19,247 matches
-
observația că enunțurile fizicii pure nu sunt „pure”, în sensul strict al termenului, merită atenție. Să ne întrebăm de ce a asociat Kant matematica pură cu ceea ce el a numit „fizică pură”. Răspunsul ne stă la îndemână. Atât matematica, cât și fizica pură, sunt constituite din enunțuri sintetice a priori. Pentru formularea problemei filosofiei transcendentale, ca problemă a posibilității judecăților sintetice a priori, au fost, așadar, necesare două rezultate prealabile. Primul rezultat a fost acela că propozițiile matematicii sunt enunțuri sintetic a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
atribuia lui Locke și Hume. Ceea ce Kant va afirma în mod explicit: „Dar derivarea empirică la care au ajuns amândoi nu se poate concilia cu realitatea cunoștințelor științifice a priori pe care le avem, anume ale matematicii pure și ale fizicii generale, și, este, prin urmare, contrazisă de faptul existenței lor”42. „Faptul” fizicii pure a stat, prin urmare, drept ceva clar conturat în fața ochilor lui Kant și a reprezentat, cum spuneam, un punct de plecare și de sprijin în elaborarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
derivarea empirică la care au ajuns amândoi nu se poate concilia cu realitatea cunoștințelor științifice a priori pe care le avem, anume ale matematicii pure și ale fizicii generale, și, este, prin urmare, contrazisă de faptul existenței lor”42. „Faptul” fizicii pure a stat, prin urmare, drept ceva clar conturat în fața ochilor lui Kant și a reprezentat, cum spuneam, un punct de plecare și de sprijin în elaborarea „Analiticii” sale. Iată de ce caracterizarea principiilor metafizice ale științei naturii doar ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ale științei naturii și de la aceste principii la cele ale metafizicii generale a naturii. Prima direcție este fundamentală în ordine sistematică. Ea va apărea de aceea în prim plan în Pmsn, o lucrare în care se urmărește tocmai elaborarea conceptelor fizicii pure și demonstrarea principiilor ei, prezentarea acestora drept un corp distinct de cunoștințe, atât în raport cu cel al filosofiei transcendentale, cât și cu cel al fizicii propriu-zise. În ordine sistematică, elaborările din Pmsn ne apar drept un sprijin important pentru înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
aceea în prim plan în Pmsn, o lucrare în care se urmărește tocmai elaborarea conceptelor fizicii pure și demonstrarea principiilor ei, prezentarea acestora drept un corp distinct de cunoștințe, atât în raport cu cel al filosofiei transcendentale, cât și cu cel al fizicii propriu-zise. În ordine sistematică, elaborările din Pmsn ne apar drept un sprijin important pentru înțelegerea sistemului filosofiei transcendentale, în întreaga lui semnificație. Aceasta în măsura în care metafizica naturii corporale oferă „realitate obiectivă” categoriilor și principiilor ce constituie acest sistem. Cea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
oferă „realitate obiectivă” categoriilor și principiilor ce constituie acest sistem. Cea de-a doua direcție a corelației se impune atenției într-o cercetare a premiselor și temeiurilor filosofiei transcendentale. În egală măsură ca și „faptul existenței matematicii pure, „faptul” existenței fizicii pure a premers proiectului filosofiei transcendentale și l-a făcut posibil. Pentru Kant tocmai explicarea posibilității matematicii și a fizicii pure a reprezentat cea dintâi legitimare a filosofiei sale transcendentale. Ca teorie a experienței, potrivit unei expresii consacrate de Hermann
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
într-o cercetare a premiselor și temeiurilor filosofiei transcendentale. În egală măsură ca și „faptul existenței matematicii pure, „faptul” existenței fizicii pure a premers proiectului filosofiei transcendentale și l-a făcut posibil. Pentru Kant tocmai explicarea posibilității matematicii și a fizicii pure a reprezentat cea dintâi legitimare a filosofiei sale transcendentale. Ca teorie a experienței, potrivit unei expresii consacrate de Hermann Cohen, filosofia transcendentală a lui Kant nu este, prin urmare, produsul unei reflecții asupra posibilității unei cunoașteri cu valoare obiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în S. Tweyman (ed.), David Hume. Critical Assesments, vol. VI, Routledge, London, 1995, îndeosebi pp. 269-274. 18. Insistând asupra „dependenței” lui Kant de Newton, autorul scrie: „El (Kant) credea că enunțurile bazate pe experiență nu pot fi incompatibile cu principiile fizicii newtoniene.” (St. Körner, Kant, Vandenhoek & Ruprecht, Göttingen, 1967, p. 39. ) 19. Vezi P.F. Strawson, The Bounds of Sense. An Essay inKant’s Critique of pure Reason, Methuen & Co., London, 1975, îndeosebi pp. 118-121. Dincolo de reconstrucția argumentelor și concluziilor lui Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ca acela care a primit o elaborare sistematică în Pmsn a constituit temelia ordinii arhitectonice a categoriilor prezentată în CRP. Într-o altă lucrare, el formulează următoarea conjectură mai generală: „Tot așa cum Kant încearcă să realizeze o coerență a principiilor fizicii cu cele ale metafizicii generale, se poate aștepta ca acordul să meargă în direcție inversă, ca metafizica însăși să trebuiască să se modeleze după fundamentele fizicii.” (Kant and the Dynamics of Reason, p. 313.) ȘTIINȚA NATURII SI LEGILE ȘTIINȚEI Referiri
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
următoarea conjectură mai generală: „Tot așa cum Kant încearcă să realizeze o coerență a principiilor fizicii cu cele ale metafizicii generale, se poate aștepta ca acordul să meargă în direcție inversă, ca metafizica însăși să trebuiască să se modeleze după fundamentele fizicii.” (Kant and the Dynamics of Reason, p. 313.) ȘTIINȚA NATURII SI LEGILE ȘTIINȚEI Referiri la știința naturii a vremii sale, în primul rând la știința matematică a naturii, la știința newtoniană, pot fi întâlnite în multe din lucrările de maturitate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
studiu, vor fi avute în vedere cu deosebire cele din Critica rațiunii pure, Prolegomene și Principiile metafizice ale științei naturii. De cele mai multe ori, expresia folosită de Kant pentru a desemna știința matematică a naturii este știință propriu-zisă a naturii sau fizică propriu-zisă. În opoziție cu fizica pură, fizica propriu-zisă este constituită din totalitatea enunțurilor asupra naturii corporale, care sunt „bazate pe principii empirice”1. Fără îndoială că interesul lui Kant pentru știința naturii a fost unul strict filosofic. În perioada de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vedere cu deosebire cele din Critica rațiunii pure, Prolegomene și Principiile metafizice ale științei naturii. De cele mai multe ori, expresia folosită de Kant pentru a desemna știința matematică a naturii este știință propriu-zisă a naturii sau fizică propriu-zisă. În opoziție cu fizica pură, fizica propriu-zisă este constituită din totalitatea enunțurilor asupra naturii corporale, care sunt „bazate pe principii empirice”1. Fără îndoială că interesul lui Kant pentru știința naturii a fost unul strict filosofic. În perioada de dezvoltare a gândirii sale numită
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
deosebire cele din Critica rațiunii pure, Prolegomene și Principiile metafizice ale științei naturii. De cele mai multe ori, expresia folosită de Kant pentru a desemna știința matematică a naturii este știință propriu-zisă a naturii sau fizică propriu-zisă. În opoziție cu fizica pură, fizica propriu-zisă este constituită din totalitatea enunțurilor asupra naturii corporale, care sunt „bazate pe principii empirice”1. Fără îndoială că interesul lui Kant pentru știința naturii a fost unul strict filosofic. În perioada de dezvoltare a gândirii sale numită „critică” el
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
măsură să aducă contribuții creatoare de valoare comparabilă în filosofie și în știința exactă 3. Nu este de așteptat ca profesorul din Königsberg să constituie, din acest punct de vedere, o excepție. Referindu-se la lecțiile de mecanică și de fizică pe care le-a predat Kant, Adickes precizează că era vorba de cunoștințe la nivelul claselor superioare ale liceului din secolul XX. Kant, susține Adickes, nu a avut abilitățile necesare pentru a face el însuși experimente și pentru a aplica
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Adickes precizează că era vorba de cunoștințe la nivelul claselor superioare ale liceului din secolul XX. Kant, susține Adickes, nu a avut abilitățile necesare pentru a face el însuși experimente și pentru a aplica matematica în rezolvarea unor probleme de fizică. Modul lui de a gândi se deosebea în anumite privințe de cel al contemporanilor săi care lucrau în știința exactă 4. Concluzia lui Adickes este că deși Kant a recunoscut în principiu marea însemnătate a observației și experimentului în cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Nu puțini comentatori par să încline spre o concluzie sceptică în această privință. Referindu-se în primul rând la CRP și Pr., fără a face însă abstracție de Pmsn, Hansgeorg Hoppe apreciază încercarea de a formula un concept kantian al fizicii propriu-zise drept lipsit de perspective. „Kant - scrie el - nu vrea să ofere o teorie a cunoașterii empirice, în calitate de cunoaștere empirică, el vrea mai degrabă să explice prin răspunsul la întrebarea « Cum sunt posibile judecățile sintetice a priori?Ă în ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
judecățile sintetice a priori?Ă în ce fel sunt date cunoașterii empirice obiecte în genere pentru a fi cunoscute, adică în ce fel poate fi ea în genere obiectivă.” 5 Și alți comentatori sunt de acord cu observația că despre fizica propriu-zisă Kant a spus puțin 6. În mod firesc, o asemenea concluzie va fi împărtășită de acei autori care îi atribuie lui Kant o înțelegere „raționalistă” a științei newtoniene, punctul de vedere că principiile acesteia ar putea fi derivate drept
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pur7. Bunăoară, Hans Reichenbach, un filosof empirist cu o bună pregătire în științele fizice, caracterizează filosofia cunoașterii și a științei a lui Kant drept „ultimul mare sistem al filosofiei raționaliste”. Kant ar fi crezut că el a putut deriva „legile fizicii newtoniene din rațiunea pură”. Scrierile sale ar trebui citite drept documente ale unei epoci revolute, „ca o încercare de a astâmpăra foamea de certitudine absolută cu credința în fizica newtoniană”8. Karl R. Popper, la rândul său, susținea că ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
raționaliste”. Kant ar fi crezut că el a putut deriva „legile fizicii newtoniene din rațiunea pură”. Scrierile sale ar trebui citite drept documente ale unei epoci revolute, „ca o încercare de a astâmpăra foamea de certitudine absolută cu credința în fizica newtoniană”8. Karl R. Popper, la rândul său, susținea că ceea ce ar fi încercat Kant a fost să întemeieze adevărul fizicii newtoniene pornind de la convingerea „că această teorie decurge în mod inevitabil și cu necesitate logică din legile intelectului nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pot și trebuie să fie derivate dintr-un mic număr de principii a priori. Până și un precaut filosof contemporan al științei a putut să afirme că lui Kant „i se poate atribui punctul de vedere că părți centrale ale fizicii newtoniene aparțin fizicii pure”11. Multe afirmații explicite ale lui Kant sunt însă incompatibile cu sugestia că el ar fi împărtășit o asemenea înțelegere raționalistă extremă a științei matematice a naturii. Iată doar câteva dintre acestea: „Dar facultatea intelectului pur
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să fie derivate dintr-un mic număr de principii a priori. Până și un precaut filosof contemporan al științei a putut să afirme că lui Kant „i se poate atribui punctul de vedere că părți centrale ale fizicii newtoniene aparțin fizicii pure”11. Multe afirmații explicite ale lui Kant sunt însă incompatibile cu sugestia că el ar fi împărtășit o asemenea înțelegere raționalistă extremă a științei matematice a naturii. Iată doar câteva dintre acestea: „Dar facultatea intelectului pur de a prescrie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
experienței...”14 Referindu-se la faptul că afirmarea „cauzalității unei schimbări în genere” nu presupune date empirice, Kant adaugă și că din „conceptele pure fundamentale ale oricărei experiențe posibile „noi nu putem, fără a dăuna unității sistemului, să anticipăm asupra fizicii generale, care este construită pe anumite experiențe fundamentale”15. În același sens pot fi invocate și cele două pasaje din § 36 al Pr., citate la nota l. În Pmsn revine observația că legi ale fizicii matematice, legi cum este cea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unității sistemului, să anticipăm asupra fizicii generale, care este construită pe anumite experiențe fundamentale”15. În același sens pot fi invocate și cele două pasaje din § 36 al Pr., citate la nota l. În Pmsn revine observația că legi ale fizicii matematice, legi cum este cea a gravitației universale, nu pot fi cunoscute decât prin experiență, și nu a priori. Propunându-și evidențierea determinărilor a priori ale conceptului de materie, determinări care stabilesc „condiții de posibilitate reală” pentru orice cercetare fizico-matematică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ferim însă de a trece dincolo de ceea ce face posibil în genere conceptul general al materiei și de a voi să explicăm a priori determinarea și diversitatea specială și chiar specifică a acesteia”16. Dincolo de asemenea avertismente, sugestiei că legi ale fizicii propriu-zise ar putea fi derivate din enunțuri a priori i se opune o obiecție de principiu. Cum ar fi putut Kant să creadă că legi cum sunt legea gravitației, legi pe baza cărora putem explica și prevedea o mare diversitate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
experienței rămâne de neînțeles. Iată de ce pare plauzibil că nu derivarea legilor științei matematice a naturii din principii a priori, ci răspunsul la întrebarea cum sunt posibile asemenea legi a constituit problema lui Kant. Dincolo de respingerea explicită a caracterizării legilor fizicii propriu-zise drept a priori, pasajele citate din scrieri ale lui Kant conțin și o altă idee, ideea că aceste legi devin posibile doar datorită acțiunii unor legi a priori, adică a principiilor filosofiei transcendentale și a principiilor fizicii pure. Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]