușor de înțeles. Se vedea clar că își disprețuia soțul. Probabil că pentru ea Vultur-în-Zbor reprezenta o cale de ieșire din cursă, un mod de a-și exprima disprețul față de Cerkasov și de a evada din monogamia obositoare a căsătoriei. Un caz simplu, clasic, de soție plictisită și nefericită, căreia i se oferă un stimul nou. Opinia personală a lui Vultur-în-Zbor despre ea, era că Irina aproape că-și savura nefericirea, că dubla suferință a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scriitori, pusă în versuri de poeți inspirați de frumusețea și misterul ei, cântată și iubită, dar de neatins. Luna, femeia misterioasă care fascinase mii de ani, capricioasă și schimbătoare, încerca parcă să o facă să renunțe la decizia de a evada din lumea în care nu mai găsea nimic de care să se agațe pentru a rămâne. Ceea ce în reușește cu adevărat autoarei este introspecția necruțătoare, tomografia (mai mult decât radiografia unui sentiment și a unui suflet). Sunt multe pagini tensionate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
scriitori, pusă în versuri de poeți inspirați de frumusețea și misterul ei, cântată și iubită, dar de neatins. Luna, femeia misterioasă care fascinase mii de ani, capricioasă și schimbătoare, încerca parcă să o facă să renunțe la decizia de a evada din lumea în care nu mai găsea nimic de care să se agațe pentru a rămâne. Străinul... cum reușise să o tulbure într-atât prezența lui, plecarea lui, încât să-și dorească să renunțe la tot într-o clipă? Parfumul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Se sprijini de peretele din spatele ei după ce le citi. Mâna în care ținea hârtia căzu inertă pe lângă corp. Inima pulsa sângele în vene cu o viteză nebună. Pieptul părea mult prea mic pentru forța ei, de parcă ar fi vrut să evadeze din închisoarea aceea incomodă. Lacrimile își făcură brusc apariția în ochii care-și pierduseră imediat veselia. Prietenele ei veniseră în cel mai prost moment posibil, bineînțeles nepoftite. Cât de false se dovedeau a fi acele afirmații în legătură cu puterea gândului. Un
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fereastră la fel de ușor cum aruncase perdeaua, tare bine ar mai fi fost. Dar stăruia sa-i fie mereu aproape, prietenă fidelă, să o urmeze pretutindeni, să nu o slăbească nici o secundă cu prezența ei. Rarele momente în care reușea să evadeze erau adevărate oaze de lumină, de bucurie și răsfăț. Și cât de scurte erau aceste momente... Îi venea să dea cu tristețea de pereți, să se sfărâme în mii de bucăți pe care să nu le mai poată aduna pentru
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
moment de neputință, de parcă se hrănea cu energia ei lăsând-o fără vlagă, fără să-i arunce măcar o privire. Să fi fost el bărbatul pe care îl căuta? Inima așa îi spusese, rațiunea se îndoia. Din închisoarea mugurilor întunecați evadaseră frunzulițe voioase care pictau în verde crud fiecare ramură a copacilor care supraviețuiseră mângâierii iernii. Natura se desfăta sub atingerea primăverii și a soarelui. Dacă primăvara ar fi picurat și în sufletul ei măcar un strop din puterea ei de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ci mai rece, mai distantă, mai sceptică, mai dură. Într-un cuvânt, pregătită să înfrunte lumea reală, lumea de care se ascundea în lumea ei imaginară. Și totuși în adâncul inimii se ascundea atât de multă iubire care aștepta să evadeze, să fie împărțită celor care aveau atâta nevoie de iubirea ei. Da, ea credea cu tărie că iubirea poate fi dăruită prin gesturi, prin cuvinte, prin orice formă. Să arate prin fapte, omului iubit, frumusețea acestui sentiment care izvora din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din gât și din piept. Vru să ducă mâna la gât simțind că se sufocă, dar nu o putea mișca. Mâinile îi erau prins deasupra capului, legate strâns de ceva. Începu să tremure. Inima se trezi din letargie. Voia să evadeze din piept, să-și salveze pielea din pericolul în care se afla, fără să țină cont că și Karina avea nevoie de același lucru. Își încordă auzul pentru a asculta cu atenție, să-și dea seama dacă mai e cineva
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fier. Dar el cade - și s-așază ale mării nalte unde. A dreptății aspră rază în popor adânc pătrunde, Zilele de îngrozire s-a contras într-un fantom; Dar puteri neliniștite, ce trăiesc în adâncime, Ar vrea țărmul să-l evadă, să înnece cu mărime Lumea. Ele se concentră în suflarea unui om, Mare, că-i purtat pe umeri de adânci și mândre vremuri Căci gândiri, cari ieșise dintr-a lumii lung cutremur, El le poart-unite-n frunte și le scrie pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și mai și? Relația dintre oameni și mediu e diferită aici, și te simți liber de constrîngeri. Poate decesele de la casa Hollinger au descuiat anumite uși. E păcat că nu-i puteți mulțumi fratelui dumneavoastră pentru asta. — Păi... (Încercam să evadez din logica sinuoasă a lui Cabrera.) Lumea ezită să spună asta, dar tragedia aceea Îngrozitoare a avut partea ei pozitivă. De la incendiul acela, oamenii sînt mult mai atenți la ce se Întîmplă În jur, chiar și aici, În Residencia. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Împărăției lor, să desfaci centironul greoi, iar curtenii lui Carol al II-lea, care băuseră din cupele de șampanie ale Franței un elixir de adormit și uitat mohorâtele, prea religioasele obiceiuri ale patriei, trasară tangenta prin care s-a putut evada. Mulți s-au năpustit Într-acolo: „Chiar și discipolii Își Întrecură În curând vechii maeștri și (așa cum a spus-o un scriitor cu o picantă precizie 1) buna lor voie de a fi corupți fu atât de bună, Încât Rochesterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dând din umeri. Fără să fi părut că bagă de seamă că mă făcusem roșu de rușine, Harun continuă, rostind rar cuvintele de parcă le trecea printr-o sită: — Trebuie să descoperim un mijloc de a o face pe Mariam să evadeze, fără să mai poată fi luată înapoi și fără ca familia ei să aibă de suferit. Firește, nu va mai putea locui la Fès, cel puțin câțiva ani, și, cum am de gând s-o iau de soție, va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vadă o săptămână mai târziu, ca să-și ia rămas-bun. Avea drept bagaj două pungi din lână, una mare plină cu aurul zestrei, cealaltă conținând modestele lui economii. — Cea mai mică este pentru paznicul „cartierului“, ca să închidă ochii atunci când Mariam o să evadeze; cea mai mare este pentru noi, ca să avem din ce trăi mai bine de un an, cu ajutorul Celui-de-Sus. Urmau să plece spre Rif, nădăjduind să se așeze pentru câtăva vreme pe muntele ce aparținea celor din tribul Beni Walid, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]