3,556 matches
-
crezut mort, prietenul meu drag... Bine că te-am găsit! Acum ai să vii cu noi, Mai-Baka. CAPITOLUL XXIX Părăsindu-și coșul cu pește, Mai-Baka îl urmă pe Auta ca un câine credincios. Numai uneori se uita pe furiș la frumoasa Nefert, dar nu îndrăznea să întrebe nimic. Trecură pe lângă o cârciumă, de unde răzbăteau strigăte amestecate. - Aș spune zeilor prin câte am trecut... Dar zeii știu! zise Mai-Baka în graiul lui de-acasă. - Nu știm nimic, Mai-Baka. Să ne spui tot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
grijă: - Un zeu poate iubi o femeie muritoare, dar eu cum aș îndrăzni să iubesc un zeu? - Și dacă zeul încuviințează dragostea ta și se bucură? se amestecă în vorbă Auta. Cârmaciul întinse mâna și mângâie cu vădită încîntare părul frumoasei Mehituasehet. Atât de mândră și veselă până atunci, nobila rome se lăsă dezmierdată ca o vițelușă și vru să sărute mâna care o mângâia. Dar în aceeași clipă Auta privi în ochean și spuse: - Ne apropiem. Poți s-o cobori
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aici. Să știi că în Franța și în Anglia lucrurile stau mai simplu. Sunt câteva lecții și cam atât. Și te-ai simțit bine? Să știi că da. Pot spune că a fost frumos. Iată că vine Adi! Ce fac frumoasele mele? Adi, ce plăcere să te revăd. Plăcerea e a mea, spuse, sărutându-mi galant mâna. Dar haideți și voi la dans, nu stați aici singurele. Să nu vă fure cineva. Ai suferi și mult în acest caz, nu? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care-i dădea un aspect de geniu senzual, o iluzie întreținută de pletele blonde, ondulate, și de buza de sus răsfrântă. Dar era o iluzie: Aleksandr Cerkasov era un nebun nevolnic, plicticos de moarte, pustiu și îngust la minte, iar frumoasa lui soție era perfect conștientă de asta. De aceea îi și purta tot timpul pică, luând-o ca pe o insultă și ca pe o umilință. El nu ripostase niciodată - nu avea cum. Atunci când intrară cei patru, contele stătea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
târziu, și ar fi luat micul dejun sub sălciile de lângă râu cu vreun iubițel plin de adorație... Se gândi la Mașa cea grasă și plină de coșuri din sala de la parter, unde ea strălucea acum triumfal, sora cea urâtă devenită frumoasa balului și învârtindu-se în ringul de dans în brațele unor tineri plictisiți, care se vor fi întrebat unde era frumoasa Irina, iar furia îi alungă lacrimile. — Pot să intru? Patașin. Grigorii Patașin, éminence grise a salonului mamei sale. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cea grasă și plină de coșuri din sala de la parter, unde ea strălucea acum triumfal, sora cea urâtă devenită frumoasa balului și învârtindu-se în ringul de dans în brațele unor tineri plictisiți, care se vor fi întrebat unde era frumoasa Irina, iar furia îi alungă lacrimile. — Pot să intru? Patașin. Grigorii Patașin, éminence grise a salonului mamei sale. Un om masiv, ce-și ducea cu nonșalanță cei aproape șaptezeci de ani ai săi pe niște umeri largi și atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ieri chiar tu erai vârâtă până-n gât În nașterea unui prunc. Sigur, stai cât vrei, dar trebuie să vorbim pe la 17.30. Și am nevoie să te duci la Stockholm să-l liniștești Încă o dată pe Sven. Îți convine vineri, frumoaso? Salutări, Rod. Nu, vineri nu-mi convine. Nu-mi vine să cred că se așteaptă să mai fac Încă o călătorie Înainte de Căciun. Asta Înseamnă că voi rata petrecerea de Crăciun de la firmă, că va trebui să contramandez din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cumpărat una gata făcută. Felicitări, timbre categoria Întâi x 30 bucăți. Dezvățat Ben de suzetă! Să nu-l uit pe Roo! Sunat porcăria aia de firmă de cadouri și amenințat că-i dau În judecată. Scutece, biberoane, casetă video cu Frumoasa adormită. Test pentru depistarea cancerului!!! Șuvițe. Hamster? 3tc "3" Sărbători fericitetc "Sărbători fericite" Pot să mă spăl și să mă Îmbrac pe mine și pe cei doi copii și să ieșim din casă, totul În jumătate de oră, pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
păstrează, ca vinul, toți oamenii și toate locurile și jocurile pe care le-am cunoscut vreodată, dar dacă nu vizitezi o amintire suficient de des, uiți drumul spre ea, iar pe drum ulterior cresc scaieți. Ca și drumul către castelul Frumoasei din pădurea adormită. Oare de-aia toate basmele sunt despre cineva care Încearcă să găsească drumul Înapoi spre ceva? În fine, memoria mea nu mai e la fel de bună de când am copii, dar trebuie să Încerc să țin minte. Cineva trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e prea târziu. —Ai un copil? Pare interesat, nu Îngrozit. —Doi. Sau cel puțin așa mi s-a spus. Nu petrec atât de mult timp cu ei cât mi-aș dori. Emily face șase ani În iunie și se crede Frumoasa din pădurea adormită. Ben are un an și-un pic și nu stă nici o clipă locului, e... E băiat. Jack aprobă solemn: —E uimitor că Încă se mai fabrică de-alde noi. Strict vorbind, noi, bărbații, ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Disneyland-ul din Paris spre care ne vom Îndrepta În cursul zilei de azi, dacă reușesc să-mi termin toată treaba. Fiica mea și-a dorit să meargă la Disneyland Încă de când și-a dat seama că există cu adevărat castelul Frumoasei adormite pe care-l vedea la sfârșitul casetei video. Acum se urcă În pat lângă mine și-mi șoptește: —Mami, crezi că Minnie Mouse o să-mi știe numele? Eu Îi spun că sigur o să-l știe, iar fiica mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
explicat lui Emily că tati va locui o vreme Într-o altă casă, pentru că nici prin cap nu-mi trecea să-mi Împart problemele cu un copil de șase ani, a cărui imagine despre bărbați e modelată după prințul din Frumoasa din pădurea adormită, și n-am plâns nici aseară, când am schimbat câteva replici politicoase cu Richard pe treptele de la intrare, despre ce aveam să facem cu copiii. Tot timpul discutăm ce să facem cu copiii, doar că de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pătuț pentru un pui de somn și o las pe Emily să aleagă un film, În timp ce Încep să pregătesc un sos bolognese pentru cină. Nu găsesc presa pentru usturoi, și unde e răzătoarea? I-am propus să se uite la Frumoasa adormită, care era un sedativ grozav când Em era mică, dar se pare că am rămas În urmă. Fiica mea Îmi spune acum ceva de o prințesă războinică de care nu știu nimic. —Mami, ce-i un războinic? — Un războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de muncă. —De ce nu? E adevărat, nu? Nu pot să „mă las“ de muncă. Asta Înseamnă că sunt dependentă, nu? —Trebuie doar să ne acordăm niște timp, atâta tot. —Rich, Îți amintești când Em a Încercat s-o salveze pe Frumoasa din pădurea adormită? Mă tot gândesc la asta. Zâmbește larg. Una dintre chestiile cele mai bune atunci când ai copii este că-ți permite să ai aceleași amintiri plăcute ca și altcineva: poți evoca același trecut. Două amintiri cu aceeași imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acasă. Dar tu, Kate, tu-ți dorești? Opțiunea pentru o replică mândră și sfidătoare atârnă În aer așteptând s-o culeg ca pe-un fruct copt. O las În aer și spun: —Și eu aș vrea să mă Întorc acasă. Frumoasa din pădurea adormită a fost Întotdeauna preferata lui Emily, prima casetă care i-a captat atenția. La doi ani a făcut o obsesie pentru ea, stătea În fața televizorului și striga: „Rulează, rulează!“. Striga asta de fiecare dată când ajungea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
frumoasă și verde Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină. Mari cireși cu boabele negre, cu frunza lor verde, Crengile-îndoaie de greul dulcilor, negrelor boabe, Meri, cu merele roșii ca fața cea dulce-a Aurorei, Mișcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade; Iară pe marginea mândrei grădini înnălțată-i în hâciuri Vița de vie cu frunza întoarsă ce umbră dorește Și cu strugurii vineți și galbeni ce îmflați stau în soare. Vineți cu brumă sunt unii, iar alții cu boabele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gelozie, Te văd cum al tău zâmbet voioasă multor dărui, Că veselă și dulce vorbești apoi oricărui Și risipești privirea-ți - când eu pentr-un cuvânt Din gura ta cea dulce, m-aș duce în mormânt. {EminescuOpIV 270} 25Atîta de frumoasă... și tot numai femee? Ah! am crezut o clipă ca ești poate o zee, Ca marmura de rece că treci pe lângă oameni, Din ființe muritoare nici uneia nu-i sameni, Ș-atuncea, ca în ceruri o steauă, să te-ador - 30O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se plânge mai amară, De-atunci mai rece-i vântul și iarna e mai albă, De-atunci prin stânci de ghiață cu o suflare slabă S-aude-un gemet aspru etern și amorțit: E Nordul care plânge pe fiica ce-a fugit. Frumoasa-acea fiică, un înger dulce, blând, De-o frumusețe care senină, strălucind, Ai crede că-i a lumei înger senin de pază, Încununat de stele, învesmîntat de raze - Al valurilor astru, al mărei sânt amor, A stelelor regină, a nopții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În talie cu un cordon cu fundiță pe partea dreaptă. Fața sa prelungă și cu ten măsliniu catifelat, ochi mari și negri, contrastau cu verdele negru al Cociobenii, o pată de culoare frumoasă În sălbăticia dealurilor și râpilor din marginea frumoasei păduri domnești. Soarele Își trimitea căldura și lumina sa bine cuvântată peste Jdogina cu arborii cei mai Înalți, peste foișorul de observație, peste Vărărie și Poiana Rusului, peste coama pădurii mari prin care apa neasemuit de rece și de bună
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și pe la Rozalița pe care o găsea jucându-se cu câte o fată. În amiaza acelei zile de vară, când razele aurii ale soarelui luminau și Încălzeau câmpul cu grâu de lângă via americană a părintelui Buzdugan, o mare parte din frumoasa Cociobană pe nedrept hulită de către Aneta și bunica Ileana, aprindea În sclipiri diamantine Întreaga pădure verde pe care o putea zări de pe prispa lui Moș Ianoca și care Înfierbânta și lumina minunea aceea de prispă, fetele l-au chemat să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se deschidea În mintea lui Va, știa aproape sigur că drumul este fără Întoarcere, se bucura și aștepta cu Înfrigurare, deși era stăpânit de o adevărată și insuportabilă frică, iar la amintirea afirmațiilor pline de adevăr ale Mariniței, spuse către frumoasa Zânița, Începu să tremure instantaneu: Fa, stai cuminte că nu-i de tine, nu știe nimica! Și-a amintit de „boala” lui care se trage de la bătaie, de străpezeala care-i stopa orice acțiune... Ildiko făcu lampa și mai mică
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
proiectată Residencia Costasol. — Dar unde sînt? Am văzut o singură mașină pînă acum. Aici sînt, Charles, aici sînt. Zac lungiți pe șezlongurile lor și-o așteaptă pe Paula Hamilton să le-aducă rețete noi. GÎndește-te la complexul Costasol ca la Frumoasa din Pădurea Adormită... Am părăsit și noi bulevardul și am intrat pe una dintre zecile de artere rezidențiale, cu vile frumoase proptite În spatele porților de fier forjat și terase extinse pînă la piscinele ca niște rinichi albaștri de apă neîncepută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Din acel moment învăță că femeile care lăcrimau îi istoveau inima și că nu trebuia să le vadă chipul. Maică-sa se prefăcu imediat că așază migdale într-un borcan și își șterse fața cu podul palmei. Nu mai era frumoasa lui Farah, ci doar o femeie de treizeci de ani, cuminte și singură. — Eu nu vin cu voi la Tabriz, dragul meu, îi zisese încovoiată peste grămăjoara de mirodenii. Nu-i mai vedea ochii, dar îi auzea plânsul în coșul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui moartă văzuse primul lotus de carne, întredeschis între pulpe, pe care femeile îl îndesară cu cânepă. Urmaseră nările, rectul, urechea ei dreaptă, pe urmă cea stângă, fiindcă, după credința Profetului, nicio deschizătură a păcatului nu făcea să rămână nepecetluită. Frumoasa lui Farah plecase din trupul ca de pasăre doborâtă. Îi legaseră fălcile, ca să stea încleștate. Îi înnodaseră părul la ceafă, îi scurtaseră unghiile, o spălaseră și o șterseseră cu un prosop zdrențuit. Numai giulgiul plătit de tată-său era ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să mai spună ceva, însă șeful îi făcuse cu mâna spre ușă. Și ce să mai spună? Că șahul pe care bunicu-său îl slujise o viață, curățându-i ceasul de buzunar și pendulele, deșteptătorul de aur ținut în budoar de frumoasa Farah, dăduse poruncă să-și pună morții în pământul deșertului, ca toți ceilalți? Dimineața, Omar privea câmpul și îi veneau în cap lucruri la care nici nu s-ar fi gândit. Își reamintea chipul bunicului său, ca bărbat mult mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]