19,543 matches
-
de aceea ochiul le urmărește cadența nesincopată, într-o alunecare care nu lasă urme. După cîteva pagini, ți-e greu să reproduci ce ai citit. E cazul paradoxal al unei eseistici impecabile care nu lasă godeu în mintea cititorului. Unduirea frazelor are drept efect o involuntară stare de amnezie, căci atenția îți scade din cauza eleganței monotone a vorbelor. O rotunjime ritmată al cărei efect stilistic se pierde prin disiparea sensului: aceeași semnificație împărțită în prea multe unități de expresie doctă, pornind
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
expresiei, dar, în lipsa vînei agresive, patetismul său sfîrșește în sunet puternic, adică în ambiție de oratorie. Eseistul forțează diapazonul, dar, neavînd cheie gravă, sunetele scoase sînt fără efect. Se pare că frecventarea asiduă a autorilor francezi i-a inculcat obiceiul frazei săltate și neapărat patetice, căreia îi lipsește însă virulența. E ca într-o procesiune verbală în care tropii, cu cît sînt mai zgomotoși, cu atît sînt mai inofensivi. Deformarea aceasta de ton o capeți dacă te lași molipsit de stridența
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
Rodica Zafiu Scrisul lui Călin-Andrei Mihăilescu e concentrat și divergent în egală măsură: calambururile, deraierile lexicale, cuvintelevaliză și aluziile intertextuale încorporează, fiecare, altă poveste: fraza explodează, deviază, se despică succesiv. Discursul nu e, totuși, destructurat, ci își urmează o linie argumentativă subterană. E o argumentare convingătoare: bazată pe paradox, respingând cu îndârjire clișeul, sporind tensiunea între focalizarea pe cuvânt și desfășurarea frazei. Jocul de cuvinte
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
fiecare, altă poveste: fraza explodează, deviază, se despică succesiv. Discursul nu e, totuși, destructurat, ci își urmează o linie argumentativă subterană. E o argumentare convingătoare: bazată pe paradox, respingând cu îndârjire clișeul, sporind tensiunea între focalizarea pe cuvânt și desfășurarea frazei. Jocul de cuvinte multiplicat la nesfârșit pare să se autonomizeze, dar sensul dinamitat se reconstruiește, într-un text care respinge o lectură grăbită și acceptă doar relectura. Noul volum al autorului, de-abia apărut (Happy New Fear!, 2011), adună articole
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
începând cu Fragmente despre vid. Constat că am trăit frecvent într-o tensiune la limita suportabilității, tensiune care de mult s-a potolit. Efectul, atunci: „Euforia nefericirii. Să umbli năuc. Să-ți fie totuna. Să nu vrei nimic.” Dar și fraze pe care le-ar fi putut semna Gombrowicz: „...am spus că n-am purtat niciodată nicio uniformă gândindu-mă la neîncadrarea mea în sistem. De fapt, sensul afirmației e mai larg. N-am avut niciodată identitate, n-am intrat de-
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5153_a_6478]
-
un exemplu. Este vorba despre un eseu intitulat Despre puterea medicală, apărut în foarte recentul volum Apropieri. Despre puterea medicală, deci. Sintagma însăși e frisonantă. Și devine cu atât mai frisonantă în expunerea strălucită a lui Ion Vianu. De la chiar fraza de început: „Dintre toate puterile exercitate social, singura care nu dorește stabilirea unei mari puteri asupra celuilalt, singura care nu aspiră să se sporească pe ea în detrimentul celui asupra căreia se manifestă, este puterea medicală” (p. 109). Observația aceasta aparține
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
Nu m-am așteptat ca astăzi operele să-i intereseze pe critici aproape numai dacă le permit tot soiul de considerații despre autorii lor. Cineva mi-a semnalat, de exemplu, că o carte consacrată Istoriei critice începe cu o lungă frază despre „sprijinul discret al unor foști demnitari luminați” de la Bacău, unde se afla tipografia care mi-a imprimat primul volum al cărții. Autorul, tânăr bănuiesc, nu s-a întrebat în ce fel demnitarii comuniști pe care îi are în vedere
De ce nu citesc ce se scrie despre cărțile mele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5377_a_6702]
-
se află prima pagină (chiar din 1 ianuarie) scrisă în anul 2010. Acolo, o aparent anodină observație de natură filologică dovedește, de una singură, anvergura amețitoare a lui Mircea Cărtărescu: „«Adevăr zic vouă» - poate că sună nobil și canonic, ca frază a unei limbi de cult, dar niciodată nimeni n-a vorbit așa. E doar un calc după formarea dativului în slavonă. «Vă spun adevărul» e singura formă acceptabilă, și acest lucru e valabil pentru toate situațiile din cartea sfântă. Nimic
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
acest lucru e valabil pentru toate situațiile din cartea sfântă. Nimic nu trebuie căutat sau tălmăcit sau edulcorat pios și ipocrit. Dar sunt truisme. Câți intelectuali au citit însă Biblia cu mintea deschisă? Câți nu s-au împiedicat tocmai în frazele stângace, neromânești, dar deja încărcate de miros de tămâie?” (p. 523) Despre noile proiectele romanești ale autorului (Theodoros, respectiv Bright Eyes), n-are rost să pomenesc aici. Îmi rezerv plăcerea pentru momentul când vor fi publicate. Dar nu pot să
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
rând, autorii de azi sunt înșfăcați și sfâșiați într-un consens neglijent și feroce, ca și când ar fi de la sine-nțeles că trăim printre oligofreni și escroci ordinari. Cutare autor, lăudat de toată critica, e de necitit, te-mpiedici la fiecare frază, altul habar n-are să construiască, altul și-a ratat cartea. Se-aruncă pe rând în arenă noi și noi martiri: proști de put cu toții. Păi nu știu ce autor străin e «de două sute de ori mai bun» decât unul de-al nostru
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
bani. Mai rău ne face, întrucât creează un fals sentiment de securitate. Un rahat. O să ajungem să ne certăm cu nemții, cu rușii, dar o să credem că totul e super fiindcă le-o sugem americanilor. Niște ratați. Complet ratați”. Această frază, care aduce cu celebra zicere a lui Traian Băsescu, despre Marele Licurici, a fost rostită de ministrul polonez de externe, Radoslaw Sikorski, într-o conversație înregistrată în secret de revista Wprost. Sikorski discuta cu un parlamentar al majorității, scrie The
Noi înregistrări. Scandal mai tare decât cel cu Marele Licurici. Ministrul de Externe înjură SUA by Ion Voicu () [Corola-journal/Journalistic/54009_a_55334]
-
rostită de ministrul polonez de externe, Radoslaw Sikorski, într-o conversație înregistrată în secret de revista Wprost. Sikorski discuta cu un parlamentar al majorității, scrie The Guardian. Guvernul polonez a refuzat să comenteze pe marginea dezvăluirilor din Wprost, sugerând că fraza este scoasă din context. Sikorski a mai spus și că Polonia face treabă de negru pentru SUA. Guvernul se pregătește de anticipate Noile înregistrări vin după ce prima bombă detonată de Wprost a generat un scandal care l-a făcut pe
Noi înregistrări. Scandal mai tare decât cel cu Marele Licurici. Ministrul de Externe înjură SUA by Ion Voicu () [Corola-journal/Journalistic/54009_a_55334]
-
parte dintre romanele lui Mircea Horia Simionescu au o structură dificil de încadrat, în care elemente ale tradiției epice se împletesc cu inovațiile moderniste sau postmoderniste. Portretelor riguros construite li se alătură uneori procedee cu rezonanță ludică, turnuri ironice ale frazei sau acolade fanteziste. Toate aceste texte, diferite ca factură și finalitate, poartă pecetea inconfundabilă a stilului autorului Toxicologiei; un stil livresc și ironic, delicat și incisiv, purtând încrustate în fibra sa aromele cărții și reveriile ficționalității.
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
Book. Prima pagină având în partea de sus trecut anul 1983 într-o scriere repezită cu a doua cifră pu- țin mai înălțată. Ruptă parcă de timp, o pagină în pătrățele și nedatată, împăturită, este închisă între paginile carnețelului. Prima frază a acestei aripi rupte de fluture începe cu cuvintele „O melodie ancestrală, expusă de clarinet se sfarmă treptat... Acest început îmi deschide apetitul lecturii... Vreau să redau câteva pagini de jurnal scrise de cel căruia i-a fost dedicată Calea Lactee
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
Cu toții erau simpli, tăcuți, fără morgă, fără pompă. Cel mai nobil alai mortuar pe care l-am văzut. Nu avea nimic grotesc. Era pur și simplu tragic. Seara plecat la București. 29 octombrie, sâmbătă - 29 ani de la moartea tatălui meu. (frază încadrată de un text religios în latină) 18 noiembrie, vineri - În muzica clasică atunci când apar fluctuații mai mari ele pot influența local istoria interioară a piesei dar nu istoria ei la nivelul macro-formei care e dată aprioric: sonată, lied, variațiuni
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
pus pe tata să citească jalba pe care Catargiu a lăudat-o foarte mult, declarând-o perfectă. Apoi, luând-o în mână și percurgând-o cu ochii, i-a zis: «Cât se poate de bună, dar, vezi, mi se pare că fraza asta s-ar schimba cu folos în chipul următor.» Tata a fost silit să convie că într-adevăr redacțiunea propusă era mai bună decât a lui.” (p. 114) În felul acesta, din cedare în cedare, la finalul întrevederii documentul devenise
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
făcuse și alteori. (Dovadă ciclul Ostroveni. Viața și contactele, pe care îl preia din Amazon.) Dar nu la fel de dezinvolt. În Motocicleta de lemn nimic nu e lăsat așa cum ar trebui să fie. Pe de-o parte, avem o asintaxie cronicizată. Frazele sunt, de cele mai multe ori, rupte la mijloc, ca niște oase cărora li se vede măduva. Legiferat astfel, aleatoriul capătă semnificații independente. Pe de altă parte, ligamentele proliferează. Cratimele sunt pretutindeni. Chiar și la începuturile de vers: „Am văzut gușterele/ -nghițit
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
Livius Ciocarlie Și mi-am spus uite că totuși mai poți să scrii măcar așa din când în când câteva fraze și pe drum mi-au mai venit vreo două în minte și mi-am spus am să le scriu mâine și dimineața când mi-am adus aminte că vreau să le scriu mi-am spus ce-i cu prostiile astea
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5335_a_6660]
-
îl posedă pe el și pe alte câteva milioane de telespectatori.“ (p. 99) Viktor Pelevin nu scrie facil, dar pentru asta nu apelează nici la cuvinte complicate, nici la ample construcții epice. Greutatea (și valoarea) romanului său se nasc din frazele cu multiple înțelesuri, din asocierile neașteptate cu care se joacă, dintr-o amplă rețea intertextuală în care sunt prinse forme de artă și referințe culturale vaste. Numai într-un astfel de text, de un sarcasm intens și inteligent, pot sta
Generația Pepsi by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5340_a_6665]
-
istorisit acele enorme tragedii. Ar mai fi și sentimentul său profund de dragoste față de propria naționalitate germană, de german din România, puternic afectat de sentimentul culpei germane, fără a fi, însă, distrus de acest sentiment. Îmi amintesc în special o frază, rostită cu mulți ani în urmă la un congres la care îl invitasem, la Triest, unde a afirmat că prezența germană în acea zonă a redevenit legitimă - după aberațiile naționaliste germane, care au dus la nazism - abia după Stalingrad. Cartea
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
Shoahului în orașul natal din Transilvania al lui Dieter Schlesak, îl sfătuiește pe autorul care lucrează la o carte să o scrie, chiar dacă trebuie să o facă, în limba germană, introducând «exilul în scriere, salvându-l în mod utopic prin frazele mele, ca și cum ar depăși moartea». Cartea 1, publicată în excelenta versiune a lui Tomaso Cavallo, poartă în italiană titlul L’uomo senza radici (Omul fără rădăcini), Editura Garzanti; titlu mai puțin sugestiv decât cel original, care în italiană ar fi
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
vestică. Beuys dorea să trăiască și să comunice cu acest coiot pentru o perioadă de timp. Dar de ce ambulanța? Și de ce urgența? Oare trebuie să ne grăbim ca să ajungem la așa ceva? Există un secret ce ne rămâne necunoscut?” Și o frază chiar de a lui Beuys: „Actul meu creator este întreg procesul trăirii”. Am citit și alte lucruri despre el și munca lui: „Se îmbrăca și se comporta într-un mod foarte special...Ca un șaman...Arta era, pentru Beuys, un
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
ca o Natură care trece în întregime în (prin) vorbirea scriitorului (...). Nimeni nu poate, fără preambul, să-și insereze libertatea de scriitor în opacitatea limbii, pentru că în limbă stă de fapt întreaga Istorie, completă și unită ca o Natură.” Sunt fraze din introducerea, probabil cunoscută, la Gradul zero al scriiturii, prima carte a lui Barthes, din 1953 (anul morții lui Stalin). Pentru că adeziunea lui Barthes la o anumită înțelegere raportului dintre limbă și istorie (sau, mai larg, dintre natură și cultură
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
cu atât mai mult cu cât e indusă, nu foarte subtil, de performanța lui Hemingway, care a reușit să „prindă” o furtună în numai cincisprezece cuvinte. Culmea e că, dintre toate prozele lui Cupșa, aceasta e cea mai locvace, cu frazele cele mai ample. Aș zice că e un contrapunct inteligent. Din păcate, anunțam, finalul e mult sub nivelul restului. Protagonistul începe să scrie la fața locului, și scrie, și scrie, până când hârtia îi e zburată din mâini, luată de vânt
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
intertextuale cu romanul 1984 al lui George Orwell. Numai că aici, în loc de Fratele cel Mare intră în scenă Oamenii cei Mici. Stilul autorului japonez păstrează aceleași coordonate ca și scrierile anterioare - multă limpezime, propoziții scurte care numai rareori alternează cu fraze mai ample, o atentă dozare a figurilor de stil care apar sporadic pentru a puncta momente sau întâmplăricheie, permanente referințe și legături cu muzica. Aproape fiecare carte a lui Murakami are un soi de leitmotiv muzical, iar în cazul de
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]