3,241 matches
-
păsări flamingo, protejate de lege (așa cum sunt de altfel și porcii sălbatici și lincșii). De asemenea Delta reprezintă un popas sezonal pentru păsările migratorii. Câteva dintre speciile rare de păsări aflate în zona Dobrogei sunt pelicanul creț, cormoranul mic, lopătarul, gâsca cu piept roșu și gârlița mare, dar și lebăda de iarnă. Clima României este determinată în primul rând de poziția sa pe glob, precum și de poziția sa geografică pe continentul european. Aceste particularități conferă climei un caracter temperat continental cu
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
zonele de stepă se găsesc și următoarele specii de rozătoare: "șoarecele de câmp, hârciogul, iepurele, popândăul", de păsări: "ciocârlia, prepelița, potârnichea, și mai rar, dropia" și alte animale precum "bursucul "și" vulpea". Lacurile și bălțile sunt populate mai ales de "gâște, rațe sălbatice "și" lebede". În mediul acvatic și anume în râurile și lacurile din țară se întâlnesc următoarele specii de pești: "crapul, știuca, șalăul, somonul" ș.a. Cea mai mare parte a nevertebratelor o alcătuiesc insectele peste 10.000 de specii
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
jos mijlocie și, într-o oarecare măsură, din limba engleză. Printre cuvintele de origine germanică să numără și "mus" („șoarece”; a se compara cu germ. "Maus", engl. "mouse"), "kung" („rege”; a se compara cu germ. "König", engl. "king") sau "gås" („gâscă”; a se compara cu germ. "Gans", engl. "goose"). O mare parte a vocabularului din domeniul religios și ștințiific sunt de origine latină și greacă, ajunse în limbă indirect prin intermediul limbii franceze sau engleze. Cam una sau două sute de cuvinte sunt
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
numărul restaurantelor sale. Afară de asta, Berlinul este cunoscut pentru ofertele sale vaste de mâncare vegetariană, vegană și organică. Multe mâncăruri locale își au originile în tradițiile culinare nord-germane și printre ele întâlnim feluri de mâncare rustice și consistente cu porc, gâscă, pește, mazăre, fasole, castraveți sau cartofi. Brutăriile germane oferă o varietate de pâini, iar patiseria este larg răspândită. Printre mâncărurile tipic berlineze se numără cârnatul german, inventat în 1949, Buletten (găluști netede, prăjite în tigaie) și patiseria berlineză cunoscută în
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
sunt: Argeș, Dâmbovița, Neajlov, Câlnău, Cocioc, Sabar, Pasărea, Parapanca. Lacuri: Comana Aici se găsesc viețuitoarele specifice zonei de stepă și silvostepă precum orbetele, prepelița, ciocârlia, potârnichea, turturica, șopârla, gușterul, greieri, lăcuste, iepuri, dihorul, șoarecele de câmp, popândăul, dropia, vulpea, rațe, gâște, berze, lișițe, cocostârci, vidra, nurca, știuca, plătica, somn, caras, crap, biban, caracuda, roșioara. Se află pe locul doi în clasamentul celor mai lungi râuri din Europa. Dunărea izvorăște din Munții Pădurea Neagră din Germania și se varsă printr-o deltă
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
înșelat ani la rând. Prietenul din Rusia ar fi fost, conform tatălui, « un fiu pe placul inimii » lui, cu mult mai bun decât cel natural. Bendemann mai este acuzat și că vrea să se însoare cu o femeie ușuratică, o « gâscă dezgustătoare », doar pentru că aceasta « și-a ridicat fustele » în fața lui. La sfârșit, tatăl protagonistului pronunță verdictul: « te osândesc acum la moarte prin înec ». Tulburat, Georg Bendemann iese din cameră și se sinucide, aruncându-se de pe un pod. Povestirea este publicată
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
fazanul, potârnichea, prepelița, coțofana, mierla, pupăza, ciocârlanul, cinteza, pițigoiul, prigoria, corbul, șoimul, buha, acvila de câmp, vulturul șerpar. Fauna de baltă cuprinde: lupul de stuf, vidra, nurca, câinele enot, broasca țestoasă de apă, pescărușul, cormoranul, țigănușul, lopătarul, stârcul, egreta, rața, gâsca, corcodelul, gârlița, sitarul, lișița, cocorul ș.a. În fluviul Dunărea și bălțile lăturalnice trăiesc diverse specii de pești: statornici (somn, mreană, șalău, biban, lin, țipar, crap, roșioară, babușcă, avat, ghibor, bibanul soare, guvidil, săbiuța, știuca) sau călători (scrumbia, rizeafca, nisetrul, morunul
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
și tămâiază toate persoanele invitate la masă. Apoi se servește masa. După ce nepoatele și nevestele au terminat de mâncat friptura, se adună bacșișul moașei, de către una din nepoate. Într-o farfurie ea pune un pahar cu vin, un picior de gâscă sau altă pasăre, o bucată de pâine, sare, piper și ardei, și întinzând farfuria în mijlocul mesei strigă: "Să fie moașa la primejdie iute ca ardeiul". La sfârșit moașa mulțumește pentru bacșișul primit, mușcă din piciorul de gâscă, bea vinul și
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
un picior de gâscă sau altă pasăre, o bucată de pâine, sare, piper și ardei, și întinzând farfuria în mijlocul mesei strigă: "Să fie moașa la primejdie iute ca ardeiul". La sfârșit moașa mulțumește pentru bacșișul primit, mușcă din piciorul de gâscă, bea vinul și închină în cinstea tuturor celor prezenți. Există o tradiție legată de precizarea sexului copilului de către moașă: aceasta pune pe un fir de păr o verighetă de la o nepoată sau nevastă care a fost domnișoară la cununie și
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
reginei. În 1888 Titu Maiorescu l-a numit director al Teatrului Național din București și i-a prefațat volumul de "" (1899), cu studiul intitulat "". La 9 mai 1892, Caragiale a prezentat însă la Ateneu o conferință cu titlul "Gaște și gâște literare", împotriva Junimii, determinând, împreună cu articolul "", ruptura cu Titu Maiorescu și încetarea colaborării la Convorbiri literare. La 18 noiembrie 1895, Petre P. Negulescu i-a scris lui Simion Mehedinți că a obținut de la Titu Maiorescu să se ceară colaborarea lui
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
secolul al XX-lea, a devenit parte a teatrului european modern. Bucătăria cehă pune mult accent pe mâncarea cu carne. Carnea de porc este foarte frecventă, dar se consumă și carne de vită și de pui. Se mai servesc și gâscă, rață, iepure și vânat. Peștele este rar, excepția ocazională fiind păstrăvul și crapul, care se consumă de Crăciun. Berea cehă are o istorie lungă și importantă. Prima fabrică de bere este atestată la 1118 și Cehia are cel mai mare
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
cu corn; specii tropicale, cum ar fi tucanul, trăiesc în provincia Misiones. Pampasul și pădurile-galerii sunt pline de păsări mici: tero (nagâțul sudic) și bandurria (ibisul cu gât alb). În zonele umede din puna se găsesc păsări migratoare, precum: lișițe, gâște, rațe sau flamingo. În Anzii Patagonezi se întâlnește destul de des condorul, pe când specii de păsări care nu zboară (choike) se găsesc în stepele din nord-vest și din Patagonia. De-a lungul coastei trăiesc albatroși cu sprâncene negre, petrei uriași și
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
european. Regiunile stâncoase de pe coasta sudică reprezintă un habitat favorabil pentru foca mediteraneană. Unele dintre cele mai semnificative specii de păsări din țară este pajura - simbol național al Albaniei - alături de specii de vultur, cocoș de munte și numeroase rațe și gâște sălbatice. Pădurile Albaniei păstrează încă mari comunități de mamifere mari, cum ar fi ursul brun, lupul cenușiu, capra neagră și porci sălbatici. Munții din nord și est sunt habitat al unora dintre ultimii râși balcanici - o populație pe cale de dispaiție
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
a municipiului Cluj-Napoca. Acesta este structurat pe trei mari piețe care formează un triunghi, Piața Unirii (magh. "Főtér"), Piața Mihai Viteazul (magh. "Széchenyi István tér") și Piața Avram Iancu (magh. "Bocskai István tér"), vechea piață denumită în evul mediu "Piața Gâștelor", unde astăzi se află Catedrala Ortodoxă și Opera Română. Alte piețe sunt Piața Muzeului și Piața Lucian Blaga. Centrul se invidualizează față de restul orașului printr-o serie de monumente arhitectonice și istorice, clădiri din secolele XVII-XX. Pe laturile străzilor precum
Centru, Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/297444_a_298773]
-
Pseudotsuga menziesii"), glădița ("Gleditsia triacanthos"), maclura pomifera ("Maclura pomifera"), molid argintiu ("Picea pungens"), molid de Canada ("Tsuga canadensis"), pin negru ("Pinus nigra"), platan occidental ("Platanus occidentalis"), sâmbovina ("Celtis occidentalis"). De asemenea, este foarte diversă și lichenoflora locală. În pădurea Valea Gâștelor au fost identificate speciile de licheni fruticuloși: "Ramalina fraxinea", "Evernia prunastri" și "Ramalina farinacea". La periferiile ecosistemului, mărginit de șoseaua Balcani, str. Petricani), apar specii - "Physcia aipolia", "Physcia orbicularis", "Physcia hispida", "Parmelia scortea", "Bacidia luteola", în parcul Ștefan cel Mare
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
mărimea unui orășel. O altă construcție remarcabilă este pagoda templului Song-yue (523 d.Hr.). Înaltă de 40 m., construcția acesteia trădează influențele stilului stupei indiene. În timpul dinastiei Tang (618 - 907), se realizează monumentul clasic al arhitecturii chineze: "Marea pagoda a gâștei sălbatice". La fel de interesante sunt pagodele din fier și bronz executate sub Dinastia Song (960 - 1279), unde se remarcă pagoda din Tanian Sian. O altă capodoperă a arhitecturii clasice este Palatul Imperial din Peking, construit sub dinastia Ming (1368 - 1644). Locuințele
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Vestică, a sălii de concert, a templului Tosho-gue, a lacului Shinobazu, cu templul Benzaiten, grădina Zoologică Ueno și cu templul Gojo (care găzduiește statui cu vulpile mitologice Inari). și împrejurimile sale apar adesea în operele de ficțiune japoneze, precum "Gan" ("Gâsca sălbatică") de Mori Ōgai.
Parcul Ueno () [Corola-website/Science/318092_a_319421]
-
lui Eirene" (370 î.Hr.), "Alexandru Rondanini" (cca 338 î.Hr.) ... Printre lucrările faimoase din această epocă, prezente în "Gliptoteca din München", enumerăm "Faunul Barberini" (220 î.Hr.), precum și copii romane faimoase ale unor sculpturi grecești din această perioadă, printre care, "Băiatul cu gâsca" (250 î.Hr.). "Gliptoteca" are o bogată colecție de busturi romane, inclusiv faimoasele statui care îi reprezintă pe "Marius" și "Sulla" (40 î.Hr.), pe Împăratul Octavian Augustus (aproximativ 40 î.Hr.), pe Nero (65), pe Septimius Severus (200) și pe soția acestuia
Gliptoteca de la München () [Corola-website/Science/319782_a_321111]
-
V.Șcepaciov, O.Gurievschi, O.Ionel, L.Cerececea, R.Potehin, A.Mihalachi, V.Ghelbet, A.Alexandrov etc. Anii' 90 au fost marcați de apariția unor soliști de forță: operă - T. Busuioc, I.Vinogradov, Z.Vardanian, N.Busuioc, I.Macarenco, Iu. Gâscă, V.Zgardan. P. Racoviță, R.Hvalov; balet - E.Zaițev, Gh.Badica, A.Litvinov, V.Bondarenco, A.Nazarenco, E.Ivanișin, Nadejda si Egor Șcepaciov; regizori: Eugen Platon, Eleonora Constantinov; dirijori: Albert Mocealov, Lev Gavrilov, Alfred Gherșfeld, Alexandru Samoilă și dirijorul de
Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău () [Corola-website/Science/319186_a_320515]
-
mult spre înapoi. Masculul emite un strigăt nupțial puternic repetat: "oo-orrr" acompaniat de cel al femelei mai puternic și mai ascuțit "arroo-arroo-arroo". Totodată emite un strigăt plângăreț "eeeh". Strigătul cel mai frecvent auzit se aseamănă cu sunetele rapide emise de gâscă în zbor "gac-gac-gac-gac". În zbor poate atinge viteza de până la 78 km/h. Ca și ceilalți membri ai familiei cufundătorilor, cufundarul mic își pierde penele dintr-o dată, devenind astfel incapabil să mai zboare pentru 3-4 săptămâni. Spre deosebire de ceilalți membrii ai
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
dată personajul apărând într-o revistă în versuri de întâmplări săptămânale, La "Muse Historique", care a fost scoasă timp de câțiva ani de Jean Loret la mijlocul secolului 17. Comentariul, ..."comme un conte de la Mere Oye" ("...ca o povestire a Mamei Gâște") arată că termenul era deja în uz. În Granary Burying Ground din Boston, Massachusetts este arătat turiștilor mormântul Mamei Gâscă. Faptele prezentate sunt totuși îndoielnice. Potrivit acestora, Mama Gâscă a fost un personaj real pe nume Elizabeth Foster Goose (1665-1758
Mama Gâscă () [Corola-website/Science/316764_a_318093]
-
câțiva ani de Jean Loret la mijlocul secolului 17. Comentariul, ..."comme un conte de la Mere Oye" ("...ca o povestire a Mamei Gâște") arată că termenul era deja în uz. În Granary Burying Ground din Boston, Massachusetts este arătat turiștilor mormântul Mamei Gâscă. Faptele prezentate sunt totuși îndoielnice. Potrivit acestora, Mama Gâscă a fost un personaj real pe nume Elizabeth Foster Goose (1665-1758) sau Mary Goose (d. 1690, a trăit 42 ani) care a locuit în Boston în jurul anului 1660, soția lui Isaac
Mama Gâscă () [Corola-website/Science/316764_a_318093]
-
comme un conte de la Mere Oye" ("...ca o povestire a Mamei Gâște") arată că termenul era deja în uz. În Granary Burying Ground din Boston, Massachusetts este arătat turiștilor mormântul Mamei Gâscă. Faptele prezentate sunt totuși îndoielnice. Potrivit acestora, Mama Gâscă a fost un personaj real pe nume Elizabeth Foster Goose (1665-1758) sau Mary Goose (d. 1690, a trăit 42 ani) care a locuit în Boston în jurul anului 1660, soția lui Isaac Goose (Goose = Gâscă). Când s-au căsătorit ea avea
Mama Gâscă () [Corola-website/Science/316764_a_318093]
-
sunt totuși îndoielnice. Potrivit acestora, Mama Gâscă a fost un personaj real pe nume Elizabeth Foster Goose (1665-1758) sau Mary Goose (d. 1690, a trăit 42 ani) care a locuit în Boston în jurul anului 1660, soția lui Isaac Goose (Goose = Gâscă). Când s-au căsătorit ea avea șase copii și el zece. După moartea lui Isaac, Elizabeth s-a mutat la fata cea mare. Această variantă, susținută de istoricul Eleanor Early, ne spune că "Mama Gâscă" cânta toata ziua cântecele nepoților
Mama Gâscă () [Corola-website/Science/316764_a_318093]
-
soția lui Isaac Goose (Goose = Gâscă). Când s-au căsătorit ea avea șase copii și el zece. După moartea lui Isaac, Elizabeth s-a mutat la fata cea mare. Această variantă, susținută de istoricul Eleanor Early, ne spune că "Mama Gâscă" cânta toata ziua cântecele nepoților și alți copii veneau să o asculte. În cele din urmă ginerele ei a colecționat toate poezioarele și le-a publicat. În cartea "Adevăratele fețe ale Mamei Gâscă"(1930), Katherine Elwes Thomas lansează ipoteza că
Mama Gâscă () [Corola-website/Science/316764_a_318093]