3,227 matches
-
patentarea la Paris în 1838 a activității de Dagherotipie apare un fotograf B artzer la Iași, iar în 1874 și la Bârlad - primul fotograf aici fiind o femeie: Iosefina Popovici. * În ziarul Răsăritul din 8 ianuarie 1915 se face reclamă fotografului M. Vandelman - fotograful Curții regale - Bârlad, vis a vis de Casa Națională, fondat în...1875. În 1892 apare și fotograful Aron, vis a vis de Banca Națională - unde activează vreo 20 de ani. Prin 1912, chiar la ecspoziție, sosește Iosif
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în 1838 a activității de Dagherotipie apare un fotograf B artzer la Iași, iar în 1874 și la Bârlad - primul fotograf aici fiind o femeie: Iosefina Popovici. * În ziarul Răsăritul din 8 ianuarie 1915 se face reclamă fotografului M. Vandelman - fotograful Curții regale - Bârlad, vis a vis de Casa Națională, fondat în...1875. În 1892 apare și fotograful Aron, vis a vis de Banca Națională - unde activează vreo 20 de ani. Prin 1912, chiar la ecspoziție, sosește Iosif Vecsler (1883 - 1973
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la Bârlad - primul fotograf aici fiind o femeie: Iosefina Popovici. * În ziarul Răsăritul din 8 ianuarie 1915 se face reclamă fotografului M. Vandelman - fotograful Curții regale - Bârlad, vis a vis de Casa Națională, fondat în...1875. În 1892 apare și fotograful Aron, vis a vis de Banca Națională - unde activează vreo 20 de ani. Prin 1912, chiar la ecspoziție, sosește Iosif Vecsler (1883 - 1973), care a funcționat undeva prin centru... Fotograful de lux Wexler este astfel portretiza t de George D.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de Casa Națională, fondat în...1875. În 1892 apare și fotograful Aron, vis a vis de Banca Națională - unde activează vreo 20 de ani. Prin 1912, chiar la ecspoziție, sosește Iosif Vecsler (1883 - 1973), care a funcționat undeva prin centru... Fotograful de lux Wexler este astfel portretiza t de George D. Dumitru Stoica senior, Mielu Moldoveanu, Lulu Marcovici în articolul „Strada Mare a orașului Bârlad...” din volumul «Bârladul odinioară și astăzi», 1984 : ...”Bărbat înalt, slab, cu pălărie cu boruri mari și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
D. Dumitru Stoica senior, Mielu Moldoveanu, Lulu Marcovici în articolul „Strada Mare a orașului Bârlad...” din volumul «Bârladul odinioară și astăzi», 1984 : ...”Bărbat înalt, slab, cu pălărie cu boruri mari și lavalieră, pentru că în tinerețe fusese artist de teatru și fotograf la un ziar din Cap itală și pălăriile așa se purtau pe acolo.” Era cel mai vestit fotograf din Bârlad, mereu în anturajul notabilităților, mai ales a profesorilor de la Liceul Codreanu. Concomitent făceau fotografii la Bârlad și alții: Saveliuc Fănică
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
odinioară și astăzi», 1984 : ...”Bărbat înalt, slab, cu pălărie cu boruri mari și lavalieră, pentru că în tinerețe fusese artist de teatru și fotograf la un ziar din Cap itală și pălăriile așa se purtau pe acolo.” Era cel mai vestit fotograf din Bârlad, mereu în anturajul notabilităților, mai ales a profesorilor de la Liceul Codreanu. Concomitent făceau fotografii la Bârlad și alții: Saveliuc Fănică Tornali, Saulea, D. Pavalașcu - la ziarul Steagul roșu, D. Mocanu la ziarul Rulmentul, Florin Țaga. * 56 Evenimentul Valori
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și o vrere. Ziarul Rulmentul a prezentat mai în fiecare an Cupa ziarului la întreceri cicliste, de motorete sau motociclete, la alergări (femei și bărbați - cros). A popularizat și a luat parte la organizarea împreună cu revista « Clubul » și „Asociația artiștilor fotografi din R.P.R.” în perioada 1 iunie 1963 - 1 iulie 1964, în 4 etape, a unui concurs de fotografii cu următoarele teme: imagini de producție, fotografia portret, fotografie de peisaj, fotografii din viața oamenilor. Se puteau trimite fotografii realizate în alb
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în fotografie: Grinberg Melic, cu soția. Elena Postolache cu soțul, Mar ta Solomon, casiera, cu soțul, șeful Tipografiei din Bârlad, doamna Ene scu - solo, Teofil Un prim plan, în martie 1957, Ion N. Oprea la o discuție cu D. Păvălașcu - fotograful ziarului. 188 În primăvara anului 1958, la Steagul roșu Bârla d pe o scară exterioară clădirii redacției: Georgeta Bejan, Ion N. Opre a, Geta Tamaș, Maria Enescu și Aurel Stanciu. La pădurea Epureni - Bârlad, în excursie, în vara anului 1958
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de către Tudor Pamfile și M. Lupescu, la tipografia Munteanu, iar de la februarie 1910 în tipografia „Modernă”, scrie în „II Adause” - Gr. Crețu din lucrarea „Tipografiile...” * LĂMURIRE Chipul alăturat al nemuritorului Ion Creangă este scos de pe un tablou în culori, de fotograful Hartwig din Bârlad. Tabloul l-am cumpărat de la Tinca Vartic, care stă și azi în bojdeuca lui Creangă din Iași, mahalaua Țicăului de sus. Tinca Vartic mi-a spus că chipul acesta e făcut de un iconar - Mușnețeanu de pe o
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
operelor din Paris și Viena. Teatro Massimo își merita numele pe deplin. M-am strecurat printre câteva râuri de vizitatori, iar acum realizez că în Palermo, ca în toată Sicilia lipsea ceva din decorul turistic: nu întâlneai nici picior de fotograf japonez. Eu, cel puțin, n-am văzut nici unul. Oare cum de le-a scăpat partea asta de lume? Din nefericire avea ușile, unele uriașe, închise, așa că a trebuit să-mi lipesc nasul de geam și să privesc înăuntru încercând să
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
dacă mă abăteam și pe lângă vitrinele cu bijuterii mai puțin antice și rochii deloc din alt secol, se chema că nu întinam cu nimic gestul cultural. Că doar tot după frumos umblam. Așa se face că nu doar aminitiri și fotografii mi-au rămas din plimbare, ci și o bluză din mătase crem, foșnitoare ca vântul domol care purta în depărtare, peste marea, ce doar se lăsa ghicită în liniștea nopții, un mongolfiera 64 minuscul, cu o lumânare aprinsă, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
picturi alarmante ori gravuri de Goya, la anumite fresce ori pânze de Giotto, Bellini și Piero della Francesca, la muraliștii mexicani și la pictorii moderni, precum Léger, Chirico, Chagall ori primii cubiști, Faulques găsise soluții practice. La fel cum un fotograf Înfruntă probleme legate de obiectivul lentilei, lumină și Încadrare, puse de imaginea de care vrea să se apropie, pictura presupune să Înfrunți probleme soluționabile prin aplicarea riguroasă a unui sistem bazat pe formule, exemple, experiență, intuiții și geniu, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
războaie proprii nu văzuse pe nimeni murind În luptă cu cămașa și genunchii pantalonilor atât de impecabil curați. Acele detalii și multe altele, mărunte ori importante, inclusiv moartea lui Olvido Ferrara În Balcani și trecerea timpului prin inima și capul fotografului, erau pricini nedeslușite, piese din țesătura complexă a atâtor Întâmplări care Îl țineau acum În fața frescei, În turn. Mai era mult de făcut (acoperise un pic peste jumătatea tabloului schițat În cărbune pe peretele alb), dar pictorul de război era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care nu le mai puteai mobila decât cu ce scoteai din raniță. Erau locuri de război, situații, chipuri de fotografie din obligație cum puteau fi, În altă ordine de idei, Parisul, Taj Mahalul ori podul din Brooklyn: nouă din zece fotografi abia sosiți respectau ritualul, căutând instantaneul care să-i Înscrie În clubul select al turiștilor ororii. Dar acesta nu fusese nicicând cazul lui Faulques. El nu avea pretenția să-și justifice caracterul prădător al fotografiilor, precum cei ce dădeau asigurări
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
obscură - riguros platonică - a aparatului său de fotografiat și pe retina lui, taina acelei urzeli nespus de complicate, care redădea viața vieții adevărate: o excursie la Întâmplare spre moarte și neant. Ca să ajungă la asemenea concluzii prin munca lor, mulți fotografi și artiști se izolau Îndeobște În atelier. Dar Faulques dispusese de un atelier special. Renunțând la studiile ulterioare de arhitectură și belle arte, la douăzeci de ani intrase adânc În război, atent, lucid, cu grija celui ce parcurge Întâia oară
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
unsă, lângă două cutii cu alice. - E o proprietate privată, a spus sec. Necunoscutul a Încuviințat, flegmatic. Continua să-l privească atent de la zece-doisprezece pași. Era corpolent, de statură mijlocie. Avea părul lung, de culoarea paiului. Purta ochelari. - Dumneata ești fotograful? Senzația de stinghereală i s-a accentuat. Individul spusese „fotograf”, nu „pictor”. Vorba făcea aluzie la o viață anterioară, și asta nu-i plăcea lui Faulques. Cu atât mai puțin venind din gura unui străin. Viața aceea n-avea nici
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a spus sec. Necunoscutul a Încuviințat, flegmatic. Continua să-l privească atent de la zece-doisprezece pași. Era corpolent, de statură mijlocie. Avea părul lung, de culoarea paiului. Purta ochelari. - Dumneata ești fotograful? Senzația de stinghereală i s-a accentuat. Individul spusese „fotograf”, nu „pictor”. Vorba făcea aluzie la o viață anterioară, și asta nu-i plăcea lui Faulques. Cu atât mai puțin venind din gura unui străin. Viața aceea n-avea nici În clin, nici În mânecă, nici cu locul, nici cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
milițieni druzi În picioare, legați la ochi - doi În cădere, unul mândru și drept - și cei șase kataeb maroniți care Îi executau aproape la gura țevii. Victime și călăi, În munții Chuf. Coperta unei duzini de reviste. Consacrarea lui ca fotograf de război, la cinci ani după ce se inițiase În meșteșug. - Dumneata nu poți să fi fost acolo. Protagoniștii au murit, și de tras trăgeau falangiștii libanezi. Necunoscutul s-a clătinat, confuz, fără să-și ia ochii de la Faulques. A stat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
metalice ale armelor moderne, gloata oțelită ce trecea prin breșa unui zid, chipurile de femei și copii, spânzurații care atârnau din copaci ca ciorchinii, navele ce se Îndepărtau În zarea cenușie. - Astea-s amintirile mele. - Vorbeam de poze. Dumneata ești fotograf. - Am fost. - Ai fost, așa-i. Și fotografii au obiceiul să agațe poze pe pereți. Poze făcute de ei. Mai ales când au luat premii Însemnate. Doar nu ți-o fi rușine cu pozele dumitale, așa-i? - Nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
greu Încercată. Dumneata ai ales titlul? Acela era tocmai opusul artei, a meditat Faulques. Armonia liniilor și formelor nu urmărea decât să ajungă la cheile intime ale problemei. N-avea legătură nici cu estetica, nici cu etica pe care alți fotografi le invocau - ori spuneau că le invocau - drept filtru al obiectivelor și muncii lor. Pentru el totul era doar o mișcare prin rețeaua fascinantă a problemei legate de viață și daunele ei colaterale. Fotografiile lui erau ca șahul: acolo unde
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai multe zbârcituri pe față. Chiar și așa, tot n-am dat ușor de dumneata. Am Întrebat prin multe locuri. Am fost la agențiile dumitale fotografice, pe la reviste. Știam puține despre dumneata, dar, pe măsură ce descopeream câte ceva, aflam că erai un fotograf vestit. Dintre cei mai buni, se spune. Că ai lucrat aproape mereu În războaie, că ai luat multe premii. Că Într-o zi ai lăsat totul baltă și te-ai făcut nevăzut. La Început, am crezut că totul se lega
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cotloane, perspective pentru a situa tot ceea ce, ca un prestidigitator În fața publicului fascinat, vizitatorul scosese rând pe rând din raniță, pe măsură ce lumina tot mai slabă mai Întâi Înroșea, apoi estompa și, În cele din urmă, Înnegrea contururile. Spre surpriza fostului fotograf, nimic din ceea ce spuse ori nu celălalt bărbat, inclusiv moartea lui anunțată, mai mult ca angajament decât ca pronostic, nu părea străin de propria-i prezență În acel loc și de munca la marea frescă de pe zid. Dacă, așa cum susțineau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să pictez. Jăraticul țigării a licărit o clipă. - Și de ce te-ai lăsat? Vorbesc de pictură. - I-am pus capăt curând. Când am Înțeles că fiece tablou pe care Îl Începeam Îl făcuseră deja alții. - De aceea te-ai făcut fotograf? - Poate - Faulques continua să surâdă În Întuneric. Un poet francez a considerat că fotografia e refugiul pictorilor ratați. Cred că, la vremea lui, avea dreptate. Dar e adevărat și că fotografia Îți permite să vezi În fracțiuni de secundă lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
două zâmbete politicoase și oarecum complice, făcuseră un comentariu scurt despre pictura pe care o admirau amândoi (și natura, subliniase ea, are pasiunile ei), Își luaseră un rămas-bun impersonal În tăcere, iar ochiul antrenat al lui Faulques observase gentuța de fotograf care Îi atârna femeii pe umăr, și o ciudată Împletire de pași și hazard prin sălile muzeului, cu altă coincidență scurtă, de astă dată fără vorbe și surâsuri, În fața sticlirii ondulate a apei dintr-un tablou de Diego Rivera, care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe de altă parte, nega inocența. Fiindcă ea avea un mod caracteristic de a privi, lăsând nițel capul În jos și ridicând ochii, jumătate ironic, jumătate insolent. O privire de vânător primejdios, gândise imediat Faulques. Diana cu o tolbă de fotograf și două camere foto. Luaseră masa Împreună Într-un restaurant din apropierea pieței Santo Domingo, după ce se plimbaseră prin zarva tiparnițelor artizanale instalate sub portalurile de acolo. Pe la mijlocul după-amiezei, În fața marilor fresce murale ale lui Siqueiros, Rivera și Orozco, ce acopereau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]