3,103 matches
-
unitatea dintâi a ființei. Când creează forme, artistul visează Forma, principiu spiritual, iar lucrarea lui se situează în miezul și în prelungirea Creației. Într-o atare perspectivă, arta apare ca o mistică de tip special, fruct al lucidității intensificatoare până la extaz. Totuși, împăcarea contrariilor într-o viziune senină, echilibrul visat nu par posibile. Poetul nu află dreapta cumpănă între extreme, astfel că elogiul limitei, măsură și formă impusă „oarbelor energii”, alternează cu spaima de limitare. Definirea poetului, ca „un senzitiv al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
să primească premiul din mâinile lui Teo Trandafir, care turuia continuu despre " De ce iubim femeile" și ce mult i-a plăcut ei. Mircea, în multe interviuri, a tot declarat că se cam jenează cu această carte, dar Teo era în extaz, tocmai datorită volumului cu pricina. Mi s-a părut că Mircea a primit premiul "Sarmale și manele", datorită celei care l-a prezentat atâta de emoționată și "emoționantă". Celelalte nominalizări cum ți-au părut? Liviu Antonesei: Acum, eu ce să
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în ele ideea de homosexualitate. Doar o dată ori de două ori împinge poetul sensul acesta înspre limpezime. Ne trezim conduși către cu totul altă versiune a basmului decât ce știam: "în îmbrățișarea ta", "se prelinge", "să soarbă din cupa întinsă", "extazul", "oh, iar și iar" (bucurii din Purley). Tradiția basmului cu Făt Frumos s-a preschimbat într-o poveste cu final încă neînțeles. Merg înainte doar ca să aflu cum se termină. (atâtea lucruri inutile...) Pe lângă nevoia de a ocoli, de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de proză care poate deveni poezie, și nu genul de poezie care poate aluneca în proză! Oricum, nu cred că "poezia" ține doar de vers. Scrisul meu e uneori "liric", cu toate că acest cuvânt îmi sugerează căutarea voită a frumuseții și extazului. În termeni mai generali, aș zice că una din atribuțiile prozei este să exalte ceea ce merită a fi exaltat în existență. Sper că asta și face proza mea, chiar dacă explorează și arii mai întunecate ale existenței. Consider că orice act
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o spumă în mijlocul căreia a apărut o tânără deosebit de frumoasă era Aphrodita. În această versiune, frumoasa zeiță i-a precedat pe olimpieni, dovadă că frumusețea este primordială. Era totodată și o explicație a senzualității ei. Ea simbolizează dragostea, seducția, dorința, extazul, de aceea este supranumită Aphrodita Hetaera sau Aphrodita Porne, în asociere cu prostituția sacră și laică. Destinul zeiței este complex. Creatorii mitici au căsătorit-o cu Hephaistos, zeul focului și al meșteșugurilor, au pus-o în parteneriat erotic cu zei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pederastie. Dionysos este fiul lui Zeus și al Semelei pe care Hera s-a răzbunat și a făcut astfel încât să ardă de vie. Zeus a salvat fătul din pântecele ei, punându-l în coapsa lui. Dionysos este zeul vegetației, vinului, extazului. El i-a învățat pe oameni să cultive vița de vie și să organizeze serbări. În procesiuni era însoțit de menade (preotese), nimfe (fecioare ale naturii ce trăiau în ape, în munți, în păduri) și satiri (ființe jumătate oameni, jumătate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
1940, în filmul Sirena tropicelor l-a avut partener pe Jean Gabin. L-a cunoscut pe contele Pepito Abatinocare care i-a devenit amant și manager. A jucat în numeroase spectacole care pe unii îi făceau să atingă stări de extaz, pe alții îi iritau, etichetându-i evoluțiile drept pornografice. Josephine a fost sfătuită să-și deschidă propriul cabaret. A fost invitată și în România, în două rânduri, la București, la Teatrul Cărăbuș, și la Festivalul Cerbul de Aur de la Brașov
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cutezător, îndrăgostit, poetic i-a primit suflul. Aceste frumoase exagerări eroice și castiliene, această superbă emfază spaniolă, acest limbaj atât de mândru și atât de trufaș în familiaritatea lui, aceste imagini de o ciudățenie uluitoare, ne trimiteau ca într-un extaz și ne amețeau cu poezia lor îmbătătoare. Farmecul mai durează încă pentru cei care au fost atunci captivați." Gustul Romanticilor, orice ar spune ei, merge mai ales către sublim. Dacă preferă drama istorică, asta se datorează faptului că genul este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și poezie. Dramele lui Hugo ne obsedau, ca niște viziuni splendide. La ieșirea de la lecții, cu memoria de gheață a tiradelor clasice pe care trebuia să le învățăm pe de rost, era pentru noi un desfrâu plin de fior și extaz să ne încălzim, umplându-ne mintea cu scene din Hernani și din Ruy Blas. De câte ori, pe malul pârâiașului, după câte o baie prelungită, nu am jucat în doi sau trei acte întregi! Apoi, aveam un vis: să vedem asta la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-i nu conține nicio mărturisire." De aceea marioneta nu trebuie să pretindă că imită viața. "Aceasta nu va rivaliza cu viața, ci va merge mai departe; ea nu va reprezenta trupul în carne și oase, ci trupul în stare de extaz, și în timp ce va emana din ea un spirit viu, se va înveșmânta cu o frumusețe de mort. Cuvântul mort vine firesc sub peniță prin apropiere cu cuvântul viață, de care fac uz fără încetare realiștii." În impasibilitatea ei absolută, "supramarioneta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și factura personală a cărții, ea însăși o construcție de Ianus bifrons: cu o față privește candid către grandoarea și solemnitatea peisajului montan, având nostalgia paradisului natural, cu cealaltă scrutează eseistic misterele logosului, întorcându-se totodată detașat-ironic asupra entuziasmelor și extazelor perechii ei opuse. Călătoria începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P. părăsește teritoriul prozei spre a se instala în cel al comentariului ei, din competiție ieșind biruitor ochiul exegetic. Prima și probabil cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
să altereze starea de conștiență, sau substanțe psihotrope, sugerând că obținerea halucinațiilor sau a stărilor de transă se răspândiseră deja În repertoriul religios (Lewis-Williams și Dowson, 1988). Ne aflăm probabil la Începuturile oracolelor și ale folosirii viselor; mai mult, controlarea extazelor are, probabil, o semnificație aparte În riturile de inițiere. Nu arareori figurile sunt organizate În funcție de proprietățile spațio-temporale ale mitului (mitograme), prin care se Întrevăd adevărate mitologii: dacă, pe alocuri, acestea sunt legate de marea vânătoare, de apă și de ploaie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și simboluri mitice legate de apartenența la grup; reprezentări ale femeii fertile; obiecte rare sau exotice capabile să inspire emoție sacră; muzică și dans cu măști și costume; tumuli mortuari și obiecte funerare prețioase; utilizarea substanțelor care induc ebrietate sau extaz, obținute din ciuperci și cactuși (peyote etc.). Astronomia devine o parte importantă a religiei; la fel și ritualurile cu apă, În zonele aride ale continentului. În Anzi, zeii piscurilor aduceau ploaia, iar strămoșii de sub pământ furnizau apa terestră: nicăieri În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și În Odiseea (VIII, 79-81) a fost, fără Îndoială, oracolul lui Apolloxe "Apollo" la Delfi. Preoteasa zeului În această mantikè adìdaktos era Pythiaxe "Pythia", o fecioară care Îndeplinea această slujbă pentru toată viața. Ea Își dădea răspunsurile după ce intra În extaz, Învăluită de vaporii care se ridicau dintr-o crăpătură În pământ care nu a fost, de altfel, identificată de săpăturile arheologice. Transa era probabil indusă artificial, iar profețiile, de cele mai multe ori În hexametri, pentru că limba zeilor nu cunoaște proza, erau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
decisiv este fundamentul ei rațional și deschiderea În sens „unitiv”. Tensiunea spre depășirea multiplicității pentru actualizarea „Întoarcerii” spre Primul Principiu, Unul, origine și fundament al ființei, privește sufletul inteligent și Își atinge obiectivul prin trepte cognitive. Ea se termină În extaz, implicând din partea sufletului Înflăcărat de iubire pentru realitatea primă, superioară inteligenței, o abandonare progresivă a tuturor formelor, chiar și a celor inteligibile, pentru a rămâne „față În față” cu Unul. Autorul afirmă că În acest avânt de iubire sufletul este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perioade În care el i-a stat aproape. O asemenea experiență extraordinară și aducătoare de fericire este exprimată, pe urmele lui Platon, În termeni misterici (Enneade, IV, 9, 11). În fața unei utilizări a formulei misterice pentru reprezentarea naturii inexprimabile a extazului mistic se află o importantă atitudine de reținere față de formele devoționale materiale (practici de cult, sacrificii etc.) și Îndeosebi pentru acele forme rituale magice și teurgice la modă În atmosfera contemporană. Dacă, În virtutea noțiunii de „simpatie” universală, de sorginte stoică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sqq.). Paternitatea universală a lui Odin nu se datorează așadar creștinismului, ci se Încadrează În scheme tipic indo-europene. Numele lui Odin Își are originea din germanicul *W½danxe "Wo>dan"az, derivat În -nodin numele *w½dacare Înseamnă Înflăcărare, forță spirituală exuberantă, extaz, inspirație. Așadar, după cum a demonstrat pentru prima oară Meid - și nu Benveniste, așa cum se consideră de obicei -, Odin este reprezentantul sau exponentul Întrupării ideii de *w½da-. După cum vom vedea, numele lui se află În legătură strânsă cu câteva dintre funcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiindu-le comune „paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în veșnic război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea teribilă dar tăcută metafizică, halucinația obiectivă, apocalipsul, într-un cuvânt, extazul” (Contra domo, 1931). Oricum, sub semnul avangardismului nu stau doar manifestul Poezia agresivă sau Despre poemul-reportaj, „pretextul teatral” Hérode, poemul Reportaj assirian, fragmentele Romanul tânărului Anadam, D-l Vam Ex-Înger, Fata Morgana. Li se poate alătura Prințesa Dactilo, text în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Ioana Pârvulescu, Erotica morții, RL, 1993, 31; Doina Tudorovici, Poetul are nevoie de dragoste, CNT, 1993, 37; Constantin, Complicitatea, 134-137; Răzvan Voncu, Postmodernism religios, L, 1997, 8; Andrei Grigor, „Privirea lui Orfeu. Jurnal metafizic”, L, 1997, 35; Liviu Grăsoiu, Bucuria, extazul, beatitudinea, JL, 1997, 1-4; Pop, Pagini, 149-150; Gabriel Dimisianu, Leul în iarnă, RL, 1999, 1; Nora Iuga, O femeie trece prin poemele lui, RL, 1999, 1; Grigurcu, Poezie, I, 654-656; Dicț. esențial, 447-449; Dicț. analitic, III, 405-406; Manolescu, Lista, I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
participat la evenimentele pe care le relata. Se concentra extraordinar de mult, își ținea cursurile într-o atmosferă de mare încordare și își admonesta studenții pentru cel mai mic zgomot. Cu toate acestea, toată lumea se supunea și îl asculta în extaz. Nu-și pregătea prelegerile, mîzgălea cîteva cuvinte pe o bucată de hîrtie (uneori pe cărți de vizită), bazîndu-se pe memoria lui fenomenală. Prelegerile lui nu erau ușor de urmărit: Iorga înșiruia o grămadă de fapte, făcînd adeseori digresiuni pentru a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ruși, ale cărui merite În război rămân extrem de vagi. Toate relațiile, realizările și satisfacțiile Mariei se măsoară În bani, culminând cu o casă nouă, plină de aparatură, În care plănuiește să-l primească pe soțul eliberat. La un pas de extazul conjugal, cei doi și bunurile lor lumești sunt distruse de o neatenție: o scăpare la țeava de gaze (sic) din bucătăria lor ultramodernă. Pe fundal, radioul aclamă isteric victoria Republicii Federale la campionatul mondial de fotbal din 1954. Pentru Fassbinder
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mult timp, la droguri și politică -, și asta era o chestiune de stil. Tot mai mulți tineri locuiau separat de părinții lor, de la o vârstă mai fragedă. Contracepția era din ce În ce mai sigură, ieftină și legală 5. Trupurile dezgolite și imaginile de extaz sexual deveniseră mai frecvente În film și literatură, cel puțin În nord-vestul Europei. Din toate aceste motive, generația mai veche era convinsă că barierele sexuale s-au prăbușit - iar copiilor le plăcea să alimenteze acest coșmar. În realitate, revoluția sexuală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bonheur nous empruntons des souffrances, de l'eau de jouvence clăire. (Leș parents) (Miclău, 1978 : 487) Prin toate erele ce prund fierbinte, turmentat! Subt toate sferele se zămislește neîncetat. Prin toate erele răsfăț și crini, vis canibal. Prin toate sferele extaz de seve, vertical. (Prin toate erele) (Blaga, 2010 : 397) Par toutes leș ères quel gravier brûlant, agité ! Sous toutes leș sphères Ne cesse de germer. Par toutes leș ères Délices et lys, rêve *cannibal. Sous toutes leș sphères Extase de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
comune” (Campioni ai speranței, Nu vă aplecați în afară, Discurs asupra metodei). La început, odată cu descoperirea ingenuă a lumii, poeta își dorea „un suflet de bărbat”, adevărat Orfeu modern, dar erotica profundă, orgolioasă, descriind „caracatița sumbră a singurătății”, suferința nocturnă, extazul mistic și mai ales „înțelegerea - pedeapsă și uitare” indică o coborâre în sinele feminității: „Nu pot să-mi iert / Această îndrăzneală care mie / Îmi pare umilință. Trec și pierd / Iubirea ce-ar fi fost să fie.” Căci, nod dureros de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
din acest sistem; se putea face numai prin sugestii și aluzii. Acesta este motivul pentru care metaforele și alegoriile poeților și pictorilor simboliști au arătat că lucrurile imposibile în natură ar putea fi experimentate numai în anumite condiții vis, transă, extaz"5. În teoria cu tentă cognitivistă propusă de Hofstätter persistă o ambiguitate structurală și fondatoare deopotrivă: simbolismul constituie deopotrivă "schema universală" inaccesibilă, dar și manifestarea ei proteică. În același timp, există o ambivalență constitutivă, pe care, simbolismul ca atitudine mentală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]