3,552 matches
-
Într-adevăr foarte obositoare, dar dătătoare de liniște sufletească, prin ștergerea din agendă (...) a oricăror griji cotidiene, ceea ce trebuie să recunosc că ne-a reconfortat totuși enorm, făcând drumul de Întoarcere prin Vatra Dornei Mestecăniș-Iacobeni-Poiana Stampei-Bistrița-Tg. Mureș. Pot spune fără ezitare că poate rivaliza cu oricare din vestitele peisaje din Austria sau Elveția și putând chiar să le depășească. În ce privește grija pentru păstrarea neprețuitelor comori de artă și trecut românesc, nu se poate vorbi decât la superlativ. Buna organizare a fiecărui
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pentru a se face mai bine înțeles, mizează mult pe ceea ce spune, chit că translarea este asigurată. O pledoarie pentru orientarea occidentală - direcție pe care nu este deloc sigur că Ucraina o va urma, supusă șantajului Moscovei, în orice caz, ezitările geopolitice ale țării sale îi dau mari neliniști. Spune, ironic, că apreciază rolul literaturii ruse în dărâmarea Zidului Berlinului, pentru că este o expresie clară a felului în care rușii contribuie la rezolvarea unor probleme pe care tot ei le creează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am ce să văd, sau să mă întorc la hotel și să citesc. La ora trei, vom pleca la Svetlogorsk cu trenul, unde se desfășoară un festival folcloric, și vom avea o întâlnire cu guvernatorul regiunii. Cum stau, așa, în ezitare, sunt imediat acostat de o rusoaică, aceasta mă îndemnându-mă să mă alătur grupului de scriitori care va avea o întâlnire cu publicul la Biblioteca de Științe din Kaliningrad. Mă roagă insistent să n-o refuz, pentru că este și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ar fi plecat de acolo, de pe peron!). Îl văd și pe Mati Sirkel, președintele Uniunii Scriitorilor, cu care ne-am întâlnit și am discutat pe durata vizitei noastre precedente în Estonia. Mă recunoaște, dar la început are un moment de ezitare. Același aer aparent absent, dar știu că e o impresie de suprafață. Sirkel vede și simte totul, are un fel de a dialoga foarte economicos și precis. Vom mai avea timp să vorbim, sper, în această, din păcate, scurtă vizită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
așa cum am fost obișnuiți. Discutăm sejurul de la Moscova, impresii, detalii care ne-au scăpat unora dintre noi. Când, în sfârșit, renunțăm la vorbă și încercăm să adormim, răpuși de oboseală, ne trezește o bătaie insistentă, nervoasă, în ușă. După destule ezitări, îi deschidem. O fată din stafful german își dă seama, mirată, că a încurcat adresa. Wow, I’m sorry, I’m sorry!... Aud pentru prima dată un torent de înjurături românești în Trenul Literaturii... 9 iulie, duminică Minsk-Brest VITALIE CIOBANU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe care îi întâlnesc cu acest prilej mă ajută să cunosc mai bine viața în esența ei și ființa umană. De aceea, când s-a ivit ocazia unei călătorii alături de încă 103 scriitori din întreaga Europă, am acceptat fără nici o ezitare. Traseul Trenului Literar trece printr-o serie de țări și orașe mici, pe care eu poate nu le-aș vizita de unul singur. Mă gândesc la țările baltice sau la orașe precum Kalinigrad sau Malbork. Acesta ar fi un prim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
treaptă față de secolul al XIX-lea sau începutul secolului XX, când Omul era privit în plenitudinea, în abisalitatea sa „arhetipală”. Omul „fragmentat” de azi, analiticul care întârzie la nesfârșit asupra condiției umane și a ambientului său, orizontal sau vertical, istoric, ezitarea față de orice proiect de sinteză, de viziune - sub motiv că acestea nu mai „sunt posibile” în stadiul științei de azi sau „oferindu-le”, aceste sinteze sau încercări de viziune, „diletanților”, „provincialilor” -, toate acestea, după umila mea părere, nu fac decât
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
jenate, evident „vinovate”, ultima și cea mai minusculă pată de noroi de pe armura noastră, improvizată, oho, și încă cum! Să justificăm chiar și petele de sânge pe care unii le arată cu degetul ca fiind, bineînțeles, „suspecte”, cele mai mici ezitări sau contradicții la care ne-a împins această confruntare inegală, cele mai hilare și umane păcate ale artei noastre sau ale unor fraze binișor și iute contrafăcute de inimi vesele și răutăcioase! Sterile, în esența lor, dar bucuroase de a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să-i justifice, poate chiar să-i „lumineze”!, vocația, iar ea - o, orgoliu nemăsurat al tinerilor, al unora! - să-i poată „sluji” drept destin. Având pentru destin o înaltă, nemăsurat de înaltă părere, o „credință” aproape, rânduindu-se astfel fără ezitare și fără a simți în nici un fel „ridicolul”, în seria nesfârșită a acelor tineri, din atâtea secole și a atâtor eroi din cărțile celebre, „romantice”, care visau o carieră ce ar putea - ce trebuie! - să devină destin. Destin! Da, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mitralieră în femei și copii, urcați în copaci, undeva pe un câmp bănățean, în timp de adevărații bandiți fuseseră „ostașii sovietici” care, în marșul lor „de eliberare” a țării românești „de sub jugul fascist”, ucideau civili și violau femeile fără multe ezitări. Le-am reproșat ambilor prieteni aceste „mici inexactități”; în cazul scenei descrise de Titel, soldații nemți se făceau vinovați în Rusia și Polonia de multe atrocități, nu mai era nevoie să-i încarce și cu ce nu făcuseră în teritoriul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
veacuri lungi sub trei imperii esențial diferite, pornind, acolo, de la un studiu al lui G. Ibrăileanu, care face aceeași constatare, a diferențelor specifice pe teren literar între literatura ardeleană, moldoveană și munteană.Ă Da, oricum am răsuci-o, „problema” rămâne: „ezitarea” noastră, „paralizia” noastră și a tuturor factorilor de răspundere în fața unui „fenomen” nou și destructiv politic și care nu-și mai avea „explicația” în „istorie”, în „ocupația sovietică” sau în dictatura unui partid monopolist. Trebuie să avem curajul și onestitatea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
decide între căpița de fân și pârâul de colea, rămâne cu copitele curate, dar a refuza să intervină, mai devreme sau mai târziu, n-ar fi decent. Așadar, de partea cui? Ca un creștin ateu ce sunt, aș răspunde fără ezitare: de partea celui mai slab, hic et munc. Am avea nevoie de o morală a momentului t. Ar fi una de tip stoic. Ea ar ști dinainte ce se va întâmpla când vântul își va fi schimbat direcția. Regula evangheliei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în vremea războiului, cu aer biruitor. L-am mai zărit prin București, tot așa de fălos și biruitor. Nu m-am oprit și nu i-am vorbit. Ne salutam; chiar părea că așteaptă el salutul meu. De data aceasta, după ezitarea necesară, a salutat și s-a oprit el. M-a întrebat: Ce mai faci? (ca și cum habar n-ar fi avut despre ce voi fi făcut și voi fi făcând). Bine, i-am răspuns El m-a privit mulțămit. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
altfel, această răscumpărare a păcii urma să fie luată sau nu în considerare după bunul plac al sultanului. Ea era un prim pas în supunerea Moldovei, iar dacă împrejurările i-ar fi îngăduit-o, acesta ar fi atacat fără nici o ezitare Moldova. În scrisoarea trimisă regelui polon, imediat după lupta de la Baia, Ștefan îi arăta regelui că se temuse de un atac turcesc în vara trecută (1467), deși Moldova își îndeplinise obligația asumată de a trimite cei 2.000 de galbeni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că-i va fi credincios. Campania s-ar fi putut încheia cu un mare succes al creștinilor, dacă Matei Corvin și-ar fi ținut promisiunea și i-ar fi venit la timp în ajutor lui Țepeș. Pentru a-și justifica ezitările și nerespectarea înțelegerilor, Matei Corvin l-a acuzat pe Țepeș de tiranie și l-a aruncat în închisoare. Esențial rămânea, totuși, faptul că turcii nu au reușit să treacă la nord de Dunăre. Când luptele cu vecinii din Asia îi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ca Ștefan să plătească tributul pe anii trecuți, să restituie prizonierii din Caffa, care se refugiaseră în Moldova, și să cedeze cetatea Chiliei, pentru că aceasta aparținuse Munteniei. Cazimir al IV-lea se va afla, în timpul campaniei din 1476, la Marienburg. Ezitările sale s-ar putea să fi fost determinate, în parte, de scrisoarea hanului Mengli Ghirai în care scria: „dacă te vei uni cu moldoveanul, noi nu vom avea alt dușman mai mare ca tine” - iar dacă va fi prieten cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ionel gătit/ Cu contișu mohorât,/ Cu jubeaua vișânea” (Pogonești - Vaslui). Articolele de vestimentație îi dau flăcăului un statut superior și în plan mundan, atât contișul (< contuș), cât și jubeaua (< giubea) fiind haine ample, îmblănite, purtate de boieri sau țărani bogați. Ezitarea receptorului în a recunoaște flăcăul colindat și devenit automat personaj mitic conturează atmosfera rituală în care protagonistul suferă o schimbare, o înălțare a statutului său care îl face greu de identificat de către profani. Apariția lui este copleșitoare și supune observatorul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vor s-o dea,/ Să le spurce și legea”. Natura zmeului este ambiguă, „o contopire mecanică a câtorva animale diferite. El reprezintă un fenomen de același ordin cu sfincșii egipteni, cu Centaurii Antichității”. În basmele fantastice natura lui infernală provoacă ezitări narative, alternanța celor două lexeme fiind influențată de cultura creștină recentă: „Aud’e numai ușile că jip-zup! Ușile col pă bătrînu-bătrînu o-ncuia ușile pă iel - vine șî le dăscuie. Ad’ică vin’e zmău, dracu, vin’eacolo” (Vălcău-de Jos
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se conjugă cu puterea lui acvatică: „Luna comandă asupra apelor și ploilor și distribuie fecunditatea universală; coarnele taurului au fost asimilate de timpuriu cu crescentul lunar”. Înotul bourului negru se conturează astfel ca o hierofanie, prezentul verbelor predicative indicând fără ezitare un timp sacru revărsat. Statutul divin al anima¬lului condus de fecioară are implicații marine într-o colindă în care i se cere bourului să asigure condițiile atmosferice pentru navigarea unui vas de tonaj mic: „- Bour negru, ’noată lin,/ Nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a făcut dă nooze și noo dă stînjeni adîncime su palat; cu nooze și noo dă uși; la fieșicare ușă, lacăt. Și-a băga hrană p-un an dă zîle: apă, mîncare, tot ce trebuie la doi, la doo suflete”. Ezitarea povestitorului când se referă la destinatarul hranei este revelatorie la nivel ideatic. Nu doi băieți, doi oameni, trebuie să mănânce prinosul, ci două suflete au nevoie să se hrănească în timpul șederii în adâncuri. Obiceiul funebru dovedește că feciorul este mort
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în fapt, la o scrisoare, publicată în același loc, a lui Al. Vlahuță, spunea următoarele: "Dacă bietul Eminescu ar trăi și ar veni să-mi ceară o povață, iată ce i-aș spune din toată inima, fără un moment de ezitare: Foarte cuminte te-ai gândit, amice! Bine că te-ai convins, în fine, la vârsta matură, de inutilitatea socială a literaturii! Vrei să faci ceva mai serios și mai demn de un bărbat pentru patria ta? Te felicit... Intră în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în fapt, la o scrisoare, publicată în același loc, a lui Al. Vlahuță, spunea următoarele: "Dacă bietul Eminescu ar trăi și ar veni să-mi ceară o povață, iată ce i-aș spune din toată inima, fără un moment de ezitare: Foarte cuminte te-ai gândit, amice! Bine că te-ai convins, în fine, la vârsta matură, de inutilitatea socială a literaturii! Vrei să faci ceva mai serios și mai demn de un bărbat pentru patria ta? Te felicit... Intră în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lipsa de epic și de viziune și că a vrut să dea un model de roman pentru generația sa. Și a reușit, evident. Cum apreciezi acest lucru prin propria apropiere de proză? Chiar dacă am ales foarte de timpuriu și fără ezitări critica literară, dintotdeauna am știut că voi scrie și altceva. Probabil că acum mi s-a părut că am suficientă experiență pentru a încerca romanul. Dar am și suficientă experiență critică, încât să nu mă las atras în capcana unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
niște ministere absolut necesare pentru societatea românească sau la fel de inutile ca și celelalte care există deja. Ministerul Memoriei Eminesciene, de exemplu, la care i-aș încredința portofoliul lui Gellu Dorian; sau Ministerul Contrarevoluției Perpetue, la care l-aș numi fără ezitare pe Cassian Maria Spiridon. Voi încerca și cu un guvern numai cu scriitoare: Marta Petreu, Ioana Dinulescu, Ioana Pârvulescu, Magdalena Ghica, Mariana Codruț, Constanța Buzea, Ruxandra Cesereanu, Ana Blandiana, Angela Marinescu, Nora Iuga, Florina Ilis, Dora Pavel...! Vom intra astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
însoțindu-se în marea majoritate a cazurilor cu dorință de moarte din cauza răului interior. Boala era atât de caracteristică, încât diagnosticul se punea de la distanță și, în limbajul popular în care se exprimau aceste bolnave totdeauna rurale -, era denumită, fără ezitare "boscoană". În limbajul cult, în care se exprimau medicii, boala se numea "neurastenie rurală"; era deci o formă "nevrotică". Era perioada anilor 1959-1960, perioadă coincidentă cu tentativele medicinii rurale de a combate pelagra, boală foarte gravă prin manifestări somato-psihice și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]