50,991 matches
-
invocăm cele trei volume publicate până acum - Arpegii critice, Matei Vișniec. Un optzecist atipic și Lecturi actuale - scriitura ține, stimabil întru totul, capul de afiș. Iată o premisă, în fond, a succesului și o garanție în fapt a directeții mesajului. Formula analitică a lui Crețu respectă necondiționat textul, indiferent de paternitate. Sau, mai simplu spus, respectă alteritatea și se respectă pe sine. Niciodată maculat de morbul doct al terminologiei teoretice, niciodată arogant sau ireverențios în flirtul complicat cu cartea pe care
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
sau participant direct, deținea aptitudinea de a fi verosimil. Curioasă revanșă a artei de a simula în dauna naturalului. La detașarea de obiect se adăuga o perfectă adăugare în substanță a unui produs imitat (el aplica ceea ce se condensa în formula "ca și cum"). Erezia consta în golirea de conținut a inspirației revoluționare. Condiția umană a avut un succes enorm. A fost primită ca o biblie a educației militante. Raportat la utopia mișcării, romanul dinamita în ultimă instanță crezul dogmatic. O lustrare întâlnim
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Cosmin Ciotloș Dacă - de dragul glumei - schimbăm ce e de schimbat în celebra sintagmă bibliologică folosită la curtea regilor Franței, obținem formula precisă de încadrare a masivului volum semnat de Iero-nim Tătaru (Însemnări caragialiene). Căci nici delfinilor - mereu protejați paternal de vorbele buruienoase ori de ideile astenice strecurate între file -, nici acelora care doar îl gustă pe Caragiale din ediții pipernicite sau
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
practic paralizată" (Jurnalul național, 4.01.2008); " Ninsoarea neîntreruptă de miercuri seara până ieri după amiază a îngropat, practic, Bucureștii în troiene de aproape un metru" (Ziua, 4.01.2007). În fine, ninsoarea-eveniment se fixează, fie și provizoriu, într-o formulă istorică: "La o săptămână de la marea ninsoare" (Antena 3, 8.01.2008)...
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
zonă a indeterminării fertile, a ambivalenței care reunește proximitatea și distanța, legătura și ruptura, definitivul și provizoriul, echivocul și claritatea. Deschizînd ultima sa carte, intitulată Scena supravegheată - apărută, în această toamnă, aproape concomitent, în traducere română și maghiară - găsim aceeași formulă, chiar la început, într-un pasaj autoscopic. Aici, pentru prima oară, Banu pare să o investească cu o valoare emblematică pentru întregul său parcurs creator: "Oare ce sunt eu, dacă nu un scriitor neîmplinit și un teoretician incomplet? Mă aflu
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
America). De fapt, discuția tinde către o aplicație seminarială, către o demonstrație și acest fapt decurge nu tocmai fericit și din prezentarea episodului similar cu cei doi studenți la catedră explicîn-du-le colegilor ce reprezintă pentru ei valoarea unui "angajament". Între formula excesiv idealistă, radicală a celor doi pe care profesorul nu o împărtășește și scepticismul de frondă al tînărului eminent se deduce cu ajutorul scenariului o cale de mijloc, a prezenței civice. Lecția este bună în sine, din păcate ea apare prea
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
de comparație, dar mai ales de implicațiile ei (teză = nesimțire?) sau de presupozițiile culturale pe care i le atribuie (porcul = econom?). În realitate, în stilul său paradoxal, familiar-glumeț, Eco provoca - dar cu măsură, evocînd pur și simplu o zicală italienească. Formula "la tesi e come il maiale, non se ne butta via niente" ("teza e ca porcul, din care nu se aruncă nimic") parafrazează un proverb a cărei înțelepciune țărănească nu e deloc străină obiceiurilor tradiționale românești: din porc, omul gospodar
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
Rodica Zafiu Situațiile în care se poate stabili cu precizie paternitatea unei formule lingvistice impuse în uz sînt destul de rare. Adesea atribuirile ulterioare sînt legende fără acoperire; oricînd putem descoperi că formula pe care o credeam a unui personaj celebru circula de fapt mai dinainte, el nefăcînd altceva decît să o aducă în
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
Rodica Zafiu Situațiile în care se poate stabili cu precizie paternitatea unei formule lingvistice impuse în uz sînt destul de rare. Adesea atribuirile ulterioare sînt legende fără acoperire; oricînd putem descoperi că formula pe care o credeam a unui personaj celebru circula de fapt mai dinainte, el nefăcînd altceva decît să o aducă în atenția unui public mai larg. Acestea fiind zise, sînt totuși șanse mari ca sintagma prin abstract să-i fi
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
superficială vorbea pur și simplu o română marcată popular-incult, puternic contaminată de particularități regionale, muntenești (cu sincope: revolționar, cu închiderea lui e final la i: actili, locurili, alocațili, cu dificultatea de a rosti diftongi - ianuare - și unele grupuri consonantice: ezecutiv). Formula prin abstract are o situație puțin diferită: aparține filonului semicult, fiind o alunecare formală, o deraiere lexicală, un lapsus generalizat, prin care abstract substituie pur și simplu termenul absurd din sintagma consacrată prin absurd; ar mai putea fi explicată și
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
situație puțin diferită: aparține filonului semicult, fiind o alunecare formală, o deraiere lexicală, un lapsus generalizat, prin care abstract substituie pur și simplu termenul absurd din sintagma consacrată prin absurd; ar mai putea fi explicată și ca o contaminare între formulele prin absurd și în abstract. Nu e ușor să găsim atestări scrise ale sintagmei: ea lipsea din textele atent redactate de autorii reali ai discursurilor și își făcea apariția mai ales în comentariile libere, în digresiunile mai personale pe care
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
atestări scrise ale sintagmei: ea lipsea din textele atent redactate de autorii reali ai discursurilor și își făcea apariția mai ales în comentariile libere, în digresiunile mai personale pe care secretarul general al P.C.R. le făcea în marginea textului. Astăzi formula este folosită ironic, cu explicită trimitere la creatorul sau propagatorul ei. Ioan Groșan, mai ales, o pomenește adesea: Am convingerea că dacă Ťprin abstractť, vorba tovarășului Ceaușescu, băieții de la ŤAcademia Cațavencuť ar fi toți brusc loviți de amnezie în ziua
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
vârf, din dl Ion Iliescu și dna Nina" (ibid., 20.04.2005); " Dacă, Ťprin abstractť, cum îi plăcea tovarășului Ceaușescu să zică, prietenul meu din Vișeu de Sus, Lucian Perța, ajunge președintele țării..." (Jurnalul de vineri, 19-25.01.2007) etc. Formula prin absurd are o justificare și o istorie culturală: poate fi un calc după expresia franceză par l'absurde sau o izolare în interiorul limbii române, pornind în orice caz de la formulări specifice din logică și argumentație: reducerea la absurd (reductio
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
clar: ce poate însemna "abstractizarea" într-un raționament sau într-o demonstrație? Probabil că vorbitorii se gîndesc la ipoteze, generalizări, pentru care însă termenul abstract este imprecis și impropriu. Adesea prin absurd e pur și simplu un echivalent pretențios al formulei de relativizare "să zicem". Internetul ne permite să constatăm că formula nu este folosită exclusiv ironic și cu trimitere la Ceaușescu. Unii par să și-o fi însușit cu toată seriozitatea: "Dacă prin abstract am avea suma necesară, pentru unificare
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
demonstrație? Probabil că vorbitorii se gîndesc la ipoteze, generalizări, pentru care însă termenul abstract este imprecis și impropriu. Adesea prin absurd e pur și simplu un echivalent pretențios al formulei de relativizare "să zicem". Internetul ne permite să constatăm că formula nu este folosită exclusiv ironic și cu trimitere la Ceaușescu. Unii par să și-o fi însușit cu toată seriozitatea: "Dacă prin abstract am avea suma necesară, pentru unificare, ea nu trebuie considerată mare" (Cotidianul.ro); "hai să fim serioși
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
avangardismul riscant în inovația excesivă. Un pretext de meditație, de la tinerețe până la bătrânețe, pentru E. Lovinescu a fost condiția criticii: este critica o artă sau o știință? Veșnica dilemă! În tinerețe, triumfa un principiu euforic, posibil a fi rezumat în formula aceasta: critica este din fericire o artă. Pentru E. Lovinescu asta era critica: o artă. Toate ranchiunele și polemicile lui sunt împotriva celor care cred într-o critică științifică, de la M. Dragomirescu la H. Sanielevici și alții mai mărunți. Poartă
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
sistemele filozofice ajung să fie dictate de temperament. Pe un singur adevăr pot conta: pe adevărul meu. Iar acesta nu este dat, fixat pentru totdeauna, ci variabil, fluctuant, ilustrând, de asemenea (dar la un nivel și mai intim), graficul subiectivității, formula proteică a per-sonalității. Repulsia autorului față de locurile comune, truisme, tabuuri, socluri de statui, catedre rigid-profesorale îl face să înoate mereu împotriva curentului de opinie, să se plaseze programatic în contra direcției dominante (ca altădată Maiorescu, unul dintre puținele lui modele pozitive
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
Acolo unde Eugen Ionescu pune dinamită pentru a detona clișeele și a zgudui o scenă culturală cu prea multe majuscule, Eugen Simion caută să refacă, din schijele rămase, drumul invers către spiritul creator; configurația din spatele acestor arlechinade și desfigurări. Noua formulă propusă le va apărea multora cu totul surprinzătoare. Scepticul, sofistul, histrionul Ionescu ar fi de fapt, în interpretarea critică, un spirit profund religios, asediat de marile întrebări, de rosturile și finalitatea existenței. Superficialitatea, neseriozitatea, cinismul vesel sunt niște măști sub
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
convingerilor sale lăuntrice? Nu este războiul cu toată lumea și cu valorile un ocol prea mare pentru a ajunge la niște convingeri pe care Eugen Ionescu le deține de la bun început? Autorul eseului arată, pe larg, pendularea acestui "tânguitor sclipitor" (cu formula lui Noica) între cele două registre: al negației, mai mereu suculentă, mai rar consistentă; și al întoarcerii ei subite, în propoziții aproape disperate, înspre o problematică tensionată. Balansul acesta între ironie și implicare, detașare cordială și convulsii interioare, poate fi
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
clasificarea gesturilor de semn contrar, tentativelor de căutare a unui Sens stabil, garantat gnoseologic. Dar, după cercetarea textelor și analiza lor strânsă, de close reading, criticul nu ajunge decât la identificarea nexului de contrarii; nu și la justificarea lui. Simptomatic, formule totodată sincere și vagi, ca "de nu mă-nșel", "n-aș putea da un răspuns clar", "o regulă care ne scapă", "tema rămâne deschisă", se înmulțesc pe măsură ce comentatorul se apropie de nucleul generator al operei lui Eugen Ionescu. Esența literaturii
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
cu armele retoricii. Dar nu li se întâmplă astfel tuturor spiritelor aparent - ori profund - negatoare? Nu a devenit și Cioran, negând sau refuzând sistematic totul, un mare stilist? și atunci, care mai este nota personală, individuală a lui Eugen Ionescu, formula sa de unicitate artistică? Criticul, de fapt, nu poate să pună punctul pe i (de la Ionescu), așa cum Vladimir Streinu, un excepțional comentator de poezie, ajungea să resimtă o dramă a inteligenței analitice tot disecând versurile argheziene. Știa că sunt minunate
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
joc, situate într-o veche abație înălțată într-un cartier tipic madrilen: sala Juan de la Cruz, purtând numele poetului vizionar, cu o capacitate de 190 de locuri, și sala José Lui Alonso, omagiind importantul regizor spaniol, având 290 de locuri. Formula după care funcționează Teatrul Abadía, nu foarte obișnuită în Spania, este următoarea: o fundație privată, al cărei patronat este reprezentat pe trei nivele de administrația spaniolă - autonomă: Comunitatea din Madrid, centrală: Ministerul Culturii și locală: Primăria madrilenă. De la inaugurarea teatrului
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
scări hiper-cromatice în câmpul structurilor spațiale; ritmuri non-retrogradabile, pulsații în regim aksaak, durate serializate ori scriituri intens polifonice și eterofonice în ordinea alcătuirilor temporale nu sunt decât câteva argumente ale unui stil torențial, consistent, aflat mereu în căutare de noi formule de exprimare. De altfel, Oschanitzky exersa ceea ce Andre Hodeir afirma într-o binecunoscută butadă: "trebuie să lărgim sfera jazz-ului ca să nu fim nevoiți să-l părăsim". în anii '60, genul încă își mai aștepta poetul. Până atunci, jazz-ul
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
Musica", ce are alura unei microstagiuni cu reprezentații hebdomadare întinse pe durata a doua luni. O primă impresie: goticul edificiului și modernitatea logisticii impresariale fac casă bună. Pe de o parte, austeritatea și masivitatea soluției arhitectonice exterioare, dar și perfectiunea formulelor angulare ori a spațiilor boltite, ceea ce conferă o acustică uniform și generos repartizată; pe de altă parte, discreția și perspicacitatea cu care Vittorio Fellegara și Pieralberto Cattaneo regizează evenimentele festivalului în așa fel încât să satisfacă toate gusturile, de la cele
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
deteriorată, atunci...). Nu mai reproduc și alte vorbe de ocară, pe care RT le tolera cu indiferență, ca și cum nu le-ar fi auzit. Ele contrastau cu laudele pe care MV le aducea familiei sale ("sunt un patriot luminat" etc.). MV formula și câteva revendicări, unele legitime, dar și una care nu-și avea locul în acel context: Parcul Ioanid să fie numit Parcul Ion Voicu. Această revendicare nu trebuia în niciun fel asociată cu restituirea viorii. Pe tot parcursul emisiunii, eram
Ecouri Sută la sută? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9828_a_11153]