3,561 matches
-
ca de maniac. Avea o expresie cinică a feței, care îi reflecta firea. În conversația de zi cu zi a lui Becker era mai multă blasfemie împotriva frumuseții divine a vieții decât ai fi găsit în mijlocul unei haite de hiene flămânde. Gândindu-ne că era încă prea devreme pentru afacerea cu masajul, am hotărât să încercăm mai întâi la departamentul cu materiale deocheate, așa că de la Alex am mers cu mașina în sud, la Hallesches Tor. Wende Hoas era o clădire înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ai dispărut în ultimii șase ani, dar presupun că a fost ceva mai important decât nenumărate petreceri sau ce mai zic gurile rele. Cred că vrei un nou început și un editor care n-are nimic de pierdut. Cineva tânăr, flămând, care nu se teme să-și asume niște riscuri. Se opri. Cum mă descurc? — Foarte bine. — Mulțumesc. Simțea că se încărcă cu adrenalină, era agitată și nerăbdătoare, dar într-un fel pozitiv. — Și cu riscul de a părea un ticălos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o rezistență armată la Epureni, pe Chigeci”<footnote Ion Nistor, op. cit., p. 125 footnote>. Represiunea care succede răscoalei este deosebit de sângeroasă. Un călător polonez, care trecea prin Moldova, relatează că a ajuns la Iași ,,cu mare greutate și de tot flămând, că nu întâlnise pe nimeni în cale, ci numai multe corpuri de oameni uciși și aruncați pe drumuri”<footnote Ibidem footnote>. Și în cronica lui Miron Costin se pomenește despre sângeroasa represiune, amintindu-se totodată că mulți oameni au murit
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
135/1959, Regiunea Iași footnote>. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, stareț pentru o perioadă de 26 ani a fost părintele Arhimandrit Mitrofan Băltuță. El s-a născut la 18 iulie 1927, în satul Nicolae Bălcescu, comuna Flămânzi, județul Botoșani, din părinții Rozalia și Vasile care erau agricultori. La botez a primit numele Mihai. De copil a intrat în obștea Mănăstirii Neamț, unde a trecut prin toate ascultările monahale. A lucrat un timp la tipografia mănăstirii. În anul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
vertij, acum vezi țîțe goale cît e plaja de lungă, chiar și pe stradă, doar sfîrcurile sînt nițel acoperite, cît vor mai fi, vezi șolduri goale, buricele fetelor te privesc din mijlocul unor abdomene chinuite de foame, femeile sînt mereu flămînde, femeia-șnur, un iaurt, o chiflă, apă cu lămîie, nu mai ai de ce să apuci, Berg, niște schelete, revistele sînt pline de femei despuiate, și ce dacă? Nu Îi mai impresionează nici pe puști prea tare, tot mai mulți, Berg, tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Patrick era încă și mai evaziv decât Eduardo și Zach: era un playboy de profesie, în fața căruia o fată ca mine n-avea nici o șansă. O clipă m-am imaginat pe un vas pe cale să se scufunde, înconjurată de bărbați flămânzi și neserioși, dar am reușit să alung imaginea asta. Julie era cea care avea nevoie să fie calmată. I-am spus că tocmai ies pe ușă și-o să ajung la ea în treizeci de minute. Ν De câte diamante ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Stagioni în București am întâlnit, mi-a răspuns când m-am îndoit că pot mânca la ei: - Vai, doamnă, dar vă pregătim ce meniu vegetarian vreți. Avem și fructe de mare la congelator. Se poate, cum să ne lăsăm clienții flămânzi? Casablanca, de! Băcia!? E sâmbătă seara deja. Cred că sunt puțin obosită. Practic, ar trebui să scriu o aplicație pentru Viena. Dar am o inerție ciudată. Știu că mi-ar prinde bine să mă rup trei luni de această lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ceva și că în România nu se mănâncă mult la prânz. „Eh, oui, comme dans les Etats Unies! A working lunch, n’ést pas? Oui, oui”, ziceam eu). Așa că mi-am zis: „Dacă nu mănânc acum salatele astea ale lor, flămând rămân până la cornul de mâine”. Și mi-am pus salate. Apoi încă o dată. „Est que vous voulez encore?” „Oui, s’il vous plaît.” „Mais, il n’y a pas des salades en Roumanie?” „Pas, à ce moment de l’ánnée
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
electivă. Ne încurajam unul pe altul să facem ceva cu sens, eram mândri unul de altul, ne dădeam peste degete când o luam razna, nu ne lăsam să cădem, ne treceam cărțile de la unul la altul. Nu ne lăsam nici flămânzi, nici cronic triști, nici pradă nepăsării. Ne stăteau în gât bucuriile neîmpărtășite, soba la care se încălzeau doar unii, caltaboșii netransformați în festin comun, țuica fiartă cu piper din Transilvania părinților mei. Ne iubeam unii pe alții. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe care mi l-a spus cineva când nu mai aveam încredere în nimic. Nu știu de ce mi-am amintit acut de Mircea. Poate fiindcă încerc să mă recompun pentru cealaltă lume, să îmi scot de sub chepeng dragurile românești. Lucrez flămând, pe ultima sută de metri, disperată că nu termin până la urmă un volum să îl predau la Polirom. Acum zece ani, bunica pleca de pe lumea asta cu mine lângă ea, rugându-mă să o ușureze Dumnezeu. Descopăr tot timpul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Sunt atât de uluită că preț de o clipă nu sunt în stare să zic nimic. Crede că am copii ? Nu mă pot abține și pufnesc în râs ușurată. — Nu, n-am copii ! Ce, credeai că am lăsat cinci guri flămânde în urma mea ? — Nu știu. Se încruntă, rușinat dar defensiv. De ce nu ? — Fiindcă... adică... vrei să zici că arăt ca și cum aș avea cinci copii ? Nu-mi pot reprima o notă de indignare din glas, și începe și el să râdă. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și doar după aceea se aplecă spre mâncare, parcă gândindu-se că datora acest semn de considerație celui care venise, prin ploaie, înfruntând intemperiile, să-i astâmpere foamea. Cipriano Algor închise ușa și intră în bucătărie, Mănâncă, spuse, Dacă era flămând, probabil a și terminat, răspunse Marta, zâmbind, Mai mult ca sigur, zâmbi și tatăl, dacă azi câinii mai sunt ca pe vremuri. Cina era simplă, curând Marta o puse pe masă. La sfârșit, spuse, Încă o zi fără vești de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
părul și barba și mustățile albe, perfect tăiate, nu o auzea. Nu auzea nici ciocănitul allegro al tocurilor pe caldarâm. Nu vedea curcubeiele fustelor fâlfâind în vântul subțire, luciul scurt al ciorapilor aurii sculptând în aer picioarele fus ale păsării flămânde, primăvara. Nu auzea, nu vedea nimic distinsul domn, cufundat în răsfoitul ziarelor. — Așa e omul, uită repede, se auzi iarăși vocea bătrână. Avem țara asta frumoasă, climă de rai... Dar s-a zis cu natura! Numai cu natura nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clinc, ochelarii, cuțitul, briza de argint a nopții, dada, Irina ieșise din cubul de cărămidă, avansa învăluită de valurile moi, parfumate, ale întunericului, desi era încă lumină și ziua era plină, puternică, agresivă, cu miile de guri și găuri deschise, flămânde. Cândva, ajunse în centru, în stația de tramvai de la Rosetti. Tramvaiul tocmai venea, uruind. Treapta era prea înaltă pentru pasul ei mic și fusta prea îngustă. Iritată, dădu un brânci gentuței de piele, se încordă, se agățase, strângea bara, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și ocupaseră, treptat, nu doar năruita cetate, ci sufletele, bolile și spaimele șoricimii. Nu încetau să tot vină, barbarii, să se amestece cu onorabilii cetățeni rozători. Atât rămăsese, atât deveniseră barbarii și barbarizații lor captivi, o enormă masă de șoricei flămânzi și șireți, gata de marile fieste ale năruirii. Însemnați cu toții: o cicatrice-rid, la capătul sprâncenelor. Un abia perceptibil semn, în care se citea ticul speței șmechere și degenerate: ticul făcutului cu ochiul. Adormise cândva, pierdut în stratosferele nopții. Avionul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acelea de înfometare. Și avea grijă să le vămuiască. Să poată el și alți câțiva supraviețui... Scosese mâinile de sub cearșaf. Le întinsese, paralel, ca o relaxare. Mâini mici, palide, puerile. Insomnia unei nopți bolnave, implorând leacul. Privirea verde, adâncindu-se, flămândă, tot mai întunecată, implorând leacul. Cearșaful se încreți, ca și gura îndurerată, uscată de așteptare. Ghemul de pânză fu zvârlit, înlănțuirea gemu, dăruire și plâns. Într-un târziu, noaptea își regăsi vocea. Arsă, tulbure. E un exemplar instruit precoce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
venit încă. Da’ vine repede domn’ Marga. Puteți aștepta. Apasă butonul, izbucnește de peste tot lumina marilor candelabre. A, e seară, s-a și făcut seară! Parcă n-ar fi primăvară, parcă ar fi deja apusul toamnei, când noaptea cade repede, flămândă, să te înghită, nu alta. Domnul Dominic se prăbușește în fotoliul de piele. Rotește scăfârlia spre rafturile pline de cărți, spre masa cu scaunele înalte, spre birou, spre fotolii, loc destul pentru toate și încă mai rămâne, să te tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
totul altceva decât aceste discursuri. Atâta lucru pricepe și un psihiatru funcționar, ca mine. — Poate, dar nu mai am chef. S-a fezandat! Asta înțelege nu numai un birocrat al medicinei, ci și un amic distrat. Dacă nu e prea flămând sau pofticios. — Sau prea conștiincios. Jeny e pacienta mea. Când doctorul întârzie la masă, intră în panică și face crize urâte. Pentru dumneata, bibicule, favoare specială: un ultim sfert de oră... și își privi ceasul. — Buun, Coane, noi ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și vadă‐n poale plodul, fericită. De ce n‐ am numărat de câte ori în brațe m - a ridicat și m‐a purtat cântând, s‐ adorm sau să mă liniștească când îmi juleam genunchi pe uliți alergând. Ducea ades pachetul greu la poștă flămândă, dar să prindă rând, plecat departe la școli înalte băiatul ei să nu steie flămând. Mă mângâia dăunăzi bătrânica cu mâna tremurândă pe obraz; « Ce te apasă ? Spune, măi băiete, să‐ți ducă mama o parte din necaz”. De ce te
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ridicat și m‐a purtat cântând, s‐ adorm sau să mă liniștească când îmi juleam genunchi pe uliți alergând. Ducea ades pachetul greu la poștă flămândă, dar să prindă rând, plecat departe la școli înalte băiatul ei să nu steie flămând. Mă mângâia dăunăzi bătrânica cu mâna tremurândă pe obraz; « Ce te apasă ? Spune, măi băiete, să‐ți ducă mama o parte din necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? DE ZIUA TA , FEMEIE Eu nu te‐ am zămislit din
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
DE LEAGĂN, CÂNTEC DE PACE Dormi puiul mamei, dormi . Când te‐ai trezi, Să fie o zi Cum n‐a fost încă zi ... Se- ntunecă spre soare‐apune și clocotesc prelung sub zări, departe Furtuni de sânge, hohote de moarte Flămândă ură de sălbătăciune. Vin păsări negre să ne dea ocol ... Dar nu‐ i nimic: la noi e cald și bine și tunetul s‐ a prăbușit în gol. Nu‐ l lasă MAMA să ajungă pân‐la tine! (Din Almanahul copiilor/1983
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Ori cât un pumn să fii de mic, Cărarea mea și‐ a tuturor E tot nimic! Că tot ce ești și tot ce poți , Părere‐ i tot dacă socoți - De mori târziu, ori mori curând, De mori sătul ori mori flămând, Totuna e! și rând pe rând Ne ducem toți ! Eu vreau cu Fulger să rămân! Ah, Dumnezeu, nedrept stăpân, M‐ a dușmănit trăind mereu și‐ a pizmuit norocul meu E un păgân și Dumnezeu E un păgân! De ce să cred
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Poezii pag. 254‐256. CÂNTEC A venit un lup din crâng și‐ alerga prin sat să fure și să ducă în pădure Pe copiii care plâng. și‐ a venit la noi la poartă și‐am ieșit cu o nuia: “Lup flămând cu trei cojoace Hai la maica să te joace, El fugea - ncotro vedea. Ieri, pe drum un om sărac Întreba pe la vecine: « Poartă‐ se copiii bine? Dacă nu, să‐i vâr în sac! » și‐a venit la noi la poartă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
săgeată, căutând pe deal și v ăi Hrană pentru puii săi. și‐n iubirea‐ i nu o dată s‐a culcat ea nemâncată; Dar destul de fericită că nu s‐a‐ ntâmplat nicicând Dintre pui s‐ adoarmă vreunul ars de sete sau flămând; Nici n‐a fost mai mândră mamă decât ea‐ ntre rândunici, Când văzu‐ntr‐ o zi că puii se făcuseră voinci. și n‐ a mai avut odihnă nici cât ai clipi sub soare; Până când pe fiecare pui nu l‐a
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]