4,147 matches
-
conversații la masă); apoi precizează obiectivul principal al acestora: distracția, pentru că "atunci când ne adunăm pentru a delibera, sau pentru a negocia niște afaceri, numim acest stil fie Consiliu fie Conferință, unde, de obicei nu se cuvine să râdem sau să glumim." Méré adaugă în final câteva indicații pe care astăzi le numim pragmatice: "Cel care vorbește, dacă vrea să fie îndrăgit și să fie considerat o companie plăcută, nu trebuie decât să se gândească, cel puțin atât cât depinde de el
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de subtilitate care fac trimitere la o temă de esență (nu doar biblică). Vorbește Patriarhul: „ Anul trecut am fost la Spitalul Militar să-l văd pe Gheorghiță Dumitreasa... Era suferind săracul, rău, cu dureri, cu perfuzii, greu... Era adânc și glumea mereu... și râzi, și râzi, am râs amândoi...” (Cap. 10) De ce simte sfinția sa să se confeseze?! Ce conotații să aibă acest cuvânt, „râsul” în acest context?! Râsul de atunci („și râzi, și râzi, am râs amândoi...”) și râsul evocării („Amintindu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Flore i-a reproșat lui Jacques interesul prea mare arătat mașinii sale, descrierea acesteia din urmă, șaizeci de pagini mai încolo, dezvoltă insistent tripla izotopie femeie/mașină/animal: (68) Nu-i așa că nu-ți iubești decît mașina? Știi, chiar se glumește pe seama asta? Se vorbește că stai mereu să o ștergi, să-i dai luciu ca și cum n-ai avea ochi decît pentru ea? Era una dintre acele mașini de lux, cu două axe articulate, de un rafinament și-o eleganță maiestuoasă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
telefon, Boierul având atunci 38,5 grade, pentru că suferea de pneumonie. La rugămintea doamnei Paleologu, eu am vrut să renunț să-l mai obosesc, dar eseistul nostru nu s-a lăsat, mi-a dovedit cine avea ultimul cuvânt în casă! Glumesc, era un om nefiresc de atent cu femeile, inclusiv cu soția, ceea ce nu e prea răspândit la bărbatul român, cel mai adesea bădăran. Dorin Popa: Pe Doamna Olimpia Paleologu, pe Doamna Pia am divinizat-o! Liviu Antonesei: Da. De altfel
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
care e cel mai puternic partid și când a auzit că e FSN, le-a spus "intrați acolo, ocupați locurile, dacă vreți să faceți ceva". Normal că intelectualii noștri fini și subtili l-au privit ca pe un ins care glumește ori e de un cinism total. Doar că Michnik, ca întotdeauna, era doar foarte realist! Nu, nu am fost mai breaz atunci... Când Michnik spunea aceste lucruri la GDS, eu tocmai demisionam din CFSN, din conducerea țării, cum s-ar
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ceea ce e excelent. La Cracovia este totuși o secție de limba română și mereu vor apărea noi cu-noscători ai limbii noastre, dintre care unii vor deveni traducători, nu? Când spuneam că nu s-a schimbat nimic în Universitatea Jagiellonă, nu glumeam, mă refeream însă la faptul că n-a fost nevoie să se schimbe nimic în spiritul său. În rest, s-au schimbat multe, mă refer la noi specializări, la noi tipuri de masterate etc. Dar și din punctul de vedere
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Doar vedem ce-a ieșit din deconspirare, în care ne pusesem totuși niște speranțe nu demult, cam pe la începutul discuției noastre! Cât privește Polonia gemenilor că doar sunt mai multe Polonii, așa cum sunt mai multe Românii -, dacă aș vrea să glumesc, aș putea spune că sunt revoluționari de profesie! Ce "revoluție morală" să facă? Păi, morala publică de acolo e de câteva ori superioară celei de la noi! Sigur, ei sunt conservatori și probabil obsesia aceasta a lor are și ceva real
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și statistic să fi pătruns corupția și șantajul doar în țară, în vreme ce presa bucureșteană e ca lacrima. De altfel, multe lucruri se cam știu, dar nu se spun, altele se spun în glumă. Or, cu curățenia presei nu se poate glumi, că a rămas cam ultimul reper și ultimul sprijin pentru cetățean. E grav, frate, sau, cum spuneam noi în tinerețe, e nasol! Germanii nu par a fi deloc șmecheri și o duc foarte bine, în vreme ce românii sunt foarte șmecheri, dar
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
persoană, maestrul Serlo, decan de Exester, l-a dojenit pe fratele Agnello pentru că mânca prea rar în afara conventului. S-a întâmplat odată ca un guardian, în aceeași zi în care predicase poporului, să se oprească după un prânz și să glumească cu un călugăr în fața unui laic. În acea zi, mâncaseră împreună cu frații iar acel laic i-a spus în șoaptă unui frate, ce era secretarul său, că acest mod de a vorbi nu este demn de un superior și de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care el și familia sa o mâncau. Și, astfel, copiii, pentru a avea o pâine mai gustoasă, cereau unul altuia o bucată de pâine din dragoste pentru Dumnezeu. Fratele William spunea că, după ce îi vizita pe frați, simțea nevoia să glumească puțin pentru a uita ceea ce auzise. El însuși mi-a mărturisit că dulcele Isus avea să întemeieze un nou ordin pentru a-l stimula pe al nostru, iar eu cred că acest lucru s-a verificat prin instituirea Ordinului Pocăinței
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
49). Sfântul Francisc și animalele 7. ...Astfel, în Ordinul meu am văzut unii frați culți, învățați și de mare sfințenie, pierzându-se în lucruri inutile, în așa fel încât au fost considerați de alții oameni ușuratici; adică se joacă și glumesc cu ușurință cu un șoricel, un cățeluș sau vreo vrăbiuță, dar nu în modul în care Fericitul Francisc vorbea și se juca cu fazanul și cu greierele, bucurându-se în Domnul (p. 213). Misiunea demonilor 8. În acest sens, se
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de acum, Graecinus: "Dușmanii mei să aibă parte de o viață austeră, dușmanii mei să doarmă în pat de văduv și să-și întindă membrele pe toată lățimea acestuia" (v. 16-18). Nici Graecinus nu mai este aceeași persoană care discuta glumind despre posibilitatea de a iubi două femei în același timp, din moment ce consideră de datoria sa să-l dojenească pe poet pentru cauza (reală sau presupusă) care a dus la relegarea lui la Tomis. După cum observa Ovidiu în zilele fericite, anii
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de a reintroduce faimosul mos maiorum, care de-acum era demodat. Câteodată, printre confesiunile sulmonezului ies la iveală și aspecte mai grave care lezează grav viziunea augustană: de exemplu, poetul mărturisește despre Corina că a avortat fiul conceput cu Ovidiu. Glumind, sulmonezul pare să condamne gestul Corinei, apelând la un "argument" cel puțin ciudat: "Cezarii nu ar mai fi existat dacă toate mamele ar fi avortat ca și Corina". Și totuși, la sfârșit, cere zeilor să i se ierte "pentru prima
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o vie care era la câțiva kilometri de oraș, întrun loc numit „Doi Peri”. Când am intrat în vie, au apărut doi pândari care ne-a fugărit, încât abia am scăpat cu fața curată. Cu pândarii viilor nu era de glumit. Odată, un pândar a prins un băiețel care poftea la struguri. L-a bătut așa de rău, încât copilul a fost internat în spital. Despre acești pândari, ne-a povestit și Costică Mavropol, un coleg de clasă și prieten, ai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la gură și a gâlgâit câteva secunde licoarea aceea fabricată la Vaslui. În acest oraș exista pe atunci o fabrică în care se făcea cel mai bun coniac din țară. Pe tren până la Belcești s-a vorbit mult, s-a glumit, s-au spus bancuri cu pescari și vânători. Eram voioși, așa cum eram întotdeauna când plecam la vreo baltă. Hotărâsem să ne întoarcem duminică după masă, așa că aveam la dispoziție tot timpul din lume pentru toate. La sosire, ne-am dat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fi ca un nou născut. - Ți-i greață? Nu vrei o felie de lămâie? Sau mai bine o portocală? Ei, ce zici? - Dă-mi lămâie, dar fără zahăr. I-am dat. Apoi, parcă și-a mai revenit. Începuse iar să glumească, așa cum îi era felul, mai gustă un pahar cu vin, mai scoase un caras frumos, cam de 1 kilogram. Trecuse și prima jumătate din zi și se apropia ora când trebuia să strângem, să facem bagajul de plecare la gară
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
suporta să-l contrazici. Am luat un taxi și eu l-am dus acasă. L-am dezbrăcat și l-am băgat în cada cu apă caldă. După baie, l-am îmbrăcat în pajama și l-am culcat. Săracul, încă mai glumea. Cumnata noastră se afla la băi, la Herculane și nici nu bănuia ce se întâmplase. La el se afla în schimb o nepoată de-a noastră, care a stat de veghe toată noaptea. I-am pus peștele în congelator și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mică baterie. Nu-l mai ai? I l-ai dăruit mătușii tale? Să-ți fie rușine... pe la nas, băi, darurile nu se fac cadouri! Da, l-a văzut, l-a plăcut și n-ai putut s-o refuzi? Bine, am glumit, dă-l în mă-sa, nu era decât un breloc de doi bani. Da, da, ai dreptate, gestul contează. Bine, apropo, Niki, te fac duminică dimineață o tablă? Am o fetească regală de la Odobești, să te lingi pe unde iese
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vreun gust. Poate pentru că am gustat eu ceva înainte, de aceea nu-i aflu rostul. Că pe bărbatu' meu l-am lăsat în pat. - Cu fața în sus, poate, și-i făcu cu ochiul. Hai, nu te bosumfla, că am glumit. - N-are nici pe dracu'. Porcu'... - Domnul inginer?... - Ei, și tu, nuuu! Porcu'. A tăiat un porc și s-a zdrelit la un deget. Și-l doare. Pauză. Limb, limb, limb! amândouă, apoi coana preoteasă: - Știi, dragă, l-am văzut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lam întrebat de ce a scuturat-o după. Și el mi-a răspuns că "să mai crească, cucoană, de asta!" Apăi ăsta-i răspuns? De aceea este un măgar și un nerușinat. - Bine-bine, de acord, dar poate omu' a vrut să glumească. - Da' ce, asta-i glumă? și limb, mai luă puțin din înghețată. Sau poate... o fi adevărat? În orice caz, ieri după masă am plecat cu părințelul în satul vecin, că avea un botez. Știi stejarul acela de pe dreapta, cum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a întâmpinat ea după ce am dat binețe. - Din Moldova, de la Iași, stimată domniță. - Aaa, moldoveni de-ai mei, bine-ați venit, dar unde-s ceilalți? - Afară, domniță, n-au îndrăznit să intre și ei, eu ce sunt mai curajos! am glumit eu. M-a măsurat bine din cap până în picioare și atunci iam depus la picioare, în interiorul biroului două sticle de vin bun de Cotnari. - Ei, nu trebuia, spuse cu jumătate de gură. De care-i? - De Cotnari, domniță, prima-ntâia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
foloseau orice prilej ca s-o prindă și pe ea în jocul de-a mama și copiii. Și casa era plină de râset și pași de copii. Tanti Sofula își târa piciorul mai scurt prin toată casa și râdea dezlănțuit, glumind cu ea și cu copiii. Ele, bunica și străbunica, dădeau jignite din cap, minunându-se că nu se dărâmă pereții de atâta veselie... Se uita la el și el la ea și privirile se întâlneau undeva deasupra mesei. Tata băgă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Remarca lui trecu neobservată, căci Dinu, cu aceeași superioritate, simțindu-se admirat de cele două femei, reluă firul întâmplărilor. A doua zi la prânz, la Patriarhie îl întâlni pe Ianache Hartofilax, îl salută cordial și privindu-l semnificativ, încercă să glumească: — Acum putem vorbi grecește? — Se pare că da, zâmbi Ianache. Îl privi în ochi pe spătar, apoi printre dinți, abia auzit șopti: Deși... doar Dumnezeu știe. Eh, erau bune vremurile când te judecau și-ți tăiau capul, nu era rău
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de carne vie în jurul frunții... M-am liniștit din tremurat și-am cerut să mi-l dea jos, să-l iau acasă. L-am luat. Tata, mama, neamurile n-au vrut să l primească, dar cu mine nu era de glumit. L-am luat, l-am spălat, l-am primenit, deși înțepenise. Și i-am găsit rana. Aici, unde începe să acopere părul tâmpla, fusese lovit cu ceva, cu un iatagan, cu o rangă. L-am chemat pe preot. Nu vroia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tot acolo. Peste câteva clipe intră și căpitanul gărzilor. Mitropolitul ceru să-i pregătească doi dorobanți însoțitori și caleașcă. Mai spuse să se pună doi oameni de pază pe sală și nu unul. Cum e cu grija lumească, sfinția ta? glumi domnul. — Eh, paza bună... — Aș veni să te petrec până la Mitropolie. S-a schimbat vremea, s-a făcut frig și este vânt, interveni în grecește medicul. — Lăsați-mă o clipă singur cu sfinția sa. Cei doi ieșiră, dar rămaseră lângă ușă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]