3,627 matches
-
era cunoscută! Nedespărțită de aparatul de fotografiat, Nadia a surprins sute de ipostaze ale războiului, reunite apoi în patru mari albume de fotografii. Impresii de pe front a adunat nu doar în imagini, ci și într-un volum de amintiri, În goana aripilor albe, care trebuia să apară la Editura OFAR. După 23 august 1944 acest lucru a devenit imposibil. Câteva fragmente au fost publicate în revista "România aeriană" (an XVII, nr. 1 / ianuarie 1943, pp 5 6). Restul se pare că
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de aur cu blazonul familiei, pe care o purtase la mână toată viața. Alte obiecte ale Nadiei avuseseră o soartă la fel de nefericită: carnetul de zbor i-a ars în 1944, într-un incendiu izbucnit la Băneasa, iar manuscrisul cărții În goana aripilor albe a dispărut misterios după arestarea ei, în 1951. A rămas însă amintirea unei aviatoare talentate și a unui om de caracter, "un om adevărat", așa cum o evocă Mariana Drăgescu, prietena ei de o viață. Note 1 Iată ordinea
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Bacău unde bechia avionului în rulaj s-a înfundat în teren moale și în pietriș. Motorul a funcționat normal. La bord, sold. mec. <indescifrabil>. Esc. I Sanitară, Pilot stagiar, Drăgescu Mariana 1 În arhiva autorului. Anexa II NADIA RUSSO În goana aripilor albe 1. Pe un aerodrom e instalat un grup de bombardament 1. Cel mai mare prieten al nostru, din această unitate, este locotenentul Carp Adrian, sau, cum îi spunem noi, Andrușca. De câte ori aterizăm aici cu răniți, Andrușca, dacă e
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
capitolul: "Amintirile inedite ale Nadiei Russo"). Cele două texte, acesta de față și cel din lucrarea menționată, scrise în epoci diferite, se completează în mod fericit dând o imagine sugestivă despre talentul literar al autoarei lor. 2 Nadia Russo, În goana aripilor albe, în "România aeriană", an XVII, nr. 1, ianuarie 1943, pp. 5-6. 3 Nadia Russo, În goana aripilor albe, apud Cristian Ionescu, Zece femei împotriva morții. Escadrila albă, Editura Militară, București, 2003, pp. 98-101. Anexa III Interviu al autorului
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
în epoci diferite, se completează în mod fericit dând o imagine sugestivă despre talentul literar al autoarei lor. 2 Nadia Russo, În goana aripilor albe, în "România aeriană", an XVII, nr. 1, ianuarie 1943, pp. 5-6. 3 Nadia Russo, În goana aripilor albe, apud Cristian Ionescu, Zece femei împotriva morții. Escadrila albă, Editura Militară, București, 2003, pp. 98-101. Anexa III Interviu al autorului cu Mariana Drăgescu 6 septembrie 2010 (inedit) Redau mai jos un scurt interviu, până azi inedit, de pe o
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Ion Antonescu, vol. IV (iulie septembrie 1941), ediție de Marcel-Dumitru Ciucă și Maria Ignat, Arhivele Naționale ale României, București, 2000. Presă "România aeriană", 1938 1944 "Illustrierter Beobachter", 1944 Memorii, jurnale, corespondență Mariana Drăgescu, Jurnal de front, manuscris Nadia Russo, În goana aripilor albe (fragmente, apud "România aeriană" vezi Anexa II) Articole, interviuri Laelius Popescu, Un exemplu: Mariana Drăgescu, în "România aeriană", an XVII, nr. 10-11, Oct.-Nov. 1943. Nadia Russo, George Balș, în "România Aeriană", an XVII, nr. 7, 20 iulie
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
apud "România aeriană" vezi Anexa II) Articole, interviuri Laelius Popescu, Un exemplu: Mariana Drăgescu, în "România aeriană", an XVII, nr. 10-11, Oct.-Nov. 1943. Nadia Russo, George Balș, în "România Aeriană", an XVII, nr. 7, 20 iulie 1943. Idem, În goana aripilor albe (fragment), în "România aeriană", an XVII, nr. 1, ianuarie 1943. Horia Turcanu, Zburătoarea, în "Formula As" nr. 579. Valentin Iacob, Amintiri cu regine și prințese, în "Formula As" nr. 607. Georgiana Leancă, Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
stătea, după cum era obiceiul, cu ambele picioare de aceeași parte a șeii, se simțea pe dată "în armonie cu animalul". Adora cum i se mișcau picioarele, sprijinite de flancul cabalinei, cum simțea frâul tresăltându-i în palmă, ca o mângâiere, goana ce întrecea iuțeala vântului, plimbările în pădurea Boulogne, în aerul primăvăratic înviorător și plăcut. "Acolo, conchide ea, am început să simt fericirea de-a avea un trup"29. Medicii se preocupă din ce în ce mai mult de acest trup cu rănile și traumele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Motivul este mai degrabă acela că, și într-un caz, și în celălalt, acest joc erotic echivoc în totalitate traduce aceeași dorință de a plăcea, și totodată aceleași ezitări, aceleași contradicții profunde. De asemenea, aceeași căutare febrilă, dezlănțuită și perpetuă: goana după un vis... Despre balanța sentimentelor Fără îndoială, o mare distanță le separă pe domnișoarele din la Belle Époque de persoanele căsătorite, bărbați ori femei. În vreme ce fetele tinere trebuie să se mulțumească doar cu un surogat al vieții sentimentale visarea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
aceasta, mulți dintre cei înrolați se întorceau de pe front mutilați sau infirmi. Soldații chipeși, bărbații tineri, seducători și zdraveni", își amintește Marcelle Ségal, apăreau așadar în ochii tinerelor fete ca niște "eroi, niște minunății". "Li se făcea curte. Era o goană după soți. Gândiți-vă numai! Erau trei fete la doi băieți. Asta însemna că exista o posibilitate din trei să rămâi cu buza umflată". Prin urmare, să respingi un pretendent chipeș era în anii '20 ceva de neînchipuit. Era unul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Pietro în Vincoli; lăsasem "Moise" pentru ultima zi pe care o petreceam la Roma. Înghițisem greu masivitatea Cetății Eterne după eleganța Florenței: era o Junonă planturoasă și opulentă, contemplată după suplețea uneia dintre Grații. Și apoi, vizitele astea făcute în goană nu-ți sunt de prea mare folos atunci cînd vrei să înghiți totul deodată. Cînd am văzut că încep să-l confund pe Sfîntul Petru cu Jupiter Capitolinul sau cu Împăratul Traian, am renunțat la invariabila listă de bucate muzee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
fel ca la alte biserici, în caz de supraaglomerație să se adune mulțime în jurul ei, pentru a asculta, în liniște și cu evlavie, slujba transmisă prin difuzoare. Nimic comun cu bisericile noastre unde se intră, se iese, se aprinde în goană o lumînare și apoi se pleacă, se vorbește, de ajungi să te întrebi dacă-i biserică sau doar loc de întîlnire, de bîrfă sau de trecere, spre amărăciunea celor care vin să asculte sfînta slujbă. Ca să nu mai vorbim de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Năvală de cai nebuni cu glezne de oțel și gură tare, cu gît lung și crupă nervoasă, cu harnașament sumar, solid, dar strălucitor. Hei! Strigătul iese deodată din șapte piepturi. Neașteptat, strident, deznădăjduit ca un urlet în deșert. Caii întețesc goana mai mult, mai mult, mai mult, într-un fel de dezlănțuire care nu mai are nimic comun cu firea, cu vreo urmă a instinctului de conservare, spărgînd circumferința strîmtă a arenei, dînd senzația unei desfășurări spectaculoase de spațiu, creînd iluzia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
arenei, dînd senzația unei desfășurări spectaculoase de spațiu, creînd iluzia unor nesfîrșite întinderi rostogolite sub copite. Sala nu mai răsuflă, este o liniște de moarte care se sparge în mii de cioburi albastre în clipele cînd săbiile călăreților izbesc din goana cailor scutul suspendat, de bronz. Hei! Și caii ating o asememea viteză încît aproape că nu se mai pot deosebi, alergînd în cercul acela nebun într-o goană ca fulgerul, calculată la milimetru, fără să se împiedice unul de altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în mii de cioburi albastre în clipele cînd săbiile călăreților izbesc din goana cailor scutul suspendat, de bronz. Hei! Și caii ating o asememea viteză încît aproape că nu se mai pot deosebi, alergînd în cercul acela nebun într-o goană ca fulgerul, calculată la milimetru, fără să se împiedice unul de altul, fără să se lase orbiți de fluturarea coamei celui din față, fără un pas greșit și aparent fără cel mai mic efort. Hei! Și călăreții par una cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Caii nu mai au călăreți în șa. Aceștia s-au aruncat în arenă, galopează alături cu animalul fulgere îngemănate și hei! caii își primesc stăpînii în spate, fără o tresărire, după ce cele șapte trupuri încordate se azvîrliseră asupra lor, din goană, ca niște uriașe feline sălbatice, asupra unei gazele în galop. Hei! Djighiții lunecă sub burta calului, ținîndu-se cu dinții de chingi. Hei! Apar din nou în șa, dar în picioare, într-un echilibru perfect, fără nici un alt punct de sprijin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pot zări între ei, cum își regăsesc calul, noi amețim, ei nu, arena nu mai există, cupola a dispărut și ea, mă întreb dacă noi mai trăim aievea sau dacă unicul lucru real din lume n-a mai rămas decît goana nebună în care șapte oameni și șapte cai formează un singur întreg, ca un trup uriaș de legendă rostogolit din vremi spre secolul nostru prozaic de benzină. Hei!!! Îngemănat cu strigătul sălbatic al călăreților, izbucnește un altul, chiar la picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
m-ajungi/ Pe frunze să mă-ntind În seara plină/ Să văd În aer crengile-n oglinzi/ Făcând sub nori mișcări de pantomima/ S-aud În palme stele curgătoare/ În flăcări verzi să mă adormi pe șoapte/ S-ajung În goană căilor de-un vis/ La basmele de crin cu mere coapte,/ Pădure-i tot ce am și te mai rog/ Când setea se răstoarnă În răcoare/ Haidul arc al dorului nomad/ Să mă arunce-n piscurile goale./ Îngenuncheat pe cer
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fantasme”, mâncarea favorită a poetului ce spune realului un „Hai sictir” și Își vede de spectralele-i preocupări. De remarcat apoi o senzualitate bine deghizata În „răceli” provizorii, o feminitate ce izbucnește când te aștepți mai puțin („Cravase nervoase”, „Deslușire”, „Goana după păcat” și, mai presus de toate, „Desfrâul sacru”, un fel de „Cantare a cântărilor”, despre munți care „iubesc rotunjimile gemene”, despre „jocul de-a cercul/ Pe versanții funambuli” etc.). Alină Tăcu nu se rușinează nici de tentația jocului (a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un învățământ care să răspundă altei funcții educative, conformă legilor generale ale societății. Asemenea legi nu sunt altceva decât legile luptei pentru existență. Valoarea instrucției și educației urma să fie comensurată din perspectiva nevoilor biologice și sociale ale individului, în ,,goana” sa după existență. Filosoful identifica astfel cinci criterii principale pentru alegerea curriculelor școlare predate în învățământ: ceea ce folosește la menținerea vieții și sănătății, ceea ce este folositor la educarea copiilor, ceea ce folosește la întreținerea relațiilor interpersonale și este util din punct
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ciclu de lucrări practice, Antipa și Încă câțiva colegi au fost aleși de Haeckel să fie formați ca cercetători. Pe la sfârșitul lunii mai 1890, Grigore s-a așternut la lucru cu toată forța și elanul său tineresc. Zilele treceau În goană iar Grigore nu ieșea din laborator sub niciun motiv. În toamnă a dat contur definitiv desenelor și a trecut la Închegarea textului. Când a fost gata, a Înmânat manuscrisul lui Haeckel. Citindu-l cu atenție, profesorul a constatat satisfăcut că
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93358]
-
mulți dintre slujitorii lui Esculap, implicați în activitatea de rutină și care dispun doar de cunoștințele dobândite în facultățile de medicină ori în stagiile, mereu prea scurte și incomplete, de specializare. Știind că lumea de azi este într-o permanentă goană, în care nevoia de informație la zi devine un „imperativ categoric“, este necesar să existe pastile informaționale compacte, ușor accesibile și comprehensibile. Ne-am propus astfel, să alcătuim o carte care să nu fie suprasaturată de noțiuni și bibliografie excesiv de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Finalul piesei aduce melancolica împăcare a lui Horațiu cu propria condiție de om supus vicistudinilor vârstei și de artist nepieritor. În chip semnificativ, meditația asupra curgerii anilor este cuprinsă într-o piesă închinată lui Horațiu, poetul latin mereu preocupat de goana ireversibilă a timpului, după cum o dovedesc multe din odele lui (I 7, 28, 37 ; II 3, 5, 7, 9, 14, 16 ; III 6, 23, 25, 29, 30 ; IV 1, 2, 4, 7, 8, 9, 12, 13). Uneori, Alecsandri pune problema
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cedează și pornește în căutarea victimei revendicate (De unde să găsesc, în poiana aceasta pustie, un bătrân ; și încă unul mergând spre Kolonos ? - II 3). În situația dată, indiferent care dintre muritori ar ucide mai întâi și ar triumfa în această goană din două părți după moarte (II 4), zeii ar primi oricum o jertfă. Când află de la Eumet târgul impus lui de cei de sus și înțelege că aceștia au rânduit lucrurile în așa fel încât să se aleagă cu o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și au plecat cu trenul să facă schimb direct; troc cartofi-contra porumb, pe undeva, prin Moldova, pentru a putea oferi, măcar o dată pe zi, copiilor lor un boț de mămăligă. Deteriorarea raporturilor interumane s-a manifestat prin lansarea oficială a "goanei după vrăjitoare", adică lichidarea familiilor de buni gospodari, calificați "chiaburi", sau țărani mijlocași, cărora li se mai putea pune în cârcă simpatii legionare, liberale sau național-țărăniste. Este adevărat că prin zonă se ascundeau "partizanii", printre ei numărându-se, la început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]