6,098 matches
-
la Roma. La 19 octombrie 439, forțele Imperiului de Vest fiind implicate în Galia, Genseric a intrat în posesia Cartaginei, probabil prin intermediul unei trădări. Populația romană a fost capturată cu ușurință, de asemenea, Genseric preia comanda unei mari părți din flota romană ancorată în portul din Cartagina. Episcopul catolic al orașului, Quodvultdeus, a fost exilat la Napoli, din moment ce Genseric a cerut ca toți consilierii apropiați să urmeze forma ariană a creștinismului. Cu toate acestea, Genseric a dat libertatea de religie catolicilor
Genseric () [Corola-website/Science/299653_a_300982]
-
acestea, Genseric a dat libertatea de religie catolicilor, în timp ce insista ca elita regimului să urmeze arianismului. A pretins impozite mai mici populației, cea mai mare parte a presiunii fiscale a fost dusă de familiile bogate romane și clerul catolic. Cu flota proprie, vandalii au amenințat acum stăpânirea Imperiului din Marea Mediterană de vest. Cartagina, între timp, a devenit noua capitală vandală și un dușman al Romei pentru prima dată după războaiele punice. Vandalii au supus în curând Sicilia, Sardinia, Corsica și Insulele
Genseric () [Corola-website/Science/299653_a_300982]
-
de vest. Cartagina, între timp, a devenit noua capitală vandală și un dușman al Romei pentru prima dată după războaiele punice. Vandalii au supus în curând Sicilia, Sardinia, Corsica și Insulele Baleare, simultan Genseric a consolidat apărarea vandală și a flotei, precum și pozițiile arienilor și a catolicilor. În 442, romanii au recunoscut regatul vandal ca un stat independentă, mai degrabă decât o filială de dominație romană. Zona din Algeria care a rămas independentă de vandali, s-a transformat dintr-o provincie
Genseric () [Corola-website/Science/299653_a_300982]
-
de solidificare a tratatului din 442. În 468, regatul lui Genseric a fost ținta efortului concentrat ale celor două jumătăți ale Imperiului Roman. Aceștia au dorit să-i supună pe vandali și să încheie raidurile acestor pirați. Genseric a învins flota estică romană comandată de Basiliscus la Cap Bon. Potrivit lui Procopius, forță invadatoare totală a constat din 100.000 de oameni, cu o flotă adusă din întreaga Mediterană de est. Genseric a trimis o flotă de 500 de nave împotriva romanilor
Genseric () [Corola-website/Science/299653_a_300982]
-
Aceștia au dorit să-i supună pe vandali și să încheie raidurile acestor pirați. Genseric a învins flota estică romană comandată de Basiliscus la Cap Bon. Potrivit lui Procopius, forță invadatoare totală a constat din 100.000 de oameni, cu o flotă adusă din întreaga Mediterană de est. Genseric a trimis o flotă de 500 de nave împotriva romanilor, dar a pierdut 340 dintre acestea, în primul angajament, dar a reușit să distrugă 600 de nave romane în cel secund. Romanii au
Genseric () [Corola-website/Science/299653_a_300982]
-
raidurile acestor pirați. Genseric a învins flota estică romană comandată de Basiliscus la Cap Bon. Potrivit lui Procopius, forță invadatoare totală a constat din 100.000 de oameni, cu o flotă adusă din întreaga Mediterană de est. Genseric a trimis o flotă de 500 de nave împotriva romanilor, dar a pierdut 340 dintre acestea, în primul angajament, dar a reușit să distrugă 600 de nave romane în cel secund. Romanii au abandonat campania, iar Genseric a stăpânit Mediterana de vest până la moartea
Genseric () [Corola-website/Science/299653_a_300982]
-
Ulm a fost bine executată și pe 20 octombrie Mack și 23.000 de trupe austriece s-au predat la Ulm, ridicând numărul total de prizonieri austrieci al campaniei la 60.000. Deși victoria spectaculoasă a fost umbrită de înfrângrea flotei franco-spaniole în Bătălia de la Trafalgar, în ziua următoare succesul francezilor pe pământ a continuat cu căderea Vienei în noiembrie, împreună cu 100.000 de muschete, 500 de tunuri și podurile rămase intacte de-a lungul Dunării. Între timp, sosirea târzie a
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
a Grupului destinată persoanelor fizice, persoanelor juridice și persoanelor fizice autorizate, pentru achiziționarea bunurilor de folosință îndelungată. BCR LEASING IFN S.A. oferă servicii de leasing financiar intern pentru achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată, respectiv: leasing pentru achiziționarea de autovehicule, flote, echipamente și utilaje industriale, aparatură medicală, software și echipamente I.T. etc., precum și leasing pentru imobile cu destinație industrială sau comercială. BCR Leasing este controlată în proporție de 89,03% de BCR, în timp ce Financiara SA deține 10% din capital, iar restul
Banca Comercială Română () [Corola-website/Science/299772_a_301101]
-
puțin faimoasa serie An-24, An-26 și An-30 de avioane de pasageri, turbopropulsate, importantă pentru transportul intern, în foarte multe părți din lume, în special țări conduse de guverne comuniste. Seria An-72/An-74 de avioane mici de linie înlocuiește încet vechea flotă, iar mai marele An-70 este sub certificare și construcție. An-70 ca exterior seamănă cu proiectul Airbus A400M din vestul Europei. Compania a luat numele de la celebrul proiectant Oleg Antonov, fondatorul și proiectantul șef al An-2, An-22, An-24 și a altor
Antonov () [Corola-website/Science/299766_a_301095]
-
în consecință lui Marc Antoniu, în 31 î.Hr. Dușmanii lui Octavian s-au adunat de partea lui Marc Antoniu, însă excelenții comandanți militari ai lui Octavian au repurtat succese imediate în fața forțelor lui Marc Antoniu. La 3 septembrie 31 î.Hr. flotele celor doi s-au confruntat la Actium, în Grecia. După lupte grele, Cleopatra și-a încălcat angajamentul asumat față de Marc Antoniu și a plecat spre Egipt cu 60 dintre navele ei. Marc Antoniu a reușit să pătrundă printre navele inamice
Cleopatra () [Corola-website/Science/299067_a_300396]
-
confruntat la Actium, în Grecia. După lupte grele, Cleopatra și-a încălcat angajamentul asumat față de Marc Antoniu și a plecat spre Egipt cu 60 dintre navele ei. Marc Antoniu a reușit să pătrundă printre navele inamice și a urmat-o. Flota rămasă s-a predat lui Octavian. O săptămână mai târziu, forțele terestre ale lui Marc Antoniu au capitulat. După această bătălie, Cleopatra s-a refugiat într-un mausoleu. Marc Antoniu, fiind informat că regina Cleopatra a murit, s-a înjunghiat
Cleopatra () [Corola-website/Science/299067_a_300396]
-
refuzat categoric (ba mai mult, Sparta, conform lui Herodot, i-a ucis pe trimișii lui Darius). Totuși, nici Sparta și nici Atena nu au luat măsuri reale pentru a preîntâmpina iminentul atac persan. În anul 490 î.Hr. imensa armată și flotă persană s-a pus în mișcare. În fruntea ei se aflau doi comandanți: Artaphernes, nepot al lui Darius, care comanda armata terestră, și Datis, care comanda flota. Armata , după ce s-a îmbarcat pe corăbii în porturile de pe coasta ioniană, a
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
pentru a preîntâmpina iminentul atac persan. În anul 490 î.Hr. imensa armată și flotă persană s-a pus în mișcare. În fruntea ei se aflau doi comandanți: Artaphernes, nepot al lui Darius, care comanda armata terestră, și Datis, care comanda flota. Armata , după ce s-a îmbarcat pe corăbii în porturile de pe coasta ioniană, a traversat direct Marea Egee în direcția insulei Eubeea; în trecere a cucerit insulele Naxos și Delos. Odată ajunși pe insula Eubeea, perșii au distrus cetatea Carystos, care refuzase
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
prima etapă a răzbunării lui Darius pentru intervenția Atenei și Eretriei în revolta ioniană: Eretria a fost complet distrusă, iar populația care a mai scăpat cu viață a fost deportată tocmai în interiorul Persiei (la Arderika, în apropiere de capitala Susa). Flota persană a navigat apoi spre sud, spre coasta peninsulei Attica, pentru a finaliza obiectivul final al campaniei - pedepsirea Atenei. Fostul tiran al Atenei, Hippias, acum exilat, îi însoțea pe perși, în calitate de consilier militar. Hippias era fiul lui Pisistrate și spera
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
restabilească autoritatea în Atena, contând nu numai pe ajutorul persan, ci și pe complicitatea unora dintre atenieni, care își aminteau de regimul pisistrazilor ca despre o „vârsta de aur” a Atenei. La sfârșitul lunii august a anului 490 î.Hr., întreaga flotă (în jur de 600 de corăbii) a ancorat în golful de la Maraton - perșii se aflau acum la doar 42 km de Atena. Principala sursă pentru Războaiele Greco-Persane, istoricul grec Herodot, supranumit și „părintele Istoriei”, spune că flota persană era compusă
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
490 î.Hr., întreaga flotă (în jur de 600 de corăbii) a ancorat în golful de la Maraton - perșii se aflau acum la doar 42 km de Atena. Principala sursă pentru Războaiele Greco-Persane, istoricul grec Herodot, supranumit și „părintele Istoriei”, spune că flota persană era compusă din 600 de "trireme". El nu dă indicații exacte referitoare la mărimea armatei persane, spunând doar că „[perșii] erau în număr foarte mare”. Alți autori antici, ca poetul Simonides și autorul roman Cornelius Nepos (care a scris
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
autoritatea pe care i-o conferea experiența sa militară și cunoștințele sale despre componența armatei persane, Miltiades l-a convins pe "polemarhul" Callimachus (comandantul suprem al armatei ateniene), să declanșeze neîntârziat atacul. Armata persană, aflată cu spatele la mare, era aprovizionată de flota care staționa în golful Maraton. Perșii nu au fost alarmați de liniștea care domnea în tabăra atenienilor și au continuat să debarce - se considerau avantajați prin superioritatea lor numerică. Miltiades i-a aranjat pe cei 9000 de atenieni și pe
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
învingător la centru si zdrobindu-l (o manevră clasică de "dublă învăluire" - vezi a doua hartă). Presiunea deosebit de puternică exercitată de rândurile compacte ale hopliților greu înarmați a zdrobit și risipit masa lipsită de coeziune a arcașilor și călărimii persane. Flota persană i-a cules pe învinși și a ridicat ancora. Pierderile lor erau importante: 6400 de morți, precum și 7 corăbii arse de greci spre finalul bătăliei. Pierderile atenienilor au fost surprinzător de mici: Herodot vorbește despre 192 de morți din
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
înainte de a fi lună nouă, adică la șase zile după terminarea bătăliei), iar calendarul lor era decalat cu o lună față de cel atenian, ar rezulta că bătălia a avut loc pe 12 august 490 î.Hr.. Armata persană fusese înfrântă, dar flota ei rămăsese aproape intactă. Persista încă pericolul unei debarcări chiar la Atena. Pentru a preîntâmpina acest pericol, Miltiades și ceilalți nouă "strategi" ai Atenei (comandantul suprem, "polemarhul" Callimachus, căzuse în luptă) au hotărât readucerea armatei la Atena. A fost un
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
atunci când a trecut Herodot prin aceasta zonă, urmașii acestora încă își mai păstrau limba și obiceiurile. Toate acestea însă nu puteau face uitat eșecul debarcării în Attica. Darius aflase acum că pentru a cuceri întreaga Grecie, o debarcare susținută de flotă era insuficientă - era necesară o invazie pe calea terestră. El dorea să reia la o scară mai mare proiectul de invazie, dar problemele interne ale Imperiului Persan l-au împiedicat (înfrângerea de la Maraton a determinat revolta Babilonului și a Egiptului
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
dintr-un polis. "Patrios politeia" echivala cu dreptul cutumiar al strămoșilor. Străinii (periecii sau metecii) nu aveau drepturi politice, iar hiloții (populații dependente de Sparta) și sclavii (prizonieri de război, datornici etc.), folosiți la muncile agricole în mine, ateliere meșteșugărești, flotă, erau considerați aproape animale; celelalte populații neelene erau numite barbari. Grecii trăiau organizați în triburi, fratrii, familii ("génos") și vorbeau, până în secolul II î.Hr., dialecte diferite. Puterea politică a evoluat de la autoritatea regilor la cea a aristocraților agrari, pentru a
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
bieloruși etc.). Din 18 martie 2014, este parte a Republicii Crimeea, subiect al Federației Ruse, ca urmare a unei anexări nerecunoscute în general de comunitatea internațională. Până la declararea independenței Ucrainei, la 24 august 1991, în Baza Navală Sevastopol era staționată Flota militară a Uniunii Sovietice din Marea Neagră care, după destrămarea URSS, a devenit Flota rusă. Staționarea Flotei ruse din Marea Neagră în Baza Navală Sevastopol a fost reglementată prin "„Acordul de prietenie dintre Ucraina și Federația Rusă”" semnat în anul 1997, la
Sevastopol () [Corola-website/Science/299175_a_300504]
-
Federației Ruse, ca urmare a unei anexări nerecunoscute în general de comunitatea internațională. Până la declararea independenței Ucrainei, la 24 august 1991, în Baza Navală Sevastopol era staționată Flota militară a Uniunii Sovietice din Marea Neagră care, după destrămarea URSS, a devenit Flota rusă. Staționarea Flotei ruse din Marea Neagră în Baza Navală Sevastopol a fost reglementată prin "„Acordul de prietenie dintre Ucraina și Federația Rusă”" semnat în anul 1997, la vizita lui Boris Elțin la Kiev. După semnare, au continuat să existe tensiuni
Sevastopol () [Corola-website/Science/299175_a_300504]
-
urmare a unei anexări nerecunoscute în general de comunitatea internațională. Până la declararea independenței Ucrainei, la 24 august 1991, în Baza Navală Sevastopol era staționată Flota militară a Uniunii Sovietice din Marea Neagră care, după destrămarea URSS, a devenit Flota rusă. Staționarea Flotei ruse din Marea Neagră în Baza Navală Sevastopol a fost reglementată prin "„Acordul de prietenie dintre Ucraina și Federația Rusă”" semnat în anul 1997, la vizita lui Boris Elțin la Kiev. După semnare, au continuat să existe tensiuni între cele două
Sevastopol () [Corola-website/Science/299175_a_300504]
-
considerată ca o parte din chiria plătită de Rusia pentru această bază. Marți, 27 aprilie 2010, parlamentele rus și ucrainean au ratificat acordul de prelungire cu 25 de ani, până în 2042, a contractului de închiriere bazei navale de la Sevastopol de către Flota rusă a Mării Negre. În iarna 2013-2014, după ce în prealabil a refuzat unilateral semnarea Acordului de asociere al Ucrainei la Uniunea Europeană (parte a Parteneriatului Estic, Ianukovici a fost ținta unor proteste pro-europene de masă, care s-au soldat în cele din
Sevastopol () [Corola-website/Science/299175_a_300504]