3,363 matches
-
1994, passim. 633 La 23 martie 1919, Mussolini fonda la Milano gruparea paramilitară Fasci italiani di combattimento. La cel de-al doilea Congres Național al Fasciilor, desfășurat la Roma între 7 și 10 noiembrie 1921, a fost fondat Partidul Național Fascist (pentru amănunte M. Robson, Italia: liberalism și fascism, 1870-1945, All, București, 1992, pp. 61-65). În fața nemulțumirilor crescânde și a manifestațiilor populare, statul liberal va încredința în mod tacit fasciștilor sarcina restabilirii ordinii. Partidul dispunea de mijloace financiare importante și s-
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
În Italia, primii ani ai fascismului au evidențiat rolul crescând al Ducelui, în special în adoptarea legilor fascistissime (ale apărării statului) la finele anului 1926. Înregimentarea tineretului în organizații paramilitare, recursul la propagandă, represaliile, toate păreau să indice voința conducătorilor fasciști de a se depărta de instituțiile și valorile democrației. Din 1936, fascismul italian se radicalizează, iar totalitarismul este instaurat: partid unic, înregimentarea maselor în organizații paramilitare, puterea deplină a șefului charismatic, menținerea unui sistem de teroare. Mussolini a dezvoltat un
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Adu-ți aminte, spusese, de fotografiile neliniștitoare pe care Atget le-a făcut la Paris: pantofi vechi, aliniați pe rafuri, așteptându-și stăpânii, care par imposibili. Ori celelalte sute de pantofi, puși grămadă unii peste alții În lagărele de exterminare fasciste. - Ce ciudat, a comentat Markovic. Întotdeauna am crezut că pictorii Înfrumusețează lumea. Că Îndulcesc urâțenia. Faulques n-a răspuns. Totul depindea, gândea el, de ce avea privitorul În minte În vreme ce se uita ori de ce Îi băga pictorul În minte. Pantofi ori
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Învăța din greșelile trecutului, redau mai jos acest document. La clasele I-VI Învățătorul sau dirigintele, iar la clasele VII-XI unul dintre elevi, va arăta dubla semnificație a acestei zile: a. Ea este ziua, În care, acum patru ani, fiara fascistă a fost sfărîmată În bîrlogul ei de la Berlin de glorioasele armate ale Uniunii Sovietice, conduse de genialul strateg și marele Învățător al omenirii muncitoare, İosif Visarionovici Stalin. Datorită acestei victorii și a uriașelor acțiuni de luptă eroică ale Armatei Sovietice
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
universalism, meliorism, conservatorism, supoziții cognitive, nominalism, empirism, constructe mintale, inginerie socială, cunoaștere practică, cunoaștere tehnică, supoziții ontologice, supoziții morale, socialism, socialism utopic, socialism marxist, lupta de clasă, relații de clasă, dictatura proletariatului, comunism, creștin-democrație, autoritarism, totalitarism, autoritate, putere politică, ideologie fascistă, ideologie nazistă, ideologie comunistă, feminism, ecologism. > Autori: Eynedi Zsolt, Giovanni Sartori, Raymond Polin, Jacqueline Russ, Terrence Ball, Richard Dagger, Petre Andrei, Carl Friedrich, Friedrich von Hayek, Heinz Eulau, Samuel Eldersweld, Morris Janowitz, Robert Dahl, Hahhah Arendt, Jeffrey Isaac, David Miller
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
în refuzarea pedepsei cu moartea și a naționalismului, precum și în afirmarea reformelor sociale pentru eradicarea sărăciei"2; b) curentul catolicismului social, ce poate fi înțeles ca o linie politică promovată de Vatican, având un sens paternalist și conservator. În Italia fascistă, catolicismul social a sprijinit regimul politic impus de Mussolini, astfel încât, până la momentul celui de-al doilea război mondial, el nu era considerat a fi de orientare creștin-democrată. Prin avansul fenomenului de secularizare, s-a ajuns la o diminuare a specificului
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
politic care nu lasă prea mult loc libertății"9. În cadrul a ceea ce putem delimita sub numele de autoritarism, analizăm în continuare principalele coordonate ale ideologiei și, corelativ, ale regimului politic specifice fascismului, deosebindu-l de ideologia totalitară a nazismului. Ideologia fascistă și tipul său de regim politic. Plecăm de la următoarea ipoteză: într-o societate în care puterea politică este nelegitimă, se guvernează prin forța dictaturii. Această modalitate de guvernare a treburilor publice este caracteristică atât ideologiilor și regimurilor politice autoritare, cât
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
impunând absorbția indivizilor de către mase și înlocuind domnia dreptului legitim cu supremația sau cultul unui singur conducător, identificat cu un partid unic, ce reprezenta autoritatea ultimă, manifestată prin puterea polițienească, devenită centru de dominație 10. Este acesta atât cazul ideologiei fasciste, cât și al celei naziste, dar și al celei comuniste, la nivel empiric o asemenea realitate regăsindu-se la nivelul regimurilor politice pe care cele trei tipuri de ideologii totalitare le-au instaurat în praxisul politic. Concentrându-ne atenția, mai
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
și comunist este modalitatea în care e înțeleasă, în fiecare dintre aceste cazuri, problema libertății. În cazul fascismului, viața individului este subsumată statului și, ca atare, împlinirea scopurior individuale este identificată cu îndeplinirea scopurilor coletive ale puterii etatice. Regimul politic fascist respinge, prin ideologia pe care o propagă, concepția atomistă asupra societății pe baza căreia e proiectat ideologic regimul politic al democrației liberale insistând asupra adevărului absolut al concepției organiciste, holiste asupra societății. Potrivit acesteia din urmă, societatea funcționează precum un
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
critică și militantă, capabilă să determine curente de opinii, scări de valori și reputații culturale internaționale. Conceptul a făcut o mare carieră. A avut un moment de strălucire deosebită în secolul XVIII 2. Pentru ca în secolul XX sub presiunea regimurilor fasciste și comuniste, care au intensificat la maximum fenomenul exilului științific și literar , realitatea care-l justifică să reapară cu toată vigoarea. Căci aceasta este rațiunea supremă a exilului cultural: apărarea libertății de mișcare și expresie, salvarea normalității spirituale și culturale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
considerabil "personalizat" (de aceea, unii cercetători au adoptat termenul de "comunism dinastic"). Cu al treilea și ultimul model dezbătut ne întoarcem la perioada interbelică. Acesta se aplică într-un singur caz. Motive "obiective" ne sugerează luarea în considerare a regimului fascist de mobilizare. Cazul în discuție este Italia, între 1922 și 1943. Modelul este primul exemplu de regim nedemocratic de masă. Ca atare, el a exercitat o influență enormă, peste tot în lume și pentru câteva decenii, chiar și după căderea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
din alte țări, s-a continuat să se vorbească de "fascism" sau "fascisme"; în acest fel s-a "exportat" o experiență foarte dificil de a fi transmisă dacă atenția se menține doar asupra regimului și nu asupra mișcărilor și partidelor fasciste sau de inspirație fascistă (care, de fapt, au apărut în Europa și în afara Europei, în perioada interbelică). Actorul principal al modelului este un lider carismatic, legat îndeaproape de un partid cu tendințe totalitare, articulat, structural diferit de cel preexistent instaurării
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a continuat să se vorbească de "fascism" sau "fascisme"; în acest fel s-a "exportat" o experiență foarte dificil de a fi transmisă dacă atenția se menține doar asupra regimului și nu asupra mișcărilor și partidelor fasciste sau de inspirație fascistă (care, de fapt, au apărut în Europa și în afara Europei, în perioada interbelică). Actorul principal al modelului este un lider carismatic, legat îndeaproape de un partid cu tendințe totalitare, articulat, structural diferit de cel preexistent instaurării regimului, devenit protagonistul principal
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
care partidul e sprijinit și de alte grupuri, ideologia și succesul acestuia. Ideologia este una naționalistă, mai curând pan-naționalistă, ceea ce sugerează o politică externă agresivă (chiar imperialistă) a regimului. De asemenea, la fel de pregnante sunt antiliberalismul, antiparlamentarismul și anticomunismul. Ideologia fascistă se vrea un răspuns de masă la ideologiile liberale și comuniste; ea are componente anticlericale și anticapitaliste, favorizând solidaritatea națională, folosirea violenței, supremația statului, "principiile" de disciplină, ordine și autoritate, atitudinile "retorice" și "romantice" [Zunino, 1985]. Grupurile sale sociale de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sprijinul grupurilor sociale mai sus menționate, care încearcă, la început, să-l exploateze și, apoi, să se debaraseze de el (la momentul oportun), "uitându-se" conținutul "transformator", potențial inovator, al ideologiei prin care a preluat puterea. Partidul totalitar și ideologia fascistă (care presupun și măsuri polițienești), rămân instrumentul și conținutul principal al mobilizării (dar și al demobilizării claselor aflate în posibilă opoziție, cum ar fi muncitorii și țăranii), creată și menținută de regim. Contradicția inerentă între mobilizarea fără punerea în practică
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
diferențele dintre două exemple majore ale totalitarismului (Germania nazistă și Uniunea Sovietică stalinistă). Această problemă este abordată de diferiți autori [a se vedea Talmon, 1952; trad. It. 1967: 14-17]. Aici se subliniază doar diferențele dintre ideologii - naționalistă (cea nazistă sau fascistă) și internaționalistă (cea sovietică), conținutul și obiectivele de transformare profundă fiind mai pronunțată în al doilea caz. Rolul liderului și al elitei este mai accentuat în ideologia naționalistă, în schimb cea internaționalistă se prezintă ca fiind mai "democratică". O accentuare
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
oricum, o ideologie dezvoltată, un rol central al partidului unic, o mobilizare foarte accentuată, adică (fundamental) toate celelalte caracteristici specifice totalitarismului. Sunt de asemenea menționate, ca exemple de totalitarism Cuba, Vietnamul de Nord sau România. În mod eronat, și Italia fascistă a fost atribuită de unii acestei categorii, dar, pentru aceasta, ar trebui introdusă o categorie de regimuri care se situează la granița dintre totalitarism și autoritarism. 4. Regimuri tradiționale În anumite zone, de exemplu în Orientul Mijlociu, există situații (Arabia Saudită și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
bază religioasă vor continua să apară ca alternative la structurile democratice dintr-un Occident ale cărui valorile nu sunt împărtășite. Dar, legitimitatea lor continuă să fie în măsură să impună forme "atenuate" ale altor regimuri de mobilizare, excluse astăzi: cele fasciste - care sunt deosebit de sensibile la modernizarea economică și la problema drepturilor, bazate pe extinderea legitimității lor în promovarea creșterii economice (prin acceptări prudente ale mecanismelor de piață și menținerea ordinii, așadar printr-un control substanțial asupra societății). În spații precum
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
4-a, cap. 1: regimurile de tranziție). Se vor examina doar cele două dinamici de tranziție mai frecvente și relevante: tranziția de la democrație la regimuri civil-militare și tranziția de la democrație la regimuri autoritare civile, adică regimuri "de mobilizare" (comuniste sau fasciste), în decenii diferite ale secolului XX (chiar și după cel de-al Doilea Război Mondial). Pentru a înțelege asemenea tranziții este necesar să începem cu dinamica internă a regimului democratic și, apoi, cu cea a regimului autoritar. 2. Criză și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
discontinuitate, fiind o formă de "moștenire". Un bun exemplu este reprezentat de Constituția italiană. După cum se poate observa din discuțiile din cadrul comisiei care a elaborat Constituția, numeroase propuneri și decizii reprezintă încercări de a contura instituții guvernamentale diametral opuse regimului fascist. Rezultatul a fost rolul important atribuit Parlamentului față de Guvern, ceea ce a condus la perioade de ineficiență în luarea deciziilor, odată ce rolul dominant al creștin-democrației a eșuat (la mijlocul anilor cincizeci). După cum au sugerat Bermeo [1992], și, apoi, Pridham [2000], acest tip
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și umbra fascismului conduc la mobilizarea ideologică a unor savanți, dar, prin chiar acest fapt, și la o divizare a comunității științifice. Regimurile totalitare acaparează știința de la bun început și, în fața amenințărilor ce apasă din partea Germaniei naziste și a Italiei fasciste, sînt duse campanii în favoarea sprijinului pentru cercetarea științifică drept investiție națională pentru apărarea democrațiilor. "Viziunea socialistă a rolulului social al științei o reia pe cea a secolului Luminilor, conform căreia știința și puterea trebuie să contribuie împreună la fericirea umanității
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
naționaliste ca în Bretania, unde s-a dezvoltat o mișcare naționalistă bretonă ce a fost inspirată de lupta irlandeză pentru independență.18 Câțiva dintre membrii acestora chiar au trecut de partea dreaptă și s-au alăturat diferitelor mișcări autoritare și fasciste din Europa din timpul acestei perioade, chiar dacă majoritatea regionaliștilor nu au mers atât de departe. Totuși, în timpul Ocupației din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, unii regionaliști flamanzi, bretoni și corsicani au acționat pe baza acestor convingeri și au
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
auditoriului și, nu în ultimul rând, asupra realității. Puterea dictatorială se sprijină pe forța cuvântului de a da consistență unor realități imaginare și de a arunca în neant realități care nu corespund noii ideologii. Limbajul totalitar, fie că este nazist, fascist, stalinist, dobândește caracterul unui limbaj întemeietor, având puterea Cuvântului dintâi de a crea lumea, de a împărți lucrurile în cele ce sunt și în cele ce nu sunt sau nu pot să fie în noua organizare a lumii. Prin promovarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vedere clară asupra trecutului lor întreg, păstrase toată vigoarea spiritului său filosofic, și oricând el stăpânea subiectul său, fie și atins în treacăt, de la o uimitoare înălțime"179. Resuscitată de mișcarea sămănătoristă, publicistica eminesciană prilejuiește justificări unor mișcări xenofobe sau fasciste care se reclamă de la "actualitatea lui Eminescu": "Mistica socială a lui Eminescu se află la baza tuturor mișcărilor extremiste din veacul nostru", semnalează în acest sens Eugen Lovinescu. "Înăbușită un moment, influența eminesciană și-a răscumpărat ușor timpul pierdut: pusă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnalează în acest sens Eugen Lovinescu. "Înăbușită un moment, influența eminesciană și-a răscumpărat ușor timpul pierdut: pusă în circulație prin mișcarea sămănătoristă, continuată apoi prin oameni și acțiuni felurite, ea își supraviețuiește și astăzi în unele manifestări xenofobe sau fasciste ce se reclamă încă de la "actualitatea lui Eminescu""180. În 1930, afirmând că Eminescu a simțit și a cugetat ca un reacționar, că a fost "cel mai reacționar om din țara românească", susținând "domnia absolută, reînființarea breslelor, boeria etc."181
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]