11,568 matches
-
AI EXISTA TU? Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1273 din 26 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Și dacă nu ai exista tu? Îngenunchez să adun picuri de ploaie Împrăștiate clipe suflate de vânt Adun cât pentru o furtună, Cred că Beethoven e bucuros Îl aud cum râde, universul. Stropi albi, verzi, galbeni Cad colorând lumea, Departe de ea divin Un nor alb și unul negru O clapă albă și una neagră Trăiesc iubire, durere, speranță. Te reintâlnesc în
ŞI DACĂ NU AI EXISTA TU? de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371041_a_372370]
-
Viu, dar uitat de culori Nu sunt pentru tine Pentru tine e doar alb și negru. Și dacă nu ai exista tu? Aș lua soarele de mână Și aș împrăștia peste câmp culori Și aș merge aiurea Să povestesc despre furtuna lui Beethoven. Floare de tei Părul tău miroase a cer risip peste noi Nu mai e loc pentru viață, Se risipește gându-n șuvoi O lacrima se-anină pe față. Dragostea mea te cheamă aproape E atâta vreme de când nu
ŞI DACĂ NU AI EXISTA TU? de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371041_a_372370]
-
din 26 iunie 2014 Toate Articolele Autorului M-am logodit cu verdele pădurii, Pe frunze capul uneori mi-l plec, Învăț să dau curaj rostirii Să las frumos pe unde trec. Copacii toți îmi sunt alături Pe vreme bună și furtuni, Am prins în zbor un stol de fluturi Și i-am rugat să-mi fie nuni! Cu fir de rouă țesem haina, Altarul îl străjuim cu rugi, Te-am prins de braț, cu a mea iubire Nu cred că poți
M-AM LOGODIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371045_a_372374]
-
oseminte, Apoi... plimbăm prin parcuri nepoței Și, inocenti, mai gângurim cu ei. Prin suflete ne suflă vijelii Și ne pândesc, pe după colt, primejdii, Dar... mai găsim puterea să zâmbim Și-n noi seninătate găzduim. Când prin noroi ne-a terfelit furtuna Și cu nimicul ne-a făcut totuna, Din mâl... am încoltit și am crescut Și-angoasele, pe toate, le-am pierdut. Când în genunchi și când plutind prin nori, Trecând prin noaptea neagră, sau prin zori, Cu umilință-n dinți
DUALITATE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369820_a_371149]
-
trecut prin foc și pară! ------------------------------ La răscruce vânturi bat Dar prin toate-am să răzbat C-am făcut un legământ Seva să crească-n Cuvânt... Să duc steagul de lumină Chiar și-acolo unde-i vină În genunchi să pun furtuna, Rugăciunii să-i pup mâna! 29 ianuarie 2016 Camelia Cristea Referință Bibliografică: DAR / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1856, Anul VI, 30 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DAR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369855_a_371184]
-
Toate Articolele Autorului Acesta era zeul suprem al evreilor care era ținut secret și pronunțat o singură dată pe an de Yom Kipur, de către preotul cel mare. Despre semnificația numelui unii autori au presupus că e personificarea deșertului, zeu al furtunii sau că e un totem (leu, taur). Alți cercetători propun ipoteza că acesta e un zeu tribal al atmosferei și fenomenelor cerești, în special al trăznetului. Semnificația termenului se tâlcuiește: „Cel ce exista“, „Cel ce este“, „Cel care face să
YAHU,YAHVE,IEHOVA de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369839_a_371168]
-
nu au fi putut determina nici starea sistemului meu nervos, și nici reacția din acel moment a tuturor organelor mele interne... În seara aceleiași zile deja aterizam la Chișinău. Timpul era la fel cu starea mea, desigur... Se dezlănțuise o furtună de zăpadă asemeni căreia nu-și aminteau oamenii să mai fi fost vreuna vreodată, toți dintre aceia care au văzut multe ierni la viața lor. Ajungând într-un final de la aeroport, am privit pianul și am văzut pe el o
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
osândă Și cînd inima te doare, Nu intra în disperare, Domnul stă mereu la pândă. Plângi la margine de lună, Și la margini de cuvânt, Suntem lan bătut de vânt, Care vrea să ne răpună. Plângi tu trestie căzută, Când furtuna te -a învins Și când soarele apune, Retezându-ți orice vis. Plângi ființă trecătoare, Ce în zare se înclină, Fii doar cuget și lumină, Viața trece ca o boare. Plânsul încă ți-e izvorul Dorului de absolut, Suntem suflet, suntem
PLÂNGI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369897_a_371226]
-
cu miasme de hoit, orbindu-te-n față cu pleavă; Fără tine, chemarea-nvăpăiată a splendidelor priviri cu șăgalnice irizări de jad e, mai degrabă, pașapoarte spre moarte, prefațată de clocotu-n smoală al cazanelor dinspre Iad; Fără tine, tumultul mulțimilor, cu furtuni de urale, prelungite-n vacarm de orgii, nu-mi produc în auz nici cât firul celei mai dulci simfonii; Și-s Satan, fără tine, și mă cert eu cu mine, mă îndrept spre nimic, fără tine; Fără tine-s năuc
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
Totul a amuțit lăsând doar sunetul unui fierăstrău mare aducător de moarte. Am privit trunchiul chinuit și am auzit prohodul intonat de cerul îngreunat de nori. Au tăit copacul din fața ochilor mei. L-au desfăcut în cercuri dând frâu liber furtunilor să se arunce cu forța peste curți și case. Am văzut lacrimile tulpinilor mici prăvălindu-se și unindu-se cu cele ale celor trei puternice crengi. Si s-au prăbușit aripile copacului care-i duceau frunzele către razele soarelui. Si
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
muză cu chip de femeie Privesc cu ochii amintirii spre o codană dragă mie, Cu ochii triști, de peruzea, suavă ca o iasomie Ce se înalță, prin puterea-i, în ciuda gerului din iarnă Și-n ciuda fulgerelor verii și a furtunii ce-o răstoarnă. De jună a intrat în jug și a cercat cu-n deget valul Neintuind cum că refluxul îndepărtează iute malul Și-o să rămână prizonieră în apa rece, zbuciumată, Printre rechini și cașaloți și doar de stele ajutată
O MUZĂ CU CHIP DE FEMEIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369984_a_371313]
-
îi oferea nici vise, nici vreo perspectivă. A pus piciorul pe nisip, pe țărmul ce s-a-nfățișat Și sufletul i-a înflorit și a zâmbit, descătușat. E alt liman, e libertate, e liniște și e senin Dar mai ales nu e furtună și nu sunt cupe cu venin. Vor fi nisipuri mișcătoare, piciorul i se poticnește Sau, în sfârșit, lumea-i surâde și cu norocul se-ntâlnește? Pășește calm pe drumul vieții, tot singură, sau mână-n mână? Ori, iarăși, va avea
O MUZĂ CU CHIP DE FEMEIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369984_a_371313]
-
vară, Cântată de-un superb asfințit. Baia Mare, 13 iunie 2016 Glasul Tău Glasul Tău e-acum pe ape... Pașii Tăi, Isuse drag, Calcă sfânt pe marea-mi vieții, Ce s-a liniștit degrab. Când făptura Ta divină, A spus: “Taci!” furtunilor, Zâmbetul de har inundă, Sufletul și trupul meu. Când priveam tăcut în zare, O scăpare să găsesc, Tandru, Tu m-ai prins în brațe. Mi-ai spus dulce: “Te iubesc!” De e soare sau furtună, Eu am pacea Ta în
VARA CA UN POEM de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370024_a_371353]
-
Ta divină, A spus: “Taci!” furtunilor, Zâmbetul de har inundă, Sufletul și trupul meu. Când priveam tăcut în zare, O scăpare să găsesc, Tandru, Tu m-ai prins în brațe. Mi-ai spus dulce: “Te iubesc!” De e soare sau furtună, Eu am pacea Ta în veci. Tu îmi Ești Mântuitorul... Mă iubești, mă ocrotești. Glasul Tău e-acum pe ape, Pașii Tăi, Isuse drag, Calcă sfânt pe marea-mi vieții. Ce s-a liniștit degrab. Baia Mare, 14 iunie 2016 Plânsul
VARA CA UN POEM de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370024_a_371353]
-
a fost de-ajuns. Mi-ai scris imaginar, în seri de-a rând, crezând că visul de-a fi împreună, nu s-a spulberat, iertându-mă de la-nceput, spunându-mi despre mine, că am ajuns, în întunericul de altădată, stârnind furtuni, ce spulberă nisipul din deșert, zăpada din munții cuprinși de iarnă, formând valuri imense, ce se sparg, de malul suferinței noastre, întrebându-mă, daca totu-i în zadar. Voi reveni, de vrei, să te citesc, până la capăt, ștergând praful, de pe
RĂTĂCIT PRINTRE CUVINTE de COSTI POP în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370077_a_371406]
-
din care plec și vin. Renaștere de soare ce apune mereu din locu-n care-a răsărit, blestem înlănțuit de rugăciune și Prometeu cu lacrimi schingiuit. Privire amețită-ntotdeauna, când totul e în mine-așa abrupt, iar sus pe creste hăulind furtuna durerilor, în zbucium ne-ntrerupt. Mi-ai spus că pleci și ai rămas în mine să-mi torni din al regretelor ulcior otrava tânguioaselor suspine a vinului iubirii-amețitor. Și iată-mă umblând urlând de sete printr-un deșert din nou incendiat
AL NIMĂNUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370078_a_371407]
-
pântec și între coapse ca descântec loc de păcate ce absoarbe pătrund adâncurile-i oarbe tu taine îmi oferi ritmate sărut din buzele rujate arsuri de sâni, icniri și scâncet prin pori ardoarea varsă plânset izbiri de val ce-aduc furtună duet de gemete răsună în ritmurile-amețitoare de trupuri vii, fremătătoare un ceas, o noapte, cine știe ? stârniți de ritm și frenezie fiorii-n pântec nu ne mint alint, răsfăț și iar alint *** ce rai ți-s sânii borboane plouă aspru
IUBIREA (PARTEA A II-A) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370098_a_371427]
-
să ceri negreșit/ pentru regina cafelelor tale/ câteva pliculețe cu zahăr din rai/ iar ca rest să n-accepți/ decât benzi de lipit/ zilele rare când în minte e Mai (Listă). Alchimizarea amintirilor cu siguranță va asigura trecerea pe deasupra oricăror furtuni. Astfel putem ajunge oriunde, chiar și la surprinzătoare exemplificări ale inefabilului: Totul miroase a leandru uscat/ un înger de după nor ne-a și iertat/ fiindcă eram din stirpea năuciților/ și tăceam cât puteam așteptând învierea/ pe galera cu vâsle ca
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
10 decembrie 2015. Acesta era zeul suprem al evreilor care era ținut secret și pronunțat o singură dată pe an de Yom Kipur, de către preotul cel mare. Despre semnificația numelui unii autori au presupus că e personificarea deșertului, zeu al furtunii sau că e un totem (leu, taur). Alți cercetători propun ipoteza că acesta e un zeu tribal al atmosferei și fenomenelor cerești, în special al trăznetului. Semnificația termenului se tâlcuiește: „Cel ce exista“, „Cel ce este“, „Cel care face să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
Citește mai mult Acesta era zeul suprem al evreilor care era ținut secret și pronunțat o singură dată pe an de Yom Kipur, de către preotul cel mare.Despre semnificația numelui unii autori au presupus că e personificarea deșertului, zeu al furtunii sau că e un totem (leu, taur). Alți cercetători propun ipoteza că acesta e un zeu tribal al atmosferei și fenomenelor cerești, în special al trăznetului. Semnificația termenului se tâlcuiește: „Cel ce exista“, „Cel ce este“, „Cel care face să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
Știi, uneori răsari ca o lumină, Eu, desuet, mă-ntorc visând spre ieri, Coboară, diafane, calde veri... Fad, iarna ne-nconjoară, cabotină. Știi, uneori, doi disidenți suntem, Împărtășind doar vina sau minciuna, Absconse ramuri rupte din sistem... Doi demagogi îmbălsămând furtuna. Știi, nu există farmec detractat, Nici moarte fără viață, nici iubire, Ne înconjoară trist anonimat, Cupiditate, ger și risipire. Știi, deseori apari ca o lumină, Crochiu de crisalidă, amintire, Peste greșeli de ieri și risipire - Fad, iarna ne-nconjoară... Cabotină
CA O LUMINĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370302_a_371631]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > IATĂ, S-AU ÎNTORS STRĂBUNII! Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună, Au descins pe coama lumii, Oful lor ca să ni-l spună! Țara noastră-i cotropită De prea mulți ce vor s-o rupă, S-o mănânce ca pe-o pită, Și s-o soarbă ca pe supă. S-au făcut
IATĂ, S-AU ÎNTORS STRĂBUNII! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370354_a_371683]
-
o pită, Și s-o soarbă ca pe supă. S-au făcut stăpâni aice Lupii lumii și hiene Ș-au venit ca s-o despice Și să-i toarne foc în vene Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună Pe cai negri ca tăciunii, Gândul lor ca să ni-l spună! Nu mai pot să stea în ceruri Și nici oasele-n morminte, Vin călare, tunând geruri, Fulgerând cu-a lor copite. Țara noastră e prădată De toți veneticii lumii
IATĂ, S-AU ÎNTORS STRĂBUNII! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370354_a_371683]
-
-n morminte, Vin călare, tunând geruri, Fulgerând cu-a lor copite. Țara noastră e prădată De toți veneticii lumii, S-au strâns toți precum o haită, S-o disece-n umbra lunii. Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună Risipind din cer genunii, Vrerea lor ca să ne spună! Rupeți lanțuri, rupeți gratii Și tăiați în carne vie Nu mai stați cerșind la alții Câte-un pic de bucurie! Luați sabia neplânsă Și porniți spre biruință! Cât mai stați cu
IATĂ, S-AU ÎNTORS STRĂBUNII! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370354_a_371683]
-
carne vie Nu mai stați cerșind la alții Câte-un pic de bucurie! Luați sabia neplânsă Și porniți spre biruință! Cât mai stați cu mâna-ntinsă, Cerșind dreptul la ființă? 02.06.2016 Sursa foto: internet Imagini din-nainte unei furtuni de luna mai în Suceava 2016. Referință Bibliografică: Iată, s-au întors străbunii! / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1980, Anul VI, 02 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriel Todică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IATĂ, S-AU ÎNTORS STRĂBUNII! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370354_a_371683]