KorAP: Find »[drukola/base=făptură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...122 123 124 ...194 >

4,829 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852

sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pămînt, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare. 5. Cînd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicînd: "Vino și vezi!" M-am uitat, și iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mînă o cumpănă. 6. Și în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicînd: "Vino și vezi!" M-am uitat, și iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mînă o cumpănă. 6. Și în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: "O măsură de grîu pentru un leu, trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!" 7. Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
făpturi vii, am auzit un glas care zicea: "O măsură de grîu pentru un leu, trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!" 7. Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicînd: "Vino și vezi!" 8. M-am uitat, și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
finic în mîini, 10. și strigau cu glas tare, și ziceau: "Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!" 11. Și toți îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrînilor și împrejurul celor patru făpturi vii. Și s-au aruncat cu fețele la pămînt în fața scaunului de domnie și s-au închinat lui Dumnezeu, 12. și au zis: "Amin." "A Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria, în vecii vecilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
fost arsă. 8. Al doilea înger a sunat din trîmbiță. Și ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; și a treia parte din mare s-a făcut sînge; 9. și a treia parte din făpturile care erau în mare și aveau viață, au murit; și a treia parte din corăbii au pierit. 10. Al treilea înger a sunat din trîmbiță. Și a căzut din cer o stea mare care ardea ca o făclie; a căzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; și glasul pe care l-am auzit, era ca al celor ce cîntă cu alăuta, și cîntau din alăutele lor. 3. Cîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii și înaintea bătrînilor. Și nimeni nu putea să învețe cîntarea, afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pămînt. 4. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri și urmează pe Miel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
în cer Templul cortului mărturiei. 6. Și din Templu au ieșit cei șapte îngeri, care țineau cele șapte urgii. Erau îmbrăcați în in curat, strălucitor, și erau încinși împrejurul pieptului cu brîie de aur. 7. Și una din cele patru făpturi vii a dat celor șapte îngeri șapte potire de aur, pline de mînia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor. 8. Și Templul s-a umplut de fum din slava lui Dumnezeu și a puterii Lui. Și nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
și dureroasă a lovit pe oamenii, care aveau semnul fiarei și care se închinau icoanei ei. 3. Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Și marea s-a făcut sînge, ca sîngele unui om mort. Și a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare. 4. Al treilea a vărsat potirul lui în rîuri și în izvoarele apelor. Și apele s-au făcut sînge. 5. Și am auzit pe îngerul apelor zicînd: "Drept ești Tu, Doamne, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
strica pămîntul cu curvia ei, și a răzbunat sîngele robilor Săi din mîna ei." 3. Și au zis a doua oară: "Aliluia!... Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!" 4. Și cei douăzeci și patru de bătrîni și cele patru făpturi vii s-au aruncat la pămînt și s-au închinat lui Dumnezeu, care ședea pe scaunul de domnie. Și au zis: "Amin! Aliluia!" 5. Și din scaunul de domnie a ieșit un glas, care zicea: "Lăudați pe Dumnezeul nostru, toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583

am contopit prin cunoaștere și viață, cu o Încredere de neclintit, cu marea familie a celor care trăiesc noaptea, Îi cunosc și-i iubesc misterul. Am cunoscut toate bucuriile și chinurile pe care le cunosc acești oameni. Am cunoscut toate făpturile ce viețuiesc pe pămînt noaptea și, În sfîrșit, noaptea am cunoscut prietenia nemuritoare a celor trei alături de care mi-am petrecut cea mai mare parte din viață: Moartea cea mîndră, Singurătatea - sora ei cea aspră și Somnul - fratele lor cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
pustiită, pe care oamenii n-o mai văzuseră pe fața pămîntului - o generație aspră, stearpă și bolnavă, din care măruntaiele umane ancestrale alcătuite din milă, durere și bucurie Înălțătoare fuseseră Înlăturate ca fiind depășite și fals sentimentale pentru astfel de făpturi aride și inteligente care respirau, dintr-o plăcere sumbră, o atmosferă Încărcată de ură și amărăciune și care Îmbrățișau cu patimă singurătatea, Îndemnați de fatalitatea aspră a mîndriei și aroganței. Discuția lor ascundea ceva tainic, dulce și prețios. Era presărată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
zidurile protectoare ale bogăției sale obscene, prin corupția sa iubitoare de moarte și necredință, prin impertinența plenitudinii sale istovite și prin greutatea derutantă a mulțimii și abundenței sale, Încît viața omului mărunt este strivită sub atacul său frontal și orice făptură vie ce-i servește drept hrană este ucisă și mutilată - nu numai inima și sufletul tinereții pline de speranță și mîndrie și neliniște, ci și viața și trupul unui muncitor oarecare, al cărui nume nu-l cunoaște și de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta uriașă de superstiții urîte și Învechite. Vai, tu, biată făptură plămădită din aluat și untură, hrănită cu mîncare puțină și adăpată cu băuturi proaste. Ai rătăcit pe străzi Îndrugînd fraze răsuflate ce scrîșneau ca pietrișul În gura ta, pe cînd viața Îți oferea bucurie, faimă, măreție, dar nu te-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
oamenilor o dată ce cuvîntul „moarte“ fusese rostit, deschis, aceștia Începură să vorbească Între ei lejer și firesc, de parcă erau prieteni sau colaboratori apropiați de mulți ani. Puțin mai Într-o parte și cam În afara cercului exterior al privitorilor, se strînseseră trei făpturi rafinate ale nopții și ale străzii uriașe ce vuia deasupra capetelor noastre - un tînăr spilcuit și obraznic, ce purta o pălărie cenușie și un pardesiu cenușiu croit pe talie, figură tipică de Broadway, un evreu cu un aer sigur, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
o uriașă distanță de singurătate. Mortul părea o figurină singuratică rămasă pe o scenă imensă și, prin Însăși micimea și singurătatea lui În mijlocul uriașului spațiu cenușiu, parcă dobîndea o nesfîrșită măreție și demnitate. Iar acum am avut impresia că, așa cum făpturile moarte, livide, ale nopții, ființele vii cu chipuri cenușii se Înfruptau din imaginea lui cu ochi Întunecați și lacomi, tot astfel mortul le răspundea cu o privire impasibilă, veșnică, plină de ironie, de dispreț și batjocură, la fel de vie ca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
vas, la capătul pasarelei, cîțiva ofițeri stau la o masă și, pe măsură ce soldații trec prin fața lor, examinează actele fiecăruia, le trec din mînă-n mînă, Își pun semnătura indescifrabilă, Îndosariază, Înregistrează, Își dau acordul final pe documentele ce vor permite fiecărei făpturi mărunte Îmbrăcate În kaki să pășească spre mult-așteptatul triumf al vasului, călătoria, pămîntul necunoscut, spre toată bucuria și slava către care năzuiește și spre pericolele necunoscute ale luptei, războiului și morții, ale bolilor și mutilării, și spre spaima, groaza și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
asemănătoare unui cioc uriaș. Omul nu-și schimbase poziția absolut deloc și totuși tînărul sesiză de Îndată o schimbare subtilă, fatală, imposibil de precizat. Ce să fie oare? Se așeză din nou și rămase un timp cu ochii țintă la făptura tăcută, fantomatică, din fața lui. Oare mai respira? I se părea, era aproape sigur că vede ritmul respirației sale, mișcarea pieptului ros de boală, și totuși nu era sigur. Dar ceea ce vedea acum clar, În Întunericul luminat de lună, era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
ce crește și Învăluie totul? Oare n-au cunoscut, așa cum am cunoscut și noi, bucuria sălbatică, tainică și misterul pămîntului veșnic, Întunericul violet, pustiul sălbatic, tăcut, atotstăpînitor, care adună laolaltă zeci de mii de orașele singuratice, zeci de mii de făpturi singuratice, pierdute, cufundate În somn, Întunericul care așteaptă, dăinuie veșnic și stă neclintit? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, cu inima plină de bucurie și amărăciune, de dorință și de foame mistuitoare - foc, flăcări, furie -, arzînd sălbatic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
seara să-și ia masa Împreună cu semenii săi, titanii, avînd drept masă platoul unui munte, drept scaun scobitura unui deal și cîțiva boi fripți drept dumicați la cină. Iar a fi uriaș Într-o lume de pigmei - a fi o făptură de doi kilometri Într-o lume de făpturi de doi metri - este cu totul altceva. Căci uneori unicul său ochi de uriaș este incapabil să vadă viclenia lor, răsună munții de strigătul său de durere, zdrobește pădurile În mînia și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
titanii, avînd drept masă platoul unui munte, drept scaun scobitura unui deal și cîțiva boi fripți drept dumicați la cină. Iar a fi uriaș Într-o lume de pigmei - a fi o făptură de doi kilometri Într-o lume de făpturi de doi metri - este cu totul altceva. Căci uneori unicul său ochi de uriaș este incapabil să vadă viclenia lor, răsună munții de strigătul său de durere, zdrobește pădurile În mînia și suferința sa, lovește În dreapta și-n stînga cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
forța misterului straniu și pătimaș al destinului său, se simte atras spre oameni tocmai datorită acelei Împrejurări care-l izolează de ei. Intră În viață exact pe ușa despre care altădată crezuse că i se Închide În față, este o făptură a pămîntului, mai pămînteană prin Însăși excluderea sa. Un om Înalt n-ar putea evada din viață sau din lume nici dacă ar vrea: este În același timp surghiunit de viață și prizonier al vieții; oriunde se duce, viața Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
sentimentul că le cunoaște viața În amănunt, fiecare ceas, fiecare minut al zilei, și se hotărîse ca Într-o zi, cînd o să-și Încheie anii de muncă, să se ducă și să le caute, să stea de vorbă cu aceste făpturi a căror viață se Împletise cu viața lui. Veni și ziua aceea. În sfîrșit, mecanicul coborî din tren pe peronul gării din orășelul unde trăiau cele două femei. Își Încheiase anii de viață pe șine. Acum era pensionar al companiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
da, spunea părintele Chris O’Rourke, am auzit, dar am auzit și de păcatul risipei deșarte. Să-ți fie rușine, Dan Dolan, să pomenești de sfinții părinți ai bisericii: n-am auzit nicicînd de-un sfînt care să laude o făptură omenească pentru că risipește ce i-a dăruit Dumnezeu. Crezi că m-aș Încumeta să las să se prăpădească atîta mîncare bună, cînd sînt atîția sărmani pe fața pămîntului care astă-seară se duc la culcare nemîncați? — Ascultă, am citit și argumentele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
părea că nu mai trăisem nicicînd clipe atît de frumoase, iar cînd m-am uitat la tata am văzut că are ochii plini de lacrimi și a exclamat: „CÎtă măreție! CÎtă măreție!“, iar apoi rosti cu glasul său minunat: „Ce făptură minunată e omul! Ce măreț În gîndire! Ce plin de daruri! Ce curat și frumos În forme și mișcări! Ce angelic În faptele sale! Ce divin În judecată!“. Iar cuvintele Îi erau așa de frumoase, muzicalitatea lor atît de Înălțătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
dialog de sunete prelungi, vibrate, Înălțătoare și dulci. Iar apoi a Început să cînte copacul-pasăre umplînd aerul strălucitor de acorduri blînde; iar apoi s-au Înălțat ropotul aripilor de ciocîrlie și notele ei vibrate. Iar apoi s-a Înălțat cîntecul făpturilor mărunte cu triluri prelungi de cascadă, cu ciripit gingaș, cu armonii șlefuite de o dulce puritate. Iar apoi am auzit glasul păsărilor obișnuite și apoi piuitul lor: unele cu glasuri subțiri, stridente, ca țîrÎitul ascuțit al greierilor, altele cu glasuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]