3,503 matches
-
situații echivoce, pe care simt nevoia să le pun la punct, fără să vreau în nici un caz să le dau amploare... Mă simt într-o situație falsă, iar circumstanțele contribuie la prelungirea ei; am fost chiar furios în seara aceasta - furios și nerăbdător. Din fericire, hârtia și creionul ne stau la dispoziție. Cum de nu m-am gândit mai devreme? Dar, în sfârșit, toate vin la timpul lor. Să ne întoarcem prin urmare la fapte, deoarece de astă dată vreau să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-o în stare de ceea ce-ți provoacă în cap. Dar un text poate fi și metaforic, vizibil inserat în imagini ca la António Lobo Antunes, pentru a trece abia de-aici la goana buimacă: „O neagră dispoziție, o melancolie furioasă de culoarea norilor s-au adunat deasupra mării, perne făcute grămadă, pline de gușe de tafta“, scrie el în romanul Păsările se reîntorc. Cei trei autori citați mai sus, fiecare în felul său cu totul deosebit de a scrie, provoacă în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
stridente ale viforniței, opunându-i propria sa formație muzicală, protejând într-o formă discutabilă spațiul în care șapte ființe creștin-ortodoxe dormeau nevinovate, cu ușoare tresăriri spasmodice cauzate de răcirea progresivă a camerei, bombardată de trâmbele tot mai dese și mai furioase ale crivățului dezlănțuit. Fusese o noapte deosebit de rece. În camera noastră cu valențe universale, restul de apă din căldare prinsese o pojghiță subțire de gheață. Nu mai era. Frigul se făcea tot mai simțit și o liniște stranie, amenințătoare pusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o crăpătură, o gaură, un spațiu prin care să se strecoare afară. A alunecat pe lemnul pervazului și de-acolo pe dușumea. M-am repezit, am deschis ușa holului și am intrat în cămăruță. Pisica se ridicase din nou lovind furioasă în ochiul de geam. Era cu părul zbârlit ca țepii unui arici manifestând simptomele unui animal turbat. M-am apropiat de gemuleț cuprinzând-o cu ambele mâini. S-a zvârcolit năprasnic zgâriindu-mă cu ghearele ei ascuțite și înfigându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ultimatumul și grănicerii din Nord s-au retras și în căruțe au adus morți și răniți. Pe morți, vre-o 20, i-au îngropat în curtea bisericii Luca Arbore (în prezent se văd urmele mormintelor și crucea unui sublocotenent). Militarii, furioși pe cei ce-au tras în ei, sau răzbunat pe evreii din sat, cărora le-au devastat prăvăliile. A început războiul și în sat soseau schilozi și vești că unii au căzut pe front. Dar asta n-a fost destul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
descoperă că medicii care practică autopsiile sunt ajutați de un măcelar. „Da, spun autoritățile din Ragusa, dar măcelarul ajută numai la decupaj...”. La Roma, într-un parking, un conducător auto mușcă furios mâna unui gardian care solicita plata pentru staționare. Furiosul mușcă și fuge. În schimb, la Londra, doi studenți - Roy Feltham și Jim Simpson - bat recordul mondial al strângerilor amicale de mână: în 14 ore și 30 minute - ei salută 12.499 de persoane. (Vechiul record îi aparținea președintelui Theodore
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Caspica au mușcat cetățeni într-o piață din Baku, am zis de șobolanii care au sărit la pisici în Napoli - foci, omizi, șobolani, treacă-meargă, dar și melci, domnule? La Miami, mii de gasteropode, de două ori mai mari decât pumnul, furioase, sălbatice chiar, devastează case, înghit tot ce li se pare comestibil și distrug ce găsesc în cale. Ziariștii afirmă textual că „melcii din Florida sunt conștienți de forța lor” și „autoritățile federale sunt preocupate de atacul lor...” De atacul melcilor
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lucruri ca și mine, nu aveam decât să înfloresc. Dacă pot vorbi despre anumite salturi în dobândirea conștiinței de gen, atunci prima clasă de liceu reprezintă pentru mine unul dintre salturile cele mai negre. Anul acela am fost tot timpul furioasă sau disperată, în afara momentelor când eram împreună cu colegii mei de clasă, cu care am cunoscut solidaritatea aceea absolută, pe care numai la adolescență o poți stabili cu un grup de oameni complet diferiți de tine, o solidaritate imposibil de refăcut
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
spate și cu un frumos buchet de crizanteme albe în brațe. Băiatul nu-l scapă din ochi pe prietenul său patruped, Rex, care are caninul obicei de a se repezi să se răfuiască prin gard cu potăile ce-l latră furioase din curțile prin dreptul cărora trece. Instructajul pe care i l-a făcut Radu înainte de plecarea spre școală se pare că deocamdată dă rezultate. Profesorul septuagenar Dumitru Dascălu, retrăind afectiv momentele prilejuite de începerea anilor de învățământ în cei peste
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dă sentimentul safe că aparții unui grup. Cum este, însă, acest grup? Este, de fapt, o gloată, o turmă, un spațiu al pulsiunilor primare, animalice. Unul în care individul încetează să fie individ și se topește întro masă excitată și furioasă. Asta pe stadioane. În fața televizorului lu crurile sunt, e adevărat, mai atenuate. Rămâne însă tendința de-a te integra întrun grup. Să vezi meciul singur nu are nici un farmec. Așa că îți inviți câțiva amici și cumperi o navetă de bere
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
singurătate ce-i omoară. Le Îngheață sîngele și Îi Împietrește. Blestemată fie clipa care mi-a scos-o În cale pe Atena... Zeii nu-și dau seama cînd ucid. De aceea și cînd fac bine sînt cruzi. Darmite o zeiță furioasă și răzbunătoare... Numai cineva pedepsit astfel ar Înțelege ce Înseamnă să deschizi ochii și să nu vezi nimic viu În jur... pustiu, fluturi de piatră, păsări de piatră, animale de piatră, oameni de piatră, o, cum mi-aș dori ochii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zi din cele mai frumoase. Era însorită, așa încât trebuia să îți protejezi ochii cu ochelari de strălucirea ei. Îi era greu să se controleze de la brâu în jos iar cămașa de finet lungă și umedă se lipea de ea. Era furioasă că nu avea forța necesară să își ia pruncul în brațe, totuși o asistentă maternală îi aduse pruncul pentru câteva minute să îl țină în brațe. Corpul copilului ce părea pe jumătate adormit, inconștient de ceea ce i se întâmpla era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a României (meșteșugită în birourile capitonate ale ministerelor) și filmul lui Mungiu (dur, direct, fără înflorituri) este imens. în același timp trebuie spus , contrastul este la fel de tare între ceea ce așteaptă o mare parte din publicul românesc și ceea ce creează neorealiștii furioși cei mai talentați ai momentului : Puiu, Porumboiu, Muntean și, acum, Mungiu. 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile se petrece în România lui 1987, într-un oraș de provincie (Iași, dacă e să ne luăm după plăcuțele mașinilor). Otilia și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
îl urăști, căci acest al tău te trage în jos ca o povară. Marele merit al lui Daneliuc este dublu : pe de-o parte, a oferit Rodicăi Tapalagă cel mai strălucitor rol al ei în cinema acela al unei femei furioase la pensie, bătrână și neliniștită care nu mai știe pe ce lume se află (un monument al râsu-plânsului fără egal în cinematograful românesc) ; pe de altă parte, a reușit filmul pe care-l așteptam de vreo zece ani de la el
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe fereastră și mă uitam la fereastra ta; vedeam lumină pînă spre ziuă. "Mihai scrie", îmi ziceam și-mi continuam munca la invențiile mele. De vreo săptămînă, nu numai că nu mai scrii, dar nici pe-acasă nu mai dai. Furiosul de ieri e azi mielul blînd al frumoasei Livia. A fost de ajuns să-și ridice puțin fusta, că tu, bietul pui de găină, ți-ai și găsit locul sub cloșcă. Nu te știam vulgar. Cunoaște-mă și sub aspectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei. O văd cum surîde și mă gîndesc imediat la ceva care să mă înfurie: comportarea inginerului-șef față de mine și de Don Șef. Simt cum mi-am căpătat puterea de-a mă stăpîni, dar furios pe dinăuntru, atît de furios încît să dau replica potrivită imediat ce doamna Teona mă va repezi. De ce prea departe, doamnă? întreb eu senin, cu voce calmă, sub care mă simt clocotind. Spune-mi, Mihai, mă întreabă doamna Teona pe un ton calm și senin, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doamna blondă, cu gustul dulce al unui joc cinstit, la finele căruia partenerii își dau mîna surîzîndu-și, dar constat că ea, prin Brîndușa, m-a lovit sub centură. "Ei bine, lovitura finală am s-o dau eu, doamnă!", zic ridicîndu-mă furios și pornind în fugă, în sus, pe scara de serviciu. Intru ca o furtună în biroul Lilianei, trîntind cu putere ușa. Ușor, mă, că dărîmi clădirea! țipă la mine Liliana. S-au încărcat filamentele? o întreb. Cred că da; acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
politețe, măcar din bun-simț trebuia să schițeze un gest de salut.) Directorul s-a schimbat la față, și-a aprins, cu mîna tremurîndă, o țigară, în timp ce secretarul literar s-a apropiat de el să-l întrebe ce-a vrut bărbatul furios. Directorul s-a uitat în jur și i-a făcut un semn discret secretarului literar, să tacă. De fapt, am aflat mai tîrziu cel care intrase furios era tovarășul Amariei. Venise intrigat că dintre cei trei colegi-prieteni din actul întîi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
păstrat-o strîns, salvînd aparențele, lăsînd să se desfășoare premiera asemeni celorlalte, fiind chiar fericit la mica petrecere de după spectacol, dar retrăgîndu-se înaintea tuturor, pretextînd că este foarte obosit. Cînd am aflat cine a fost și ce-a vrut cetățeanul furios, m-am întrebat cum de n-a făcut directorul infarct. Dar mai tîrziu, cînd directorul fire liniștită în aparență, dincolo de care se ascundea o puternică ardere interioară a fost internat pentru infarct, nu m-am mirat deloc de ce l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vodcă. M-am lăsat de scris teatru. Mi s-a acrit. Vom răsufla ușurați, mormăie Lazăr, aplecîndu-se să caute niște hîrtii într-un sertar. Tînărul de la telefon a mai format un număr interurban, care sună ocupat, iar acum trîntește receptorul furios. Tăticu', ia umblă mata mai domol cu scula aia, îi zice Lazăr, nu de alta, dar ne mai trebuie. Să vorbim cu alți autori dramatici. Amicul meu Mihai s-a supărat, precum văcarul pe sat, și nu mai scrie; ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un gest scurt cu capul spre intrare și pornim într-acolo. Vino să stai lîngă mine, să auzi ce discutăm, îmi spune, intrînd în cabina telefonică, înghesuindu-se într-un colț, să încap și eu, dar imediat face un gest furios, arătînd spre telefonul înfundat. Telefonăm de sus, din cameră, îmi spune, plecînd spre recepție să ia cheia. Urcăm cu liftul pînă la etajul șase. Cristina deschide ușa camerei 604, îmi face semn să intru, închide ușa în urma mea și bagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pentru cel care a condus revizia să fie felicitat și premiat... De revizia stațiilor de filtrare s-a ocupat tovarășa Brîndușa Roman, gîndesc eu cu glas tare. Doar n-o să vă închipuiți că ea e vinovată! îmi aruncă o privire furioasă Don Șef. Vinovați sîntem noi, noi doi. Noi?! Da-da, noi. Pentru că trebuia să pornim separatorul inventat de dumneavoastră, ca să poată fi oprite cele două stații de filtrare. Pornirea separatorului e programată tocmai pe... Vezi-ți, dom'le, de treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mai vedem noi! mi-o taie scurt Brîndușa, începînd să urce scările. Vedem, doamnă, sigur că vedem..., îi spun eu, privind surîzător spre picioarele ei, care i se văd destul de mult din poziția în care stau eu acum. Hm!... pufnește furioasă Brîndușa, făcînd un pas în lateral, depărtîndu-se de balustradă. Ești un necioplit, domnule fizician... Da, îi confirm grav. Sînt necioplit. În schimb, arăt eu cu privirea spre ea, stăpînindu-mă să nu sar peste balustradă și s-o iau în pumni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ciocanul care a lovit în marmura asta! Să-ți fie rușine! îmi șoptește Brîndușa. Nu mi-e și nici n-o să-mi fie. Eu n-am făcut niciodată ceva atît de urît, pentru care să-mi fie rușine. Brîndușa pufnește furioasă și urcă spre palierul de la etajul întîi, urmată îndeaproape de Tamara. Eu mă întorc și-mi continuu drumul spre ieșire. Ce naiba ai făcut, dom'le?! îl aud pe Don Șef strigîndu-mi cînd mă ajunge din urmă. Cînd dracu' ți-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mormăi eu. Mi s-a făcut o foame!... Ai mîncat? La prînz, nu. Am avut mult de umblat azi și-am tot amînat mîncarea. Speram să mănînc seara asta bine. Unde? îl întreb. Vlad îmi aruncă o privire scurtă și furioasă. Continuăm pilotarea în liniște, fără nici o vorbă în afara comenzilor. Directorul general ne întreabă prin interfon cum merge. Îi răspund că merge normal. Ion mă întreabă dacă am tensiune în filtre. Am, îi răspund. Am început deja separarea. De ce? Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]