4,787 matches
-
pustiu, singura lui stradă, nepavată, fiind traversată de un canal deschis. — Trebuie să fie o grămadă de comuniști aici. S-a terminat războiul, Basie? — S-a terminat, Jim. Să zicem că s-a terminat efectiv. — Basie... Îi veni un gînd familiar. Războiul următor a Început efectiv? — E un fel de a te exprima, Jim. Mă bucur că te-am ajutat la cuvinte. — Mai sunt Încă o grămadă de cuvinte pe care nu le-am Învățat, Basie. Aș vrea să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să fie În mișcare. Vizita În Venezuela, a treia etapă a turneului latino-american al șefului statului român, a reliefat acest contact propice și rodnic dintre un continent În mișcare și o țară aflată la mii de kilometri distanță, dar considerată familiară aici prin activitățile și principiile Înaintate pe care le promovează În relațiile cu celelalte țări ale lumii. „Întreprindem o vizită de prietenie și colaborare”, a declarat președintele Nicolae Ceaușescu, definind sintetic principalele obiective ale călătoriei pe Continentul latino-american. Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe de alta este ca și cum ar recunoaște tuturor lucrurilor care o înconjoară capacitatea de a renaște încontinuu. Eu probabil că m-am născut de multe ori în mâinile ei, fără să-mi dau seama. Stăteam așa, cufundat în tăcerea vieții familiare. Aici eram un om liber, nu aveam nevoie să mă ascund. Lumea mă cunoștea, soția mea, socrul meu, toți mă cunoșteau. Și totuși, acum mi se părea că aceasta era viața paralelă, nu cealaltă. Viața cu Italia, în șoaptă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe cititorul ei? Soluția întrezărită în final este să-l readucă pe meleagurile natale din Țara Bascilor, în a căror parte franceză își consuma exilul și Unamuno, și unde murirea apare ca o cufundare în apele interioare ce subîntind universul familiar, dominat de nostalgia originilor. Personajul-cititor revine, așadar, fugind de dispariția la care-l osândește orice lectură (cu atât mai mult lectura Cărții Lumii, la al cărei ultim cuvânt nu vom ajunge, aici, niciodată) și obsedat în același timp, unamunian, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dincolo de mine, ajung la Dumnezeul Spaniei mele în această experiență a exilului. Luni 4-7 Acum că mi-a venit familia și m-am instalat cu ea, pe timpul lunilor de vară, într-o vilă, în afara hotelului, am revenit la anumite deprinderi familiare, și, printre ele, la aceea de-a mă distra jucând de unul singur cărți, făcând adică, între ai mei, pasiențe, cum se zice aici, în Franța. Pasiența care-mi place cel mai mult este una ce lasă un spațiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spui acolo, nu seamănă deloc cu Lodz. E prea multă zăpadă. O să murim de frig. —Uită-te la palmierii ăia. Ne trimit într-o junglă. Alunecau dintr-o parte în alta, arătând pe hartă și examinând atent pozele, descifrând semne familiare în fațada vreunei catedrale gotice, în numele melodios al unei străzi, în privirea satisfăcută a unei mulțimi de străini, până când un violonist care cântase într-un cvartet din Budapesta decidea că locul de origine al orchestrei din Philadelphia nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o claie dezordonată. Îmi arătă zâmbetul de copil hrănit cu lapte. Asta, doctore Gabor, înseamnă „ieșit din comun“. —Spune-mi cum a fost la doctor! mă rugă soția. Duceam farfuriile goale pe blatul din bucătărie în timp ce ea își îndeplinea rutina familiară. Curățare, clătire, aplecare, curățare, clătire, aplecare. Spăla vasele înainte să le pună în mașina proiectată special ca să le spele, la fel cum făceau toate nevestele de pe stradă. De obicei o tachinez pentru asta, așa cum își tachinează toți soții soțiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu înțelegeam cuvintele, ceva în mine răspunse cadenței neobosite, dar ce suflet nu se lasă înduioșat de o lamentație pe note joase? În timp ce cântau, își îndoiau genunchii, apoi îi întindeau pentru a-și înclina corpul înainte. Și mișcarea îmi era familiară, deși nu puteam rivaliza cu ei. Gândul că era posibil să o am în sânge mă cutremură. Asta le dovedea că aveau dreptate. Dar nu pentru asta mă aflam aici? Unul dintre bărbați se desprinse de grup și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pâinea prăjită și îmi beam a doua ceașcă de cafea, când am ajuns la pagina de decese. OTTO FRANK, TATĂL ANNEI, MORT LA 91 DE ANI Am pus jos ceașca și m-am holbat la titlul de lângă poza cu figura familiară, noduroasă acum, ca un trunchi de copac bătrân. Nu am putut să nu fac câteva calcule. Tatăl meu murise la 46. Mai tânăr decât eram eu acum. Dacă mai puneam un an, Otto ar fi trăit exact de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
demisioneze de la clinică, să scoată de la bătrân o mie de dolari, să se Îmbarce pe un vapor de marfă și să Înceapă o viață nouă. În Islanda. În Creta. La Țfat. Putea să se Închidă pentru câteva luni În pensiunea familiară din capătul așezării Magdiel și să scrie o piesă de teatru. Sau o confesiune. Putea să inventeze un program politic, să-și atragă suporteri care să-l sprijine, să pună bazele unei mișcări noi care să zdrobească atmosfera de indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
The Mountains și The Swiss Chalet, tata răsfoia la lumina lămpii cu petrol foile cu evidența clienților hotelului, privea înscrisurile de mână, care, cu cât erau mai venerabile, cu atât deveneau mai avântate, ne chema când dădea peste un nume familiar sau peste adresa vreunuia care venise aici din B. și poate chiar îi cunoștea pe oamenii aceia, sau cel puțin putea să-și dea cu părerea cu privire la o adresă -, dar îi pierea graiul când descoperea semnătura împărătesei Austriei sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și el mediul acela distins pe cale de dispariție, așa cum îl cunoscuse în locuința de lângă sinagogă, pentru că îi amintea de Sils, îndepărtându-l astfel de restricțiile severe ale tinereții lui. Dar, de când ne-am întors în ambianța rurală din S., peisajul familiar și atmosfera mohorâtă și ploioasă în cea mai mare parte a timpului, ca și modul de viață al oamenilor, dialectul lor, l-au apropiat iar de originea lui, transformându-l într-o parte integrantă a acestei ruralități. Oamenii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu cât stăteam mai mult aici fără să găsim un răspuns - un fel de gol în după-amiaza sticloasă; grădina, tufișul de tuia, chioșcul dinspre stradă, toate își pierduseră sensul, tot ce se putea descrie încetase să mai aibă un sens familiar și nu rămânea decât un ecou sunând ca o amenințare: —Ai să lucrezi pentru mine, și dumneavoastră - i se adresa acum mamei - nu trebuie să vă faceți griji în privința soțului. Îmi țin cuvântul. Dar nici cuvântul ăsta nu mai conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să fiu jignită, nu-mi păsa suficient. — Ce s-a întâmplat, mătușă Lynn? Nu-mi spune că iar a fost din cauza mea și a lui Mark! Nu chiar. În fine, într-un fel, probabil. Simțeam acea stare de rău deja familiară pătrunzându-mă. — Nu mi-a prea convenit faptul că Mark s-a mutat la noi... — Stai așa! Mark s-a mutat la voi? Da. Ce, nu ți-a spus? — Nu. Am adăugat în minte acest lucru la lista cu „lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o să-mi pară rău că am întrebat, dar unde ai vrea să mergem? McDonald’s? Standul cu floricele de porumb de la grădina zoologică? Camioneta cu înghețată din fața locului de joacă din apropiere? Știam că mă tachina și-mi plăcea. Era familiar și reconfortant, la fel cum mă tachinează și Mark, mă tachina. Înainte. —TGI Friday’s, am propus eu, alegând un loc unde serveau alcool, era deschis toată ziua și nu suna prea sofisticat pentru urechile mele iremediabil nesofisticate. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de a șterge imaginile cu Ed, petreceri origami și căsniciile pe ducă ale prietenilor mă epuizaseră. Voiam să fiu singură, să mă pot gândi la toate astea. Dar, în absența unei binecuvântate singurătăți, al doilea cel mai bun lucru e familiarul care nu-mi cere să gândesc, unde pot să fiu și să fac pur și simplu, așa cum am fost și am făcut dintotdeauna. Așa că l-am luat de mână pe Mark, soțul meu, și am mers în dormitorul meu, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
crezut că se va arunca la picioarele mele plin de recunoștință, dar el fu extrem de reținut și-și puse simplu mâinile în cap, un gest inconștient prin care recunoștea că i-a fost acordată iertarea. Atunci o altă obiecție, mai familiară, mi-a venit în minte. Avem, cu toate acestea, aceeași problemă pe care o aveam și înainte, cu prietenii noștri. Poate că Kieran s-a simțit obligat să ne încurajeze să ne împăcăm, dar știm amândoi că nu vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sprijinit de bar, cu prietenul tău, în mână cu o bere nejustificat de scumpă, încercând să vă ascundeți de mine. Râse. —Ai fost haioasă. Ca într-unul dintre filmele alea în care o persoană foarte inocentă este scoasă din mediul familiar și aruncată într-un mediu străin. Ca-n Crocodile Dundee... —George of The Jungle... —Starman... În lumina acestui schimb de replici, l-am reevaluat. —Îți plac filmele proaste? — Îmi plac, dar sunt capabil să improvizez și în legătură cu cele bune. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
într-o luni de dimineață, urmat până la birjă de micul actor cu condica la subsuoară. Și poate că și mașina de cusut fusese legănată ca și racla aceea de copil, în aer, înainte de a fi scoasă în curte, unde convoiul familiar nu a mai urmat-o de rușinea vecinilor. A doua zi, moșul Isidor, pe când juca domino la cafenea, a fost lovit de boala somnului. L-au dus acasă mut și adormit. După două săptămâni de la această întâmplare, el fu internat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Simțise fiecare tremur și vibrație a reacțiilor față de spectacolul de pe scenă, Înregistrase forța fiecărui hohot și chicotit colectiv, măsurase intensitatea fiecărei tăceri În momentele de tensiune dramatică, În timp ce el Însuși rămânea În mod straniu detașat, nemișcat și neamuzat de materialul familiar. Era o senzație atât de nouă, Încât, la Început, nici nu se Încrezu În dovezile succesului. În pauza de la sfârșitul primului act, se repezi În culise și Îl acostă pe Compton. — Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi. Merge bine? — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vedere al confortului, reprezenta fără Îndoială un pas Înainte față de New Grove House (care nu avusese niciodată o baie propriu-zisă), dar Îi lipsea personalitatea. Nici Kiki, nici Emma nu păreau să se simtă În largul lor În ea și mobila familiară, pe care o aduseseră cu ei din Hampstead, avea un aer ponosit și inadecvat. În Hampstead, atelierul fusese centrul locuinței - o Încăpere unde se făcea muzică, se citea și se primeau oaspeți, dar și un loc de muncă. În Oxford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
numele distinse care Însoțesc unele dintre aceste mesaje - William Dean Howells, de pildă, Logan Pearsall Smith, Ellen Terry - și Îi Îngăduie Theodorei, care trece să Întrebe dacă este nevoie de serviciile ei, să i le clarifice pe cele mai puțin familiare: Jean Jules Jusserand, ambasadorul Franței În Statele Unite; academicianul francez Paul Bourget și soția lui americancă, Minnie; Elizabeth Robins, actriță și producătoare; dl și dna Edward Compton, care au pus În scenă și au jucat În prima piesă de teatru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
numele de Compton Mackenzie, romancierul, spune Theodora. — A, despre Sinister Street e vorba? Peggy mi-a spus să n-o citesc, fiindcă o să mă oripileze. Domnul James o admiră mult, spune Theodora, care a Învățat de-acum să nu folosească familiarul „HJ“ În conversațiile cu dna James. Iar mesajul acesta este de la Ford Madox Hueffer, care a publicat anul trecut un roman excelent, intitulat Bunul soldat, mai bun decât Sinister Street, după părerea mea, chiar dacă nu s-a bucurat nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căminul de la țară al Conradinum-ului, creștea și tot creștea lagărul de concentrare Stutthof -, nu mă indignau decât crimele domniei papistașe și torturile Inchiziției. Dacă, pe de o parte, instrumente precum cleștii, fierul încins și mecanismele de zdrobit degete îmi erau familiare, pe de altă parte mă vedem răzbunând vrăjitoare și eretici arși pe rug. Ura mea se îndrepta împotriva lui Grigore IX și a altor papi. În spatele frontului, în vestul Prusiei, țăranii polonezi erau alungați din gospodăriile lor cu femei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
picurase de pe buze fără nici o poticneală. Alături de unul dintre frații fetiței, se pare că am ajutat chiar și la slujbă, cu clopoțel și căzănel cu tămâie, cu privirea îndreptată spre tabernacol, chivot. Ei, da, chiar și astăzi îmi mai este familiară succesiunea rugăciunilor. Ca Mulligan la începutul lui Ulise, șoptesc, în timp ce mă bărbieresc: Introibo ad altare Dei... În afară de asta, se pare că, la treisprezece ani - și deja dincolo de toate miracolele din lada cu trucuri a catolicismului - mergeam totuși la biserică, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]