5,324 matches
-
este un fenomen din cele mai frecvente - putem constata, pe de o parte un fenomen de inhibare a reacției agresive, și unul de învățare, iar pe de altă parte, o varietate destul de mare în ceea ce privește forța (intensitatea) agresiunii, ca răspuns la frustrare. În lumea umană, deși frustrarea poate să determine, adesea, o conduită agresivă, condițiile de educație au rolul de a transforma reflexul biologic într-o „reacție reflexivă de rezolvare a contradicției, cu respectarea normelor sociale și însoțită de sentimentul respectiv de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai frecvente - putem constata, pe de o parte un fenomen de inhibare a reacției agresive, și unul de învățare, iar pe de altă parte, o varietate destul de mare în ceea ce privește forța (intensitatea) agresiunii, ca răspuns la frustrare. În lumea umană, deși frustrarea poate să determine, adesea, o conduită agresivă, condițiile de educație au rolul de a transforma reflexul biologic într-o „reacție reflexivă de rezolvare a contradicției, cu respectarea normelor sociale și însoțită de sentimentul respectiv de adeziune a conștiinței individuale”. (V.
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
compromis”. Așezând la baza doctrinei sale apriga luptă între „Id” (înclinații inconștiente”) și „Ego” (personalitatea cu psihicul ei) și „Super-Ego-ul” (principiile conduitei, normele sociale și valorile morale), S. Freud susține ideea după care omul ar fi condamnat la o permanentă frustrare, deoarece lupta între cele două instanțe extreme, Id și Supra-Ego, nu este niciodată pe deplin conciliabilă; această luptă este plină, prin urmare, de frustrare, înțeleasă ca o deposedare de către „cenzură” (care este o funcție a „Super-Ego-ului”) a înclinațiilor (pulsiunilor) omului
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și valorile morale), S. Freud susține ideea după care omul ar fi condamnat la o permanentă frustrare, deoarece lupta între cele două instanțe extreme, Id și Supra-Ego, nu este niciodată pe deplin conciliabilă; această luptă este plină, prin urmare, de frustrare, înțeleasă ca o deposedare de către „cenzură” (care este o funcție a „Super-Ego-ului”) a înclinațiilor (pulsiunilor) omului, care au un caracter predominant sexual. Pe parcursul dezvoltării sale psihice și în timpul vieții sale adulte, omul - arată S. Freud - este supus frecvent frustrărilor și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de frustrare, înțeleasă ca o deposedare de către „cenzură” (care este o funcție a „Super-Ego-ului”) a înclinațiilor (pulsiunilor) omului, care au un caracter predominant sexual. Pe parcursul dezvoltării sale psihice și în timpul vieții sale adulte, omul - arată S. Freud - este supus frecvent frustrărilor și conflictelor, deoarece organismul caută, conform „principiului plăcerii”,să-și satisfacă pe orice cale pulsiunile. Satisfacția directă fiindu-i de regulă refuzată, comportamentul individului ajunge să fie tot mai mult guvernat de un alt principiu, cel al „realității”, modificare a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ca ceva izorât din propria sa voință. În primul caz, avem un sentiment de constrângere, de tiranie, care este urmat în chip firesc de o formă tipică de reacție din partea Eului (reacție descrisă de S. Rosenyweig în teoria sa asupra frustrării, sub denumirea de „apărarea Eului”). În al doilea caz, avem un sentiment de libertate, când actele Eului apar ca acte autonome, independente, libere, caracterizate prin „constructivitate” (particularitate specifică „comportamentului pentru rezolvarea unei probleme”, de care vorbește N.K. Maier). Sentimentul de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
prin „compasiune”, o activitate socialmente valoroasă. Comparativ cu „autoagresiunea”, „autoagresiunea” era considerată de freudiști ca „reacția primordială”, care apare ori de câte ori comportamentul ce se supune „pricioiului plăcerii” este blocat; agresiunea este dirijată, deci, contra unui fapt exterior, perceput ca agent al frustrării, și corespunde tipului de reacție „extrapunitivă”, descrisă de S. Rosenzweig. S. Freud susținea teza agresivității înnăscute, potrivit căreia instinctul de agresiune și expresiile sale sunt independente de condițiile social-economice; consecvent tezelor sale sexualiste, S. Freud afirmă că: „privilegiul din relațiile
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
serie de experiențe infantile care pot constitui surse de complexe personale diverse, cum ar fi: șocul nașterii (care constituie prima situație de pericol pentru un Eu fără apărare); apoi, în perioada înțărcării, separarea prea brutală determină o intensă reacție de frustrare, pe care Freud o asociază la „teama pierderii dragostei”; reacția de gelozie infantilă produsă cu ocazia nașterii unui frate etc. Diferendul dintre S. Freud și C.G. Jung este determinat, în principal, de faptul că, dacă în viziunea lui Freud „complexul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu primul născut, ambițios), al „mezinului” familiei care, în vederea compensării handicapului dat de diferența d evârstă, își trasează, adeseori, linii de perspectivă deosebite), all gemenilor, al „copiilor dificili”, în cazul cărora un rol important îl joacă greșelile de educație (ex. frustrare afectivă; nu i s-a dezvoltat copilului în suficientă măsură sentimentele sociale; nu a fost obișnuit să suporte, treptat, asperitățile și dificultățile, pentru a-și dezvolta „toleranța individuală” la situații de frustrare etc.). Comportamentele patologice, cele delictuale, deficiențele și perversiunile
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
rol important îl joacă greșelile de educație (ex. frustrare afectivă; nu i s-a dezvoltat copilului în suficientă măsură sentimentele sociale; nu a fost obișnuit să suporte, treptat, asperitățile și dificultățile, pentru a-și dezvolta „toleranța individuală” la situații de frustrare etc.). Comportamentele patologice, cele delictuale, deficiențele și perversiunile sexuale, își au, la rândul lor, rădăcina - afirmă A. Adler - fie în sentimente sau complexe de ineferioritate, fie în greșeli de educație. Cu toate aceste diferențe, Steluța Teodorescu are dreptate atunci când arată
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de prohibițiile locale, sociale și morale; din acest conflict rezultă anxietate, ostilitate, reacții nevrotice. „Modul de viață american” cu contradicțiile sale sociale obiective (ex. între competiție și „nevoia de dragoste”, între „libertățile preconizate” și „limitările concrete”) generează - spune K. Horney - frustrările și resimțirea, în plan intern, a contradicțiilor subiective ale „idealurilor”. Ca și K. Horney, H.S. Sullivan așază în centrul motivației umane „nevoia înnăscută de securitate” și cea de „satisfacție”, care nu poate fi, însă, atinsă decât în cadrul „relașiilor interpersonale”, pe
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de frustrație” poate fi modificată prin vise, prin procese de reprezentare și conceptualizare (care au rolul de a „înlocui” obiectul absent, fără a nega existența), fie prin refulare, negație, clivaj ( care au rolul de a îndepărta pe individ de sursele frustrării), pentru cel de-al doilea psihanalist, mecanismele de apărare descrise de S. Freud reprezintă doar un „sistem primar” de satisfacere a trebuințelor frustrate; la un nivel „secundar” de evaluare găsim „iubirea de sine” și „vanitatea”, iar la un nivel „terțiar
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
locomoția” individului, ca mijloc de restabilire a echilibrului tulburat prin nașterea trebuinței). „Locomoția”, în conceptul lui K. Lewin, este în funcție de vectorul realizat, putând fi adecvată în situații normale, dar și subtitutivă, imaginativă, aberantă sau inadecvată, în situațiile când conflictul și frustrarea devin stresante. Tendința generală a sistemului psihologic al persoanei fiind de egalizare și echilibru, tensiunea apărută la un moment dat, într-un anumit punct, ca urmare a nașterii unei trebuințe, tinde - precizează K. Lewin - să se „scurgă”, în funcție de „fluiditatea mediilor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
propus are menirea de a angaja întregul sistem psihic într-un proces ascendent de ridicare, prin salturi, pe o treaptă superioară de evoluție - depinde, desigur, de nivelul anterior de dezvoltare psihică a sbiectului frustrat, de experiența individuală în situații de frustrare, dar, în primul rând, de personalitatea celui în cauză; astfel, s-a observat că în unele cazuri, privațiunea de moment a devenit un stimulent pentru mobilizarea unor eforturi mai mari în direcția armonizării raporturilor cu semenii sau cu „Eul” propriu
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dar, în primul rând, de personalitatea celui în cauză; astfel, s-a observat că în unele cazuri, privațiunea de moment a devenit un stimulent pentru mobilizarea unor eforturi mai mari în direcția armonizării raporturilor cu semenii sau cu „Eul” propriu (frustrarea devine, deci, o premisă a reușitei următoare). Situația inversă, însă, când frustrarea inițială devine premisa unei noi frstrări, a unor noi încordări în relațiile cu semenii, este mai evidentă în domeniul fenomenelor nevrotic sau patologic, dar poate fi întâlnită adesea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
observat că în unele cazuri, privațiunea de moment a devenit un stimulent pentru mobilizarea unor eforturi mai mari în direcția armonizării raporturilor cu semenii sau cu „Eul” propriu (frustrarea devine, deci, o premisă a reușitei următoare). Situația inversă, însă, când frustrarea inițială devine premisa unei noi frstrări, a unor noi încordări în relațiile cu semenii, este mai evidentă în domeniul fenomenelor nevrotic sau patologic, dar poate fi întâlnită adesea și la oamenii normali, în condițiile obișnuite ale activității, mai ales atunci când
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dezvoltat spiritul de discernământ al influențelor exterioare, când lipsește capacitatea stăpânirii de sine (a dominării mai ales a trăirilor afective intense), sau când, datorită unei înzestrări a psihicului individual cu o sensibilitate mai mare, tensiunea afectivă, născută în „situația de frustrare”, determină o conștientizare excesivă a „pericolului”, fapt care duce la agravarea pericolului real și la sporirea tensiunii afective. La fel se întâmplă atunci când frustrarea depășește anumite limite, devenind stresantă, sau când persoana nu este ancorată în activitateprin motive suficient de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unei înzestrări a psihicului individual cu o sensibilitate mai mare, tensiunea afectivă, născută în „situația de frustrare”, determină o conștientizare excesivă a „pericolului”, fapt care duce la agravarea pericolului real și la sporirea tensiunii afective. La fel se întâmplă atunci când frustrarea depășește anumite limite, devenind stresantă, sau când persoana nu este ancorată în activitateprin motive suficient de stabile și de puternice, care să vizeze valoarea intrinsecă a acțiunii. 3. La nivelul socio-cultural de integrare, adaptarea devine un fenomen și mai complex
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
așadar, mai mult ca condiții de autodepășire; ele nu mai au, altfel spus, neapărat semnificația deposedării și diminuării valorii personale, ci, dimpotivă, se profilează ca prilejuri (condiții) de afirmare și înfăptuire a idealurilor umaniste ale personalității. Capitolul IV Situații de frustrare și tipurile respective deconduită Deosebirile individuale existente, în mod obiectiv, în planul motivației în sistemul de idei și convingeri morale, în cadrul experienței de viață, al unor particularități structurale (temperamentale sau emoționale), sau în modul de interpretare a realitătii, determină tipul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
deconduită Deosebirile individuale existente, în mod obiectiv, în planul motivației în sistemul de idei și convingeri morale, în cadrul experienței de viață, al unor particularități structurale (temperamentale sau emoționale), sau în modul de interpretare a realitătii, determină tipul de răspuns la „frustrare”, respectiv carcterul organizat sau dezorganizat al comportamentului, precum și semnificația de frustrant a evenimentului contrariant, apărut la un moment dat. De aici rezultă difificultatea realizării unei clasificări a „surselor frustrațiilor”. Majoritatea clasificărilor efectuate grupează „evenimentele frustrante” în două mari categorii: cele
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
direct prin ele însele (care acționează potențial prin simpla lor prezență), și active, atunci când obstacolul devine o „componentă dinamică, dirijată într-un sens opus forței motivate”. Considerăm că din combinarea acestor patru categorii, menționate, pot fi obținute următoarele tipuri de frustrare: a) frustrări exterioare-pasive: la animal ele desemnează obstacolul fizic (ex. grilajul care-l separă de hrana pe care o dorește); la om aceată frustrare constituie o trăire difuză, neconturată, a „stării de frustrației” și se realizează, adesea, prin absența mijlocului
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ele însele (care acționează potențial prin simpla lor prezență), și active, atunci când obstacolul devine o „componentă dinamică, dirijată într-un sens opus forței motivate”. Considerăm că din combinarea acestor patru categorii, menționate, pot fi obținute următoarele tipuri de frustrare: a) frustrări exterioare-pasive: la animal ele desemnează obstacolul fizic (ex. grilajul care-l separă de hrana pe care o dorește); la om aceată frustrare constituie o trăire difuză, neconturată, a „stării de frustrației” și se realizează, adesea, prin absența mijlocului necesar satisfacerii
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
forței motivate”. Considerăm că din combinarea acestor patru categorii, menționate, pot fi obținute următoarele tipuri de frustrare: a) frustrări exterioare-pasive: la animal ele desemnează obstacolul fizic (ex. grilajul care-l separă de hrana pe care o dorește); la om aceată frustrare constituie o trăire difuză, neconturată, a „stării de frustrației” și se realizează, adesea, prin absența mijlocului necesar satisfacerii „trebuinței”; b) frustrări exterioare-activ: de exemplu, când șoarecele flămând, pentru a obține hrana, trebuie să parcurgă o suprafață metalică electrificată sau, în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
animal ele desemnează obstacolul fizic (ex. grilajul care-l separă de hrana pe care o dorește); la om aceată frustrare constituie o trăire difuză, neconturată, a „stării de frustrației” și se realizează, adesea, prin absența mijlocului necesar satisfacerii „trebuinței”; b) frustrări exterioare-activ: de exemplu, când șoarecele flămând, pentru a obține hrana, trebuie să parcurgă o suprafață metalică electrificată sau, în cazul omului, când vindecarea bolnavului nu se poate obține decât prin suportarea unei operații, sau a unui tratament dureros; c) frustrări
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frustrări exterioare-activ: de exemplu, când șoarecele flămând, pentru a obține hrana, trebuie să parcurgă o suprafață metalică electrificată sau, în cazul omului, când vindecarea bolnavului nu se poate obține decât prin suportarea unei operații, sau a unui tratament dureros; c) frustrări interioare-active, sau conflictul „subiectiv” intrapsihic: cele mai frecvente situații de acest tip sunt cele descrise de K. Lewin sub denumirile de conflict de „atracție-atracție”, „respingere-respingere”, „atracție-respingere” (situații descrise în capitolul al doilea a lucrării de față); d) frustrări interioare-pasive: asupra
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]