3,222 matches
-
privește, așa cum arătăm mai înainte, credem că Sternberg era un meseriaș de elită, un gravor cu o individualitate aparte, care impresionează prin artă reproducerii cu fidelitate a edificiilor, un gravor-bijutier a cărui măiestrie nu merge până acolo încât să dea expresivitate, viața efigiilor. Îi lipsește acel ceva ce ține de artă realizării portretului, motiv pentru care, este posibil ca în cazul medaliilor Lippe și Alecsandri, ale căror efigii impresionează prin expresivitate, să fi apelat la Celești Fabio. Observăm că în perioada
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
a cărui măiestrie nu merge până acolo încât să dea expresivitate, viața efigiilor. Îi lipsește acel ceva ce ține de artă realizării portretului, motiv pentru care, este posibil ca în cazul medaliilor Lippe și Alecsandri, ale căror efigii impresionează prin expresivitate, să fi apelat la Celești Fabio. Observăm că în perioada 1881-1899, Sternberg a evitat realizarea medaliilor cu efigii. Mai observăm că, pentru realizarea medaliei statuii lui Alecsandri din 1905, Sternberg a intrat în competiție foarte târziu, numai atunci cand disputa dintre
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
dintr-o inspirată perspectiva sudică, care-i accentuează notă de măreție, de edificiu simbol, cât și prin certe calități artistice în redarea imaginii iconice a Sfintei Parascheva (prezenta pentru prima dată pe o medalie și având o notă specifică de expresivitate, care îl pune pe contemplator în contact vizual cu sacralitatea). Reflectarea medalistica actuala a Bisericii „Trei Ierarhi”, o ilustram cu o realizare din anul 2002 (bronz aurit, 75mm). Aceasta marchează împlinirea a 360 de ani de la Sinodul ținut la Iași
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Întreaga reprezentare din câmpul central este încadrată de o bandă marginala cu inscripția TITU MAIORESCU (sus) 150 ANI DE LA NAȘTERE (jos). Aversul este semnat cu inițialele V.G. Din nefericire, chipul lui Maiorescu este excesiv schematizat, plat, fără nici o urmă de expresivitate. Reversul (fig. 95rv) prezintă, în câmpul central, clădirea palatului Universității ieșene văzută din partea de nord-est, având dedesubt anii 1860-1990 și fiind înconjurată de o bandă circulară marginala cu inscripția UNIVERSITATEA „AL.I.CUZA IAȘI” (sus) RECTORUL ȘI PROFESORUL (jos). După cum
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Vasile Gabor. Cunoaștem două variante - una cu inscripția SERGIU CELIBIDACHE / semnătură autografa / 80 ANI, semicircular în dreapta aversului (fig. 102av) / FILARMONICA BUCUREȘTI, pe revers (fig. 102rv), și alta fără inscripția 80 ANI / FILARMONICA BUCUREȘTI în legendă. Medalia are elemente de o expresivitate aparte care onorează deopotrivă atât pe gravor, cât și pe cel ce a gândit proiectul. Impresionează în mod deosebit capul dirijorului, cu figură puternic marcată de ani si bărbia sprijinită în mâna stângă, de pe avers, precum și mâinile cu baghetă
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
de lauri, cu efigiile profesorilor HARALAMB VASILIU, AGRICOLĂ CARDAȘ și NECULAI ZAMFIRESCU (fig. 50rv). Reprezentarea medalistica este realizată după machetă sculptorului Vasile Gabor, în maniera realismului clasic, de tip fotografic, specific gravorilor de la Monetăria Statului, cu grijă pentru notă de expresivitate care le individualizează trăsăturile puternice de personalitate: inteligență sugerată de înălțimea frunții, tenacitate și perseverența sugerate de maxilare puternice, de proeminenta pomeților și a bărbiei, accentuată de gropita, mai accentuate la Haralamb Vasiliu, bunătate și înțelegere sugerate de privire, linia
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
atât pe avers, cât și pe revers. Menționam că medaliile originale au, ca semn de autenticitate, inițialele poansonate pentru numele și prenumele sculptorului A și B. Medalia poartă însemnele măiestriei grafice prin reliefuri dur accentuate, care dau trăsăturilor fetei o expresivitate aparte, interiorizare și tenacitate, dar și însemnele vârstei. Așa cum arătăm mai sus, medalia impresionează în mod deosebit prin subtilitatea și puterea de sugestie a reprezentărilor de pe revers. ION TĂNĂSESCU În lumea academică medicală ieșeana cinstirea memoriei înaintașilor prin gravarea chipului
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
prenume și anii existenței lumești ai celui imortalizat). Această realizare medalistica prezintă chipul profesorului Condrea, cu puțin bust, în profil jumătate stânga și are ca particularitate de realizare grafică modelarea suprafețelor câmpului liber prin excizie cu puncte pline. În realizarea expresivității chipului și a spațialității s-au folosit linia curbă accentuată grosier și luciul metalic îmbinat cu nuanțe de patinare artificială. Date despre personalitatea acestui fiu adoptiv al Iașului spicuim din des uzitata lucrare a lui Ionel Maftei{\cîte 115}, așa cum
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
celui dispărut și consemnează atribuirea numelui acestuia institutului pe care-l fondase. Cât privește modalitatea în care sculptorul-gravor realizează chipurile savantului pe cele două medalii, observăm că acestea, deși sunt asemănătoare că tehnică de realizare grafică, ele nu sunt, în privința expresivității, identice. Ion Jalea se etalează aici, ca și în celelalte portrete medalistice, ca un fin observator al personajului reflectat, căruia îi surprinde notele definitorii, caracteristice atât pentru aspectul exterior, strict fizice ale chipului, cât și pentru trăirile interioare. Dacă la
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
prefață. Prozatorul A. este un excelent povestitor. Personajelor lui le place să relateze întâmplări, unele de-a dreptul spectaculoase. În același timp, el se relevă ca un înzestrat portretist, mai ales în chipurile de femei, știind să descifreze finețea și expresivitatea trăsăturilor, frumusețea sălbatică și senzuală, coborâtă parcă din Cântarea Cântărilor, din care autorul și citează. A. e un poet al iubirii cotropitoare, dezlănțuite, de care sunt animate unele personaje feminine enigmatice, ca Tuța din povestirea omonimă. De aici, echivocul, îmbinarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
scurtă (2003), pe care le cunoștea din timpul elaborării lor, ca „mentor” recunoscut, cât și corespondență: Marin Sorescu în scrisori de familie (1999). Dincolo de datele biografice noi și de informația de istorie literară relevată de documente, importante sunt încărcătura sentimentală, expresivitatea comunicării, căldura și ironia care gradează trăirile, forța cu care „personajele” - Mama, Marin, George, Nicolae, Ionică și ceilalți - se ridică deasupra evenimentelor, cele mai multe îngrijorătoare, dramatice, convertind epistolarul într-un veritabil roman modern. SCRIERI: Gh. Asachi. Viața și opera, București, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
vedere lingvistic, termenul corupție exprimă efectiv ceva grav și complex, pentru noi oamenii. Fără să îngreunăm analiza (ne referim la diferite dicționare pe care le poate consulta cititorul), etimologia ne oferă două înțelesuri principale și unul secundar, dar de o expresivitate puternică. 1. Întregul dezintegrat Înainte de toate considerăm faptul că prin cuvântul corupție înțelegem în principal acțiunea de a sfărâma, a distruge, a frânge în atâtea părți ceva ce de la sine este făcut pentru a fi păstrat integru, unit, întreg. A
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
dintre vocabularul politic și cel științific derivă din funcțiile pe care le îndeplinesc cele două tipuri de limbaj: folosirea unei terminologii specializate, în cazul comunicării științifice, este în consonanță cu principiul evitării ambiguității (de aici caracterul denotativ, univoc, lipsit de expresivitate al limbajului științific); de cealaltă parte, principiul accesibilității impune emitentului politic folosirea lexicului comun, care nu solicită eforturi deosebite pentru înțelegere. Diferențe se înregistrează și la nivelul problematicii abordate: dacă în cazul limbajului politic emitentul abordează o arie tematică este
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Distingându-se prin dezvoltarea unor relații semantice și sintactice inedite, limbajul poetic se configurează între constrângerile sistemului lingvistic căruia îi aparține și elanurile creatoare ale emitentului. Mai mult decât orice alt tip de limbaj, cel poetic are ca trăsătură definitorie expresivitatea, rezultat al viziunii originale a artistului. Caracterizat de regulă prin raportare la limbajul științific, considerat de Roland Barthes "gradul zero al limbajului", limbajul poetic are o configurație aparte și în raport cu celelalte limbaje. Astfel, dacă în mod obișnuit, încălcarea normelor lingvistice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
valențele expresive ale limbii și reinventarea cuvântului degradat prin supralicitarea sa în discursul obișnuit. Asistăm astfel la o răsturnare a raportului dintre funcțiile pe care le îndeplinește limba în celelalte domenii de cunoaștere: de la primatul referențialității, accentul se deplasează pe expresivitate. Spre deosebire de limbajul politic, limbajul poetic nu mai este guvernat de interesele emitentului, nu mai țintește persuadarea publicului receptor, ci propune o reinventare a semnului verbal, o întoarcere la puterile mitice ale cuvântului care nu se mai rezumă la a desemna
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
teatral (actori, personaje, măști, scenă, culise, decor, spectatori), oglindește modul de construcție a legitimității politice, maniera de raportare a actorilor politici la referențialul politic, la gruparea politică din care fac parte și la publicul căruia i se adresează. Gestionarea impresiilor, expresivitatea actoricească a politicianului, mecanismele regizorale, asumarea unor roluri discursive, simbolistica spațiului sunt tot atâtea elemente care justifică apropierea comunicării politice de spectacolul de teatru. Spectacolul politic este unul interactiv, întrucât actorul-politician urmărește să promoveze imagini de sine particulare și, în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a referențialului politic, iar modalitățile specifice de exprimare și organizare a categoriilor gramaticale (persoană, număr, diateză, timp, caz, mod) și particularitățile flexionare își pun amprenta asupra semanticii și pragmaticii textelor. La nivel frastic, publicistica eminesciană se individualizează prin varietatea și expresivitatea construcțiilor sintagmatice: expresii precum politica lingăilor, politica silei, politica paraponisiților, vizând oportunismul oamenilor politici, se perpetuează de-a lungul întregii activități jurnalistice, devenind mărci inconfundabile ale scrisului jurnalistic eminescian. Asocieri inedite de lexeme, îmbinarea lexicului arhaic cu cel neologic, resuscitarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
gât.", IX, 119). Eminescu se detașează însă de model și sparge tiparul locuțiunii românești, al citatului savant sau al construcției unei zicători, prelucrând-o și adaptând-o la nevoile argumentative. De cele mai multe ori idiotismele sunt integrate organic articolului polemic conferind expresivitate și culoare ideilor prezentate. Semnificațiile limbajului politic eminescian sunt influențate și de topografia articolelor în economia paginii de ziar, întrucât vecinătățile textuale modelează interpretarea acestora și conferă valențe semantice noi discursului jurnalistic. Astfel, remarcăm în paginile Timpului prezența constantă a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ambiguă, dar totuși implicată și conștientă. Aceste caracteristici ale includerii și interpretării trecutului în postmodernism sunt foarte ușor de desprins și din exponatele artei postmoderne, care recuperează din plin tradiția, transformând trecutul, dintr-un spațiu sobru, muzeal, depozitar al formelor expresivității elitiste, într-unul al dialogului ironic și paradoxal. După cum a subliniat Harold Rosenberg, picturile contemporane realizează un act creator dublat de un act critic, revizitarea trecutului cel puțin a celui recent fiind încorporată într-un comentariu asupra istoriei artei. În
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nume. Baudry, pe de altă parte, dezvoltă un nou concept pornind de la situația autorului, cel de scriitură a-cauzală, "caracterizată mai întîi prin dispariția unui semnificat care i-ar fi în același timp origine (autorul cauză) și scop (adevărul, legea, expresivitatea)"298. Această scriitură nu mai este un instrument al reprezentării exteriorității și nu se mai referă, chiar și atunci când utilizează persoanele, decât la alte texte. Ea și-ar găsi originea simbolică în întrebuințarea pseudonimului ca început al diminuării auctorității. Barthes
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe care, în baza poruncilor legii lui Dumnezeu, nu era obligat să le facă. El, cu trăsura celor patru Evanghelii și a celor patru virtuți cardinale, s-a înălțat neobosit din virtute în virtute, și l-a urmat cu atâta expresivitate pe Cristos răstignit, încât la moartea sa au apărut, în mâinile sale, în picioare și în coasta sa, semnele rănilor lui Cristos. Acesta este motivul pentru care numărul fiilor săi a crescut atât de mult în lumea întreagă, căci în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
posibilitatea de a slăvi oftînd și de a medita la slabele-i mijloace de expresie (dar cum poci să Îndrăznesc?). Din nou refuzul ca o maximă calificare. Retragerea din fața obiectului ca expresie a intensității sentimentului. Amuțirea ca formă a supremei expresivități. Orbirea subiectului ca un calificativ al strălucirii obiectului ș.a.m.d. Ienăchiță caută mereu categorii negative pentru a sugera preaplinul pasiunii. Figura lui poetică (preterițiunea) se constituie dintr-un șir de abstracțiuni á rebours. Nu-i suficient că obiectul erotic
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-o, și răspundeți-mi, În numele lui Dumnezeu, fie pe ascuns, fie pe față. Ah, stăpînul meu, iată mi se ia călimara, fie-ți milă de mine și salvați-mă, În numele lui Dumnezeu, ah...“ Poetului i se ia călimara odată cu viața. Expresivitate, Într-adevăr, involuntară: Întreruperea scrisului Înseamnă, pur și simplu, sfîrșitul existenței poetului. Nu este O ironie plină de mari semnificații În faptul că risipitorul fiu al lui Ienăchiță, care nu se lua În serios ca poet, moare smulgîndu-i-se condeiul din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fie interpretat ca semn al lipsei de talent și imaginație (opinie acreditată de o întreagă tradiție exegetică), clișeul se vede valorizat acum din alt unghi, al unei conștiințe estetice superioare, dincolo de practica realismului mimetic, fiind utilizat în mod explicit pentru expresivitatea și pentru capacitatea sa de sugestie. În sensul acesta, Ligia Tudurachi afirmă că în literatura lovinesciană "instaurarea realității e în mod sistematic precedată de un text care o prescrie"236. Aici ar fi de căutat și originalitatea romancierului Lovinescu, care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Conduită verbală respectivă se reflectă în greșelile de exprimare logico gramaticala și în adaptarea scăzută a conduitei verbale la diverse împrejurări. Deficiențele limbajului se manifestă sub variate aspecte: al perceperii și înțelegerii vorbirii interlocutorului, al volumului vocabularului, al complexității și expresivității vorbirii, al ritmului și articularii. Există o anumită lentoare în achiziția limbajului la elevul cu deficiență mintală, vârsta mintală fiind determinanta în stăpânirea limbajului. Vocabularul este mai limitat decât cel al normalilor, mai ales sub aspectul cuvintelor-noțiuni cu caracter abstract
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]