5,266 matches
-
Mozolit e ziua toată, Prin noroaie el înoată, Poți să-l speli, să-l parfumezi, Curat tot n-ai cum să-l vezi! Are nasul tamponat Să-l ajute la rîmat. În coteț se odihnește... Ați ghicit cum se numește?
Porcul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83594_a_84919]
-
câine-i dar nu latră. Prin desișuri ziua toată Hoinărește după hrană, Iepurașu-l ia la goană, Mai poftește și cornute, Cele de pe vârf de munte. Vara păru-și înegrește Iar în iarnă și-l albește, Nu e greu noi să ghicim Cum îl cheamă, oare știm?!
Lupul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83637_a_84962]
-
Pentru a face brânză bună Trebuie să stea la stână, Sus în vârful muntelui, Fiind în grija baciului. Iar când iarna s-a ivit De pe munte-au coborât Așteptând la primăvară Pe munte să urce iară. Zbiară când se plictisește... Ghiciți voi cum se numește!?
Oi?a by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83606_a_84931]
-
A fost al lui Făt-Frumos, Năzdrăvan și grațios. Cu trăsura sau călare Te duce-n viteză mare, Cu potcoave de oțel... Ghiciți cine e de fel?!
Calul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83617_a_84942]
-
seama. Bonnie îi povesti unui Mark nemișcat totul despre slujba ei cea nouă, o schimbare față de viața ei obișnuită de chelneriță. Crede-mă, am dat peste slujba de vis pentru orice femeie. Nici într-un milion de ani n-o să ghicești ce fac. Eu nici măcar nu știam că există așa ceva. Ghid la noul monument de pe Great Platte River Road. Voi doi știați că noul nostru arc e singurul monument din lume de pe o autostradă interstatală? Nu pot să pricep de ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se părea necruțător, aiurea, indiferent - așa cum devenise și fratele ei. Când se întoarseră acasă după expediția din ziua aceea, Daniel îi întinse o cutie pentru cămăși care în ultima lună stătuse în portbagajul Dusterului său vechi de douăzeci de ani. Ghicise că era pentru ea și așteptase ca el să-și adune curajul ca să i-o dea. Deschise capacul de carton subțire, pregătind deja o paradă de recunoștință pentru orice exponat naturalist găsise el special pentru ea. Cutia se deschise, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tău? —Vă referiți la școală? Practic, au fost nevoiți să-i dea lui Mark o diplomă onorifică de absolvire a liceului. Nu mă înțelegeți greșit. Nu e un idiot. Își strâmbă gura, auzind că folosise prezentul. A fost întotdeauna șmecher. Ghicea imediat profesorul și-și dădea seama care-i limita cea mai de jos de care avea nevoie ca să treacă la materia lui. Nu zic că trebuia să fii vreun geniu ca să fii mai deștept decât profesorii de la Liceul Kearney. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ține minte că a vorbit cu el. Așa cum vorbește acum. Probabil că-l luase ceva mai devreme, pentru că erau în toiul unui joc cu ghicitori. Întrebări la care autostopistul nu răspundea direct, ci doar cu indicii. Cald, rece, de-astea. Ghicește secretul. Rupp e tulburat, ceea ce nu se întâmplă des. O dă cu: Stai așa. Ce anume îți amintești? Dar pe Mark nu-l preocupă amănuntele în momentul ăsta. Îl interesează imaginea completă. Adică exact ce nu vrea lumea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sărite pe Duane. Dar Mark n-are timp să argumenteze fiecare detaliu. Trebuie să-i convingă cât de mare trebuie să fie chestia asta pentru ca guvernul să bage atâția bani, ca să înlocuiască un oraș întreg. Doamne, zice Duane, începând să ghicească amploarea. Ce crezi că pun la cale? Tocmai asta-i chestia. Probabil că la asta făcea aluzie autostopistul. Cald. Rece. Folosesc locul ăsta pentru un proiect, ceva. Sau au nevoie de un loc mare și gol, în care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber așa cum nu i se mai întâmplase de ani întregi. Pulsul i se acceleră, ispitit de ziua aceea perfectă să creadă că avea să se întâmple ceva. Mark mergea pe lângă el, morocănos și resemnat. În pasul lui nu se mai ghicea nici urmă de accident. — Uneori mă gândesc că era, știi tu, Mark Schluter. Celălalt. Tipul care muncea pentru o pâine. Cel sigur pe el, care putea să ia toate testele tale șmechere fără nici un efort. El era acolo, la dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
populare medicamente. Ea clipi și-și înclină capul. —Eu citesc trei-patru ore pe zi și nu pot să zic că mă simt deosebit de protejată. O femeie care citea mai mult decât el, care avea propriile răbufniri obscure - n-ar fi ghicit nici una, nici alta. Acum, amândouă păreau adevăruri evidente. — Da? Își strâmbă gura. Încearcă să restrângi la douăzeci de minute. Ea zâmbi și se pocni peste frunte. —Bine, doctore. Dar pentru el s-ar putea să fie soluția cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întuneric, avea fața încordată și ochii umezi. Ridică palma a negare și se uită în altă parte. —Scuze. Avea vocea umedă. I-auzi ce spun! „Scuze.“ Vorbesc ca tine. Scuze. Nu-i nici o problemă. Nu mă lua în seamă. —Monteverdi, ghici el. Ți-e cunoscut? Ea scutură tare din cap. N-am mai auzit niciodată așa ceva. Parcă ar fi ascultat la un vechi radio cu galenă o știre despre străini invadatori. După o jumătate de arie, se aplecă și închise radioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Știai că într-o sută de ani am schimbat râul ăsta mai mult decât în cei zece mii de ani precedenți...? — Scuze... acte? Ce fel de acte? —Fotocopii de la Biroul Regional, dacă chiar vrei să știi. Era deja prea mult. Dar ghicise oricum, fără îndoială. Îl urmări cum mima calmul. Văzuse adesea acea expresie, dar niciodată nu fusese în stare s-o declanșeze. Priveliștea era de ajuns să-i modifice dispoziția. Ai dreptate, probabil că n-ar trebui să-mi spui nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-o declanșeze. Priveliștea era de ajuns să-i modifice dispoziția. Ai dreptate, probabil că n-ar trebui să-mi spui nimic. Dăduse drumul la robinetul cu șarm, un șarm băiețesc care părea mai straniu acum, că încărunțea. — Dar dacă ghicesc îmi spui, da? Depinde. — De ce? De ce-mi spui tu mie la schimb. Mâinile întinse pe masă. —Dă-i drumul. Întreabă-mă orice. —Orice? Ea chicoti. Cum merge viața de familie? El se lăsă pe spate, lipindu-se de spătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În timp ce se pregătea să vorbească, simți un fel de frison bolnav de prăbușire. —Sylvie? Trebuie să-ți spun ceva. —Ho-pa. Prenumele adevărat. Probleme mari. Ea zâmbi, se întoarse pe partea ei, cu capul pe brațul îndoit din cot. Stai să ghicesc. Te-ai îndrăgostit. El își închise ochii strâns, iar ea trase aer în piept. — N-aș putea zice..., începu el. Se pare că e posibil să mă fi întors la Kearney, cel puțin parțial, ca să mai văd o dată o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se numește (sau se va numi după botez) Dora și va fi (pentru noi) cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă și cea mai iubită de pe fața pământului. În urmă cu doi ani, tot la sfârșit de primăvară, Aliona mi-a ghicit în cărțile ei soioase și exacte. Mi-a descris, cu multe amănunte, plecarea noastră din România, întoarcerea pe care nu mi-o pot deloc imagina (poate și pentru că nu se va petrece în viața astaă și, mai ales, mi-a
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
normal”, așa zice PAM, pentru că eu pot să fac și ceea ce alți jurnaliști nu pot să facă. Să vă explic cum vine asta: eu, ca toate pisicile, văd extraordinar de bine noaptea și, în plus, mă pricep și la vise. Ghiciți acum când, unde și ce vânez eu și nu poate vâna oricine ? Eu pot să vânez noaptea, poveștile din visul oricui. Adică eu chiar vânez poveștile din vis. Dar numai poveștile adevărate. Celelalte nu-mi plac. Apropo, voi cum vă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
se dă în mod obișnuit bărbaților. Vedeta a strigat: „Nu, John, nu trage!” Corect? Prințul zâmbește: ─ Foarte corect. Dacă-ți spuneam de la început că erau două femei și un bărbat, ghicitoarea n-ar mai fi fost ghicitoare ci „Mânăstire-într-un picior, ghici, ciupercă, ce-i?!” Da, dintre cei trei, numai poștașul era bărbat și era îmbrăcat în uniformă de poștaș. Avocatul și agentul de asigurări erau femei. Ana rămâne un pic pe gânduri: Pare, deci, că poștașul e criminalul. Dar tot mai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
său. Evenimentele extraordinare la care luase parte, inclusiv distrugerea Discipolului și, lucru chiar mai important, salvarea planetei non-Aristoteliene Venus de forțele interstelare ale lui Enro cel Roșu. ...Îi cunoscuse pe oameni ca Eldred și Patricia, Crang și Leej, femeia care ghicea Viitorul, și... Pauză! Alungarea acestor amintiri. Sau mai degrabă înțelegerea că ele nu aveau nici o legătură evidentă cu această beznă ca smoala. Cum am ajuns aici? Nu era un gând care-i neliniștea, dar era o întrebare normală... Evident, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o perioadă de tăcere. Observă că Vocea Unu și Vocea Doi stăteau cât se poate de nemișcați. Și i se păru indicat să-i imite câtă vreme "excelența sa" cugeta la vorbăria care constituise răspunsul "prizonierului". Nu era prea greu de ghicit ce se întâmplase. Se părea că instrumentele lor reacționaseră întrucâtva la procesele mintale cu ajutorul cărora realizase cele două acțiuni de fotografiere mentală, cu acuratețe dodecimală, a celor două locuri din încăpere pe care le alesese ca fiindu-i foarte necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sperase... Enro dorise cel mai tare să fie transportat pe nava Dzan. Un mister! Iată-l acolo, în picioare, înalt, sardonic, purtând pe față amprenta unei ușoare asemănări cu sora lui. Dar altfel, o persoană ciudată, periculoasă. Nu se putea ghici ce spera să câștige venind aici din datele avute la îndemână, decât... Ai grijă! Mai rău, nu era timp, într-adevăr, să stea să judece, și nici să-l întrebe pe el personal. Venea Breemeg, aducând cu sine toată nebunia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
într-unul din dormitoare, lăsând-o în cameră numai pe Leej, Femeia Prezicător. Ea se oprise pe loc și-acum se uita direct la el. Pe fața ei destinsă, cu trăsături plăcute, se citea un ușor zâmbet. Leej, femeia care ghicise viitorul, de pe planeta Yalerta; Leej cea brunetă, care i-ar fi putut spune câte ceva despre ceea ce-i rezerva viitorul. Tocmai când el se gândea la lucrul acesta, ea-și mișcă buzele și spuse: - Se întrevede o perioadă de aproximativ douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o să mă plictisească în timp ce mănânci tu. Spunând acestea, se-ndreptă spre peretele de lângă ușa de la ieșire și dădu la o parte husa de pe un aparat strălucitor, care nu fusese acolo înainte ca ei să meargă la culcare. Era ușor de ghicit că acela era jocul video împrumutat de la hotelul unde Lyttle lucra ca paznic de noapte. Cei doi bărbați și intrușii priveau la Enin care se apropie de instrument. Băiatul cercetă din ochi piesele transparente din interior. Apoi examină butoanele computerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ești și în pământ te vei întoarce...”. Să privești pământul înseamnă să-ți amintești unde stai, de unde vii și unde mergi. Să privești pământul înseamnă să-ți măsori pașii posibili, să eviți obstacolele care eventual îți stau în cale, să ghicești locul potrivit unde să-ți pui piciorul. Înseamnă să ai picioarele pe pământ. Preotul prin realismul său (dobândit prin mușcături de buze și prin lacrimi, datorate de cele mai multe ori necesităților pastorale, care îi cer să se descurce de unul singur
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
el vedea cu claritate în interiorul sufletelor: „Lu-mina ochilor săi avea bunătatea și clarviziunea care se regăsește uneori la unele țărănci bătrâne, la unele bunici, care au îndurat în viață, cu răbdare, tot felul de suferințe și, de aceea, înțeleg și ghicesc chinurile cele mai ascunse”. Ca și Silone, don Orione a cunoscut de timpuriu umilința mizeriei. A trudit din greu pentru a se menține la studii, dar, încă din timpul copilăriei, nutrea cu tenacitate visul de a putea trăi ca un
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]