KorAP: Find »[drukola/base=galerie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...122 123 124 ...497 >

12,418 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

era greu să mă prind de ceva. Nu, a spus Harriet fără să mă convingă. Ai venit aici cu un motiv? Credeam că ai trecut pe aici ca să vorbim fleacuri. Mă tem că nu. E vorba despre tablourile furate de la galerie. O urmăream cu atenție. Am verificat cardurile cu informații. Ai făcut unele noi pentru câteva picturi ale lui Philip Guthrie. Prima dată le-ai trecut ca fiind vândute. Asta m-a făcut să-mi dau seama ce s-a întâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
am continuat. Un tablou dispare de aici, de acolo; tu le treci ca fiind vândute, ca nimeni să nu le caute pe termen scurt, și speri ca până la următorul inventar, când schimbi cardul și spui că tabloul este încă în galerie, nimeni să nu-și aducă aminte că trebuia să fi fost vândute. Se vând atâtea în fiecare zi încât ar fi putut să țină. Și la inventar e ușor de trecut peste câteva picturi lipsă; poate că s-au prins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Shelley mi-a spus că vrea să facă inventarul în câteva săptămâni. De obicei asta nu se întâmplă decât prin august, nu? Până atunci ai fi fost în siguranță. Poate că până în august nici nu ai mai fi lucrat în galerie și nimeni nu ți-ar fi pus ție în cârcă câteva tablouri care lipsesc de ceva vreme. Dar asta venea prea curând. Nu puteai să-ți asumi riscul să te întrebe cineva de Guthrie - fața te-ar fi trădat imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
zici de asta? Harriet a șoptit ceva ce nu am înțeles. A spus din nou: Nu am fost eu. —Fii sinceră, Harriet, am spus tăios, dacă nu ai fost tu, atunci cine? E scrisul tău pe carduri și erai în galerie când au fost furate tablourile... —Vreau să spun că nu eu am început totul, a spus, pe un ton de toată mila. Nu aș fi făcut-o, nici nu m-aș fi putut gândi singură la așa ceva... A izbucnit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
eram puțin enervată. Mă făcuse să cred că Shelley și Judith mă jecmănesc. Probabil că mi-a observat expresia feței, pentru că s-a grăbit să adauge: — Bineînțeles, știu că nu e adevărat. O grămadă de oameni vor slujbe într-o galerie de artă, iar eu eram norocoasă că am una. Dar e ușor să ajungi să gândești că cineva îți datorează ceva, nu? Mai ales când nimic nu-ți merge bine în viață. Ultima frază mizerabilă a făcut-o din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Shelley și lui Judith? m-a întrebat Harriet nervoasă. Nici nu-și pusese problema că pot să mă duc la poliție. Și am observat că nu zicea că urmează să demisioneze. Doar nu mai ai de gând să rămâi la galerie!? am întrebat-o neîncrezătoare. Părea un mielușel. Era evident că asta intenționa. —în nici un caz. Te duci mâine dimineață și îți dai demisia, am spus cu fermitate. Dacă nu o faci, o să le zic totul. — Doar că... —Ce? — Dacă îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
să nu o admir. A luat totul ca atare, cu capul sus. — Oferta mea este încă valabilă, a spus calm. Sunt pregătită să cunosc prețul. Ce te face să crezi că am un preț? Atunci de ce te-ai dus la galeria la care e Clifford acționar? m-a întrebat ea. De ce ai povestit că vrei să o găsești pe iubita domnișoarei Lee? Când doamna Frank i-a spus lui Clifford, el a presupus imediat că tu ai scrisorile și voia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Shelley Frank Fine Art. Erau toate, învelite în hârtie glasată. Cineva, cel mai probabil Paul, pusese câte o bucată de folie protectoare între picturi închizând rama la sfârșit ca să le țină împreună. Am verificat câteva, aducându-mi aminte lista de la galerie. Fără îndoială, astea erau. Am închis și m-am uitat la Judy care se tot fâțâia. Podeaua nu mai era confortabilă în astfel de momente. Știi ce sunt astea? am întrebat-o nedumerită. —Sunt de la galeria unde lucrezi, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-mi aminte lista de la galerie. Fără îndoială, astea erau. Am închis și m-am uitat la Judy care se tot fâțâia. Podeaua nu mai era confortabilă în astfel de momente. Știi ce sunt astea? am întrebat-o nedumerită. —Sunt de la galeria unde lucrezi, nu-i așa? — Dar ce faci cu ele? N-a plecat deja Paul? Nu înțelegeam ce se întâmplă. Harriet îmi spusese că Paul a plecat la Manchester; cu siguranță ar fi luat tablourile cu el. Nasul ascuțit al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
cu urechea, dar fata asta, Harriet, l-a sunat. Eu am răspuns și am crezut... —Erai geloasă. A încuviințat din cap. Așa că am ridicat celălalt receptor în timp ce el vorbea. Nu era ce credeam eu. Ea era foarte supărată - spunea că galeria urmează să facă un inventar și că și-ar fi dat seama că au dispărut câteva. Paul i-a spus să-și revină, dar ea era din ce în ce mai rău, așa că într-un final el a zis... Am întrerupt-o pe Judy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
care semăna perfect cu ăsta și i l-am dat. Numai că era plin de carton. Mi-am ridicat capul și am pus mâna la gură chicotind. Eram impresionată. —Vreau să le iei, a spus. Le poți duce înapoi la galerie. Nu, am spus calmă. Am să le duc anonim. Ar fi aiurea să intru în galerie cu ele la braț, nu crezi? —De ce? A, da, înțeleg. în ciuda felului în care l-a lucrat pe Paul, Judy rămâne o hipioată nebună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Mi-am ridicat capul și am pus mâna la gură chicotind. Eram impresionată. —Vreau să le iei, a spus. Le poți duce înapoi la galerie. Nu, am spus calmă. Am să le duc anonim. Ar fi aiurea să intru în galerie cu ele la braț, nu crezi? —De ce? A, da, înțeleg. în ciuda felului în care l-a lucrat pe Paul, Judy rămâne o hipioată nebună. —Judy, am spus îngândurată, când ai ascultat, Paul sau Harriet au spus ceva în legătură cu Lee? Care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
făcut tărăboi. Ceva s-a legat în mintea mea. Cât de proastă am fost, am spus încet, ar fi trebuit să-mi dau seama de la început că ai fost la petrecere. Mi-ai spus atunci când ai vorbit cu Baby în galerie că ești cel mai înalt din jur care îi poate admira cerceii. Dar atunci purta niște cercei mici pe care nimeni nu-i putea observa. La petrecere a purtat candelabrele alea imense. Cred că atunci ți-a făcut Baby remarca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
am pus-o în buzunar. Doctorul a intrat. Mi-am ridicat mânecile și i-am întins mâna. — Am o toleranță ridicată, am spus. Puteți să-mi dați dublu decât doza normală? * * * Câteva zile mai târziu am trimis tablourile înapoi la galerie, având grijă să nu-mi las amprentele pe ele sau pe pachet. Un arest pentru jaf de artă ar fi fost ultimul lucru de care aveam nevoie. Urma să fie o anchetă pe baza morții lui Nat, dar toată lumea m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

se poate, rosti Cristi încet, ca și cum ar fi vorbit numai pentru el, n-au trecut decât trei ani. Moș Calistrat spunea că vom avea un răgaz mult mai mare. 2 Lumina felinarului agățat de grinda de lemn ce susținea tavanul galeriei, abia izbutea să alunge întunericul. Lămpașul fixat pe frunte îl ajuta mai mult. Lovea cu sete în peretele din față încercând să mărească crăpătura pe care o făcuse în stâncă. Zgomotul loviturilor răsuna în jur, amplificat de pereții înguști. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
său. După ce curăță bine frontul de lucru privi în interiorul acestuia. Era plin, trebuia scos afară. Oftă și se apucă să-l împingă pe șinele înguste spre ieșire. În cele zece zile de când lucra reușise să înainteze vreo doi metri în galerie. Nu ducea minereul prea departe, îl descărca aproape de intrare, singura lui grijă fiind să nu blocheze accesul. Era hotărât ca mai apoi să încerce să-l spele, dar asta era o treabă mai complicată de care nu voia să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
scoată afară alt minereu, iar pentru asta încă nu avea tot ce îi trebuia. Era necesar să deblocheze gura minei și să facă o cercetare la fața locului. Habar n-avea ce va găsi acolo, nu știa cum se prezintă galeria și nici cât este de sigură. Nu știa nici dacă se va putea descurca singur ori dacă nu cumva va avea nevoie de ajutoare. Aici se împotmolea, oare cui i-ar fi putut spune de descoperirea pe care o făcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o asemenea taină? Dar la asta urma să se gândească mai târziu, se îmbărbăta el. Urmaseră zile lungi de muncă asiduă. Deblocarea intrării în mină nu se dovedi o treabă atât de ușoară pe cât crezuse la început. Cel care închisese galeria făcuse o treabă bună. Reuși totuși, după eforturi destul de mari, să îndepărteze bolovanii și să elibereze linia de vagoneți. În sfârșit în fața sa se deschidea o gaură întunecată prin care abia încăpea aplecat. Știa că are încă de muncit dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Șinele coborau ușor în față, urmărind panta pardoselii cavernei, iar ca să poată trece dincolo de albie, cineva încropise un podeț rudimentar, îngust, numai cît să poată trece șinele peste el. Dincolo de acesta calea ferată continua spre peretele opus, intrând într-o galerie. Înaintă spre centrul încăperii cercetând la lumina lanternei pereții și pardoseala. Pășea pe un nisip fin, semn că apa pârâului subteran inundase de mai multe ori peștera. Trecu peste micul pod și se apropie de peretele din față. Aici, săpate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
la lumina lanternei pereții și pardoseala. Pășea pe un nisip fin, semn că apa pârâului subteran inundase de mai multe ori peștera. Trecu peste micul pod și se apropie de peretele din față. Aici, săpate în stâncă se vedeau câteva galerii, nu foarte înalte, ce se afundau în munte. Nu erau prea adânci, doar câțiva metri fiecare, iar pe jos se vedeau resturi de rocă spartă. Cel ce le deschisese nu găsise filonul căutat și le abandonase, încercând apoi în altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
afundau în munte. Nu erau prea adânci, doar câțiva metri fiecare, iar pe jos se vedeau resturi de rocă spartă. Cel ce le deschisese nu găsise filonul căutat și le abandonase, încercând apoi în altă parte. Se apropie de ultima galerie, cea în care intrau șinele. Privi cu atenție în interiorul tunelului. La o primă vedere, pereții și tavanul păreau stabili, așa încât intră înăuntru. Înainta cu atenție examinând stânca, căutând fisuri sau pietre ce ar fi putut să se desprindă de acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
la înălțimea lui, erau agățate felinare cu petrol, acum goale. La un moment dat, tunelul făcea un cot la dreapta. După colț văzu vagonetul. Era încă plin pe jumătate cu minereu. Dincolo de acesta, o grămadă de sfărâmături de rocă obturau galeria. Șinele dispăreau sub blocurile de piatră iar Iuliu înțelese că acolo tavanul galeriei se prăbușise. Un fior îl străbătu pe spinare, oare sub dărâmături se afla și minerul care săpase acolo înaintea lui? Totul părea să confirme această ipoteză. Vagonetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dat, tunelul făcea un cot la dreapta. După colț văzu vagonetul. Era încă plin pe jumătate cu minereu. Dincolo de acesta, o grămadă de sfărâmături de rocă obturau galeria. Șinele dispăreau sub blocurile de piatră iar Iuliu înțelese că acolo tavanul galeriei se prăbușise. Un fior îl străbătu pe spinare, oare sub dărâmături se afla și minerul care săpase acolo înaintea lui? Totul părea să confirme această ipoteză. Vagonetul rămas acolo, felinarele care probabil arseseră până la epuizarea combustibilului, chiar și coada de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o cruce mare și murmură în șoaptă o rugăciune pentru sufletul celui ce își găsise sfârșitul acolo. Oftă din adâncul rărunchilor și se rezemă de vagonet. Un gând însă nu-i dădea pace: bine, dar dacă minerul zăcea mort în galerie, atunci cine închisese intrarea în mină? Să nu fi fost singur? Poate că fuseseră doi ori mai mulți? Nu, exclus. Minerii nu-și abandonau ortacii. Accidente se petrecuseră din totdeauna în subteran. Era un tribut pe care muntele și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
printre acestea răzbătea dintr-o parte în cealaltă o vinișoară subțire de culoare galbenă. Din nou se simți norocos, ținea în mână dovada că acolo era aur. Fără să mai stea pe gânduri începu să examineze atent pereții și tavanul galeriei, sperând să găsească restul filonului. Nici un rezultat, nu era nimic acolo. Asta însemna că bucata pe care o băgase deja în buzunar, provenea de undeva din fața lui, din zona unde se prăbușise galeria. Așa se întâmpla de obicei, metalul galben

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]