3,476 matches
-
reținut locul de pe mal unde le pusesem. Ne știam acum reciproc,eu pe ele și ele pe mine, și mai știam că, la nevoie, ne vom regăsi. Gândurile mi se limpeziseră, așa că m-am întors în oraș foarte calmă. Îmi exersasem moartea, dobândind acum dexteritatea necesară ce avea să mi-o înlesnească. Moartea mă mai lăsase o dată să plec, dar nu mă tratase cu refuz. Am luat-o ca pe o simplă amânare, pentru că apa încă era foarte rece, iar soarele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
le vor mai spune mereu: „La noi în Germania“. Normal ar putea deveni ca acest accent străin să nu mai trebuiască să dea socoteală de unde vine când cumpără o aspirină și să nu mai fie obligat când cumpără covrigi să exerseze „e“-ul lung și cel înghițit. Ca toți ceilalți politicieni, domnul Rüttgers vorbește și el - atunci când renunță la rime - despre integrarea străinilor. Pentru a-l sprijini în această intenție, sunt tentată să-i fac o propunere - un program de integrare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care se străduia din toate puterile să atingă perfecțiunea. Îl făcuse meloman. Muzica era acum domeniul de activitate în care activa cu înfocare, sperând pe bună dreptate să-și cucerească un loc binemeritat în topul celor mai mari interpreți. A exersat mai întâi acasă, în cea mai deplină liniște și izolare. Cu urechea la aparatul de radio, cânta în același timp cu interpretul respectiv toate genurile de muzică: populară, ușoară, romanțe, operetă, operă etc. Când a considerat că perioada de ucenicie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adunau aici, la răscruce de drumuri, să-l asculte pe acest mesager autorizat, precum odinioară, în antichitate, atenienii se îngrămădeau cu sutele să-l audă pe marele orator Demostene debitându-și furibundele filipice antimacedonene după ce se vindecase de bâlbâiala supărătoare, exersând în acompaniamentul vuietului valurilor marine cu pietricele în cavitatea bucală. Spectacolul era pitoresc, inedit și cu totul extraordinar. Se reedita, la altă scară, în alt timp astronomic și cu alți interpreți, aceeași piesă celebră, impresionantă și nemuritoare. Spectatorii știau ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
XX? Cine nu știe că în 1969 nici măcar a te bate cu ele - darămite a le studia - nu mai e un semn de nebunie? Nebunii secolului XX - ca și vizionarii lui, ca și îndrăgostiții, ca și romancierii - nu se mai exersează pe mori de vânt. Și morile de apă - ce mai pot spune serios morile de apă? Nimic. Sunt mute. Li s-a furat limba, le-a paralizat limba, le-a puterzit limba odată cu lemnul. Trebuie să fii mulinolog, adică profund
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o da/ zestre când m-o mărita./ două rațe crăcănate,/ astea cică-s vaci cu lapte.“ „Asta, știți, tovarășa directoare, nu intră în programul pentru tovarășa Găinușă. E doar așa, ca să vedeți ce voce frumoasă are Tanța și cât a exersat ea pentru ediția asta de la «Cântarea României». Aici o să fie un scăunel galben, aici unul roșu și în fundal e albastru. Am cerut și ajutorul unui prieten de facultate, e un violonist, cu grupul lui. Tovarășul Ilie de la Pontaje și-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
până atunci că există sutiene mov. Avea un bărbat cu reputație de Făt-Frumos, la care se uitau cu jind colegele de cancelarie, mamele elevilor și jumătate din restul populației feminine a orașului Focșani. Una peste alta, avea toate motivele să exerseze la clasă mecanismele biologic-sociale de afeminizare a unor copile de 10 ani. Patru ani de spaimă săptămânală sper că m-au vindecat de frica instituțională pentru totdeauna. N-am reușit însă niciodată să înțeleg de unde venea, dincolo de aplecarea către despotism
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
m-a nimerit pe-o parte. În momentul următor, i-am dat primul pumn. Tipul era năuc mai degrabă de uimire, decît de impact. A dat să-mi riposteze, numai că eu i-am făcut o fentă pe care o exersasem cu văru-meu și i-am trimis una din plin. Nu-i venea să creadă. Dădu să-mi mai ardă un pumn, dar eu i-am făcut aceeași fentă și i-am mai înfundat o dată figura. Rezultatul a fost, precum spuneam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
același timp o elegantă sărutare“. Asta era tot. Nu știam cine era Rogerios, dar trebuie că fusese un om renumit. Nu înțelegeam prea bine nici cum trebuie puse mîinile, așa că, în timp ce reciteam pasajul respectiv, făceam mici apli ca țiuni practice, exersînd cu capul unei ființe ima ginare. Numai că toate acestea - cu mîna pe bărbie și cealaltă la ceafă - reprezentau doar etapa pre li mi nară. De aceea, „eleganta sărutare“, neexplicată de loc, a continuat să rămînă pentru mine una din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
îl privea cu cîte un ochi și parcă îl înțelegea. Rămînea așa, pier dut, uitîndu-se la Dănuț, și probabil se gîndea și el la vremurile care vor veni. Apoi iar îl apuca țopăiala - era glumeț și drăgălaș - și începea să exerseze cu stăruință. „Așa ! Nimic nu se face fără efort“ - îi zicea băiatul, care se gîndea că atunci cînd va reuși să zboare peste pereții cutiei va trebui poate să-l pre mieze în vreun fel. Dănuț era cu gîndul numai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
strălucit un semn favorabil... De ce să mă mir că starea mea de spirit urmează un traseu accidentat? Astăzi marea și cerul sînt la fel de limpezi. Și dacă e adevărat că dificultățile artei moderne provin din faptul că ochiul nostru s-a exersat să vadă formele În felul În care le-au reprezentat antichitatea și Renașterea, orice zi ca aceasta ar trebui să ne depărteze de Înțelegerea unui Rouault sau Braque. Pe un țărm respectul pentru clasicitate e atitudinea cea mai firească. Cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai mult rugăciunea lui se simplifică și se transformă într-o „atenție iubitoare” îndreptată asupra prezenței Sale în lume. Iar această „atenție iubitoare” aduce cu sine darul de a-l împlini lăuntric pe acela care trăiește cotidianul contemplând și speră exersând: „Caută-L pe Dumnezeu, și nu fericirea, aceasta este regula de bază a oricărei meditații. Dacă Îl cauți pe Dumnezeu, atunci vei primi fericirea, aceasta este făgăduința oricărei meditații”1. Dar nu numai rugăciunea contemplativă constituie obiectul Exercițiilor. Menirea acestora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a fi alergic la ideea de canon presupune, cred eu, două lucruri care se întrepătrund : ideea că nu există valori absolute și practica unei democrații a gustului, cu care canonul se află în conflict. Dar, chiar și pentru a-ți exersa democrația gustului, alegând ceea ce dorești din tot ce s-a făcut în cultura lumii, e preferabil, zic eu, să cunoști ceea ce s-a făcut ; altfel, cum să alegi ? ! Or, aici, pare-mi se, cercul vicios invocat mai sus încremenește într-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
orice formă de lectură este de urmat. Ea poate deveni viciu. Eseistul îl invocă în sprijin pe André Maurois, care compară lectura-viciu cu dependența de droguri, un soi de bulimie care nu mai face distincție între felurile de bucate, voracitatea exersându-se asupra tuturor textelor, fără alegere. Autorul recurge și la observația unui faimos pedagog care spunea că lectura-viciu este forma cea mai periculoasă a lenei. Ea așază între tine și lume un zid sau un pustiu, claustrând și sterilizând: „Cei
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
672)"/>. Și Într-un poem al lui Octavian Goga, intitulat Cade o lacrimă (1913), hrăpărețul hangiu jidov - „jupânul Barbă- Putredă” - Își numără noaptea banii. Așa-zisa zgârcenie Înnăscută a evreului transpare și Într-o nuvelă În care I.L. Caragiale Își exersează umorul negru, Pastramă trufanda, o povestire despre calicul Aron, „un ovrei negustor”. Vorba fiului dramaturgului : „În București bani nu mai au decât jidanii”, cum Îi scria În 1908 Mateiu Caragiale unui prieten de la Paris <endnote id="(895, p. 587)"/>. Monedele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Doresc să văd viață, oameni, obiceiuri, piețe...” Un mare filolog, autor al vastei sinteze despre Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman (1960), Haralambie Mihăescu (7 februarie 1907, Udești Suceava - 2 februarie 1985, Iași) avea și mînă de scriitor, exersată în traducerile din latină (Tacit, Horațiu) și greacă (Leucip, Democrit, Heraclit din Efes, Aristofan, Procopius din Caesarea ș.a.). Simple și frumoase, scrisorile sale mi-au făcut mult bine sufletesc în momentul primirii lor și mă reconfortează și azi. Din ele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ploaie în pielea goală, “ghicitul în sîni” (artă în care se oferă să-l inițieze și pe locotenentul Matei) și, după toate aparențele, cursurile de dicție. N-o vedem participînd efectiv la un astfel de curs, dar e clar că exersează non-stop altfel de ce ar vorbi ca o casetă de învățare a limbii romîne ? Matei, știu eu un loc ascuns, spune ea, accentuînd tot ce se poate accentua, inclusiv virgula asta, desigur, în timp ce se zbenguie goală. Nu e de mirare că
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cărau și de la magazinul de jos, Stirex". Am anunțat pompierii, l-am pus pe șeful transmisioniștilor să facă asta, iar aceștia au venit și au stins focul. Nu puteam aplica niște reguli tactice pe care noi le învățaserăm sau le exersaserăm. Pentru că asemenea timpi sunt diferiți de ceea ce știam noi. O luptă în localitate... S. B.: Nu erați pregătiți pentru o luptă în localitate cu tancuri. M. M.: N-am fost pregătiți pentru așa ceva. Sunt anumite reguli, tancul are tun. Tunul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
uneori spre abnorm și absurd reprezintă perspectiva lui Caragiale prin care autorul înscrie în logica textului acel „simț enorm și văz monstruos”. O a patra axă o oferă povestirile fantastice, dar și aici Caragiale se oprește foarte repede, se joacă, exersează, îi „iese”, dar nu trece mai departe de La hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Calul dra‑ cului, La conac. Avem și aici o probă de virtuozitate, dar nu un proiect substanțial. Este drept, complexitatea operei este dată și de intersecția acestor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
rând față de mine însămi și în al doilea rând față de Liviu. Alung toate spaimele și chiar dacă știu că-mi va fi greu uneori, că voi dispera, că mintea mea va fi seacă, trebuie de pe acum să stabilesc regulile. Zilnic voi exersa scriind cel puțin o pagină indiferent despre ce. Voi nota observații banale, sau voi descoperi noi sensuri, nimic nu va trebui să fie lăsat deoparte. Chiar dacă subiectele vor fi absurde și nu vor avea legătură cu ceea ce mă obligă să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Și de fapt spectatorii așteaptă acest lucru. Dacă voi așa de gros îmbrăcată înseamnă că exprimarea mea va fi legată de aspectul exterior. Grasă, îmbrăcată gros, voi fi probabil dublă decât sunt în realitate. Trebuie să mă gândesc cum să exersez pentru a depăși disconfortul acesta. Abia răsuflu, mă apucă (probabil) căldurile mai ales că mă voi înfierbânta. Dar nu se cade și nici nu voi îndrăzni să mă dezbrac. Când spectacolul începe, după ce se declanșează mașinăria, actorul parcă aude clopote
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ale subiectului care ți-a atras atenția și apoi să-i fabrici viața în funcție de felul în care ți se prezintă. La început mai încet acest proces durează destul de mult căci mintea nu este obișnuită să plăsmuiască. Apoi, întocmai pictorilor care exersând ajung să deseneze zeci de siluete pe minut, și actorul, prin exercițiul repetat prin această joacă de-a „i-am ghicit viața”, va putea să fabrice zeci de povești legate de persoanele care trec prin fața ochilor. Lucrul acesta trebuie făcut
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
culoare ci și în cabina de toaletă, spre hazul tuturor. Pe baza aceleiași indicații didactice, într-o frumoasă zi de primăvară aflându-mă cu colegul de cameră în tramvaiul ce ne purta de la Grozăvești spre centru, am început să ne exersam cunoștințele de germană având ca subiect o jună persoană de sex slab, ce luase loc pe un scaun de lângă noi. Era o duduie "curățică", drăguță, cu o fustă mini, brunetă, "ochi alunecoși, inimă zburdalnică". Mangafalele de noi am început s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
înverzite ale râului Mapocho, sau la o partidă de pescuit. Deși Santiago era plin de pește oceanic, proaspăt și ieftin, ai noștri tânjeau după pește de apă dulce. Găsiseră cam la 30 de kilometri un lac, Aculeo, și acolo ne exersam talentele cu câte un fir de nailon cu trei cârlige în capăt, fixat cu o așchie de lemn într-o cutie de conserve în care puneam câteva pietricele. Când cutia începea să "sune", ne repezeam să tragem prada la mal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
chintesenț) de prune cu Moshe deoarece regret c) trebuie s) plece. M) Întreb prin ce farmec r)mane entuziast un om ajuns la vârsta mijlocie. P)rul se r)rește, dar sentimentele r)mân proaspete. Sper) s) nu uit s) exersez trasarea cu capul a cifrelor de la unu la nou). Nimic nu este mai bun pentru un gât Înțepenit. Dac) va auzi de vreun maseur bun la Chicago, Îmi va comunica numele lui. Spre sfârșitul dup)-amiezii scoatem tot vinul, coniacul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]