4,781 matches
-
alte reproșuri care i-au mai fost aduse. El este gigantul literaturii franceze", declara el într-un interviu. La începutul operei, emoția, la începutul cărții, reverența. Este adevărat că și limbajul din roman este destul de pueril, că limba se aseamănă graiului popular, că universul este unul al marginalizării, tot atîtea motive dragi lui Céline. Al doilea epigraf trimite mai mult către textul romanului și către ciudățenia lui; personajele nu sînt reale și lumea există în contrastul dintre orbirea persistentă și lumina
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ales perfect pentru a pune punct firului narativ complicat al nuvelei din 1884. 124 ,,Nu caut vorbele care exprimă starea mea sufletească, ci acelea care produc în alții starea sufletească de mine intenționată fie a mea, fie cu totul alta". (Graiul omenesc, 1894.) 125 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, vol. I, Editura Minerva, București, 1980, p. 174. 126 Idem., p. 175. 127 Magdalena Popescu, op. cit., pp. 170-171. 128 Vezi Pompiliu Constantinescu, "Ioan Slavici-Mara" (ediția a II-a)-1925 în Scrieri, vol
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
să fac? zise Micul Prinț. - Trebuie să ai foarte multă răbdare, răspunse vulpea. La început, te vei așeza ceva mai departe de mine, uite-așa în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Graiul e izvor de neînțelegeri". (A. de Saint-Exupéry, Micul Prinț, Editura RAO, București, 2002) 1.1. Educația ca îmblânzire Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea ilustrează perfect ambiguitatea paradigmei educaționale postmoderne. La prima vedere, pare că Micul Prinț este acela care joacă
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
magistru și discipol/profesor și elev dinspre margini către centru. 1.3. Recuzita postmodernă a educației Vulpea configurează un scenariu paideic centrat pe două elemente: pentru a "îmblânzi"/educa pe cineva îți trebuie foarte multă răbdare, ca prim element, și "graiul e izvor de neînțelegeri", ca al doilea element. Răbdarea este importantă în educație deoarece pare a fi rezultatul unor opțiuni fundamentale: pentru unicitatea concretă a copilului în defavoarea abstractizării unificatoare reprezentată de elev, pentru un scenariu educațional necesarmente individualizat în defavoarea unui
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
carnea și trupul în totalitatea lui". (Onfray, 2008, p. 106) Prezența vulpii în configurarea scenariului paideic pare a sugera "răsturnarea copernicană" operată de postmoderni prin centrarea demersului lor pe corp în detrimentul spiritului, pe simțuri în detrimentul rațiunii, pe plăcere în detrimentul datoriei. Graiul este izvor de neînțelegeri pentru că școala cultivă acele elemente ale limbajului care țin de comunitate, care descriu și permit asimilarea acelor habitudini, mentalități, reglementări care constituie un fond comun de cunoaștere specific unei comunități în sens larg, unei comunități profesionale
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
comunei Toplița, din această cauză documente referitoare la această localitate nu vom găsi nici În Arhivele Statului din Miercurea Ciuc și nici În cele din Târgu-Mureș. Prima atestare documentară o aflăm din lucrarea Românii din Covasna și Harghita, apărută la Editura Grai Românesc din Miercurea Ciuc, autori Ioan Lăcătușu, Vasile Lechințan și Violeta Pătrunjel, datează din anul 1768. În 1816 sălașul Gălăuțaș - Galotzas aparținea comunei Toplița. Denumirile suferă mici modificări, dar toate sunt maghiarizate: 1768 Gálocas, 1816 Găloțaș. Având acum șapte cătune, Îndepărtate
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
dialecte ale sale dacoromâna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna este continuatoarea latinei vorbite în părțile răsăritene ale fostului Imperiu Roman. Împreună cu dalmata (azi, dispărută) și cu dialectele italiene centrale și meridionale, româna face parte din grupul apeninobalcanic al limbilor romanice 65. Graiurile sau subdialectele limbii române sunt: * graiul bănățean; * graiul crișean; * graiul moldovenesc; * graiul maramureșean; * graiurile oltenesc, muntenesc și dobrogean, acesta din urmă zis uneori "dician"66; * graiul timocean. Harta graiurilor limbii române a fost prelucrată de către Spiridon Manoliu și a fost
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
și istroromâna este continuatoarea latinei vorbite în părțile răsăritene ale fostului Imperiu Roman. Împreună cu dalmata (azi, dispărută) și cu dialectele italiene centrale și meridionale, româna face parte din grupul apeninobalcanic al limbilor romanice 65. Graiurile sau subdialectele limbii române sunt: * graiul bănățean; * graiul crișean; * graiul moldovenesc; * graiul maramureșean; * graiurile oltenesc, muntenesc și dobrogean, acesta din urmă zis uneori "dician"66; * graiul timocean. Harta graiurilor limbii române a fost prelucrată de către Spiridon Manoliu și a fost preluată din cadrul Enciclopediei online, Wikipedia, de la
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
este continuatoarea latinei vorbite în părțile răsăritene ale fostului Imperiu Roman. Împreună cu dalmata (azi, dispărută) și cu dialectele italiene centrale și meridionale, româna face parte din grupul apeninobalcanic al limbilor romanice 65. Graiurile sau subdialectele limbii române sunt: * graiul bănățean; * graiul crișean; * graiul moldovenesc; * graiul maramureșean; * graiurile oltenesc, muntenesc și dobrogean, acesta din urmă zis uneori "dician"66; * graiul timocean. Harta graiurilor limbii române a fost prelucrată de către Spiridon Manoliu și a fost preluată din cadrul Enciclopediei online, Wikipedia, de la adresa: http
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
latinei vorbite în părțile răsăritene ale fostului Imperiu Roman. Împreună cu dalmata (azi, dispărută) și cu dialectele italiene centrale și meridionale, româna face parte din grupul apeninobalcanic al limbilor romanice 65. Graiurile sau subdialectele limbii române sunt: * graiul bănățean; * graiul crișean; * graiul moldovenesc; * graiul maramureșean; * graiurile oltenesc, muntenesc și dobrogean, acesta din urmă zis uneori "dician"66; * graiul timocean. Harta graiurilor limbii române a fost prelucrată de către Spiridon Manoliu și a fost preluată din cadrul Enciclopediei online, Wikipedia, de la adresa: http://ro.wikipedia
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
în părțile răsăritene ale fostului Imperiu Roman. Împreună cu dalmata (azi, dispărută) și cu dialectele italiene centrale și meridionale, româna face parte din grupul apeninobalcanic al limbilor romanice 65. Graiurile sau subdialectele limbii române sunt: * graiul bănățean; * graiul crișean; * graiul moldovenesc; * graiul maramureșean; * graiurile oltenesc, muntenesc și dobrogean, acesta din urmă zis uneori "dician"66; * graiul timocean. Harta graiurilor limbii române a fost prelucrată de către Spiridon Manoliu și a fost preluată din cadrul Enciclopediei online, Wikipedia, de la adresa: http://ro.wikipedia.org/ Vocabularul
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
răsăritene ale fostului Imperiu Roman. Împreună cu dalmata (azi, dispărută) și cu dialectele italiene centrale și meridionale, româna face parte din grupul apeninobalcanic al limbilor romanice 65. Graiurile sau subdialectele limbii române sunt: * graiul bănățean; * graiul crișean; * graiul moldovenesc; * graiul maramureșean; * graiurile oltenesc, muntenesc și dobrogean, acesta din urmă zis uneori "dician"66; * graiul timocean. Harta graiurilor limbii române a fost prelucrată de către Spiridon Manoliu și a fost preluată din cadrul Enciclopediei online, Wikipedia, de la adresa: http://ro.wikipedia.org/ Vocabularul reprezentativ al
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
italiene centrale și meridionale, româna face parte din grupul apeninobalcanic al limbilor romanice 65. Graiurile sau subdialectele limbii române sunt: * graiul bănățean; * graiul crișean; * graiul moldovenesc; * graiul maramureșean; * graiurile oltenesc, muntenesc și dobrogean, acesta din urmă zis uneori "dician"66; * graiul timocean. Harta graiurilor limbii române a fost prelucrată de către Spiridon Manoliu și a fost preluată din cadrul Enciclopediei online, Wikipedia, de la adresa: http://ro.wikipedia.org/ Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, coordonat de către Marius Sala, a tratat problema originii cuvintelor din
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
meridionale, româna face parte din grupul apeninobalcanic al limbilor romanice 65. Graiurile sau subdialectele limbii române sunt: * graiul bănățean; * graiul crișean; * graiul moldovenesc; * graiul maramureșean; * graiurile oltenesc, muntenesc și dobrogean, acesta din urmă zis uneori "dician"66; * graiul timocean. Harta graiurilor limbii române a fost prelucrată de către Spiridon Manoliu și a fost preluată din cadrul Enciclopediei online, Wikipedia, de la adresa: http://ro.wikipedia.org/ Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, coordonat de către Marius Sala, a tratat problema originii cuvintelor din vocabularul românesc, structura
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Putnam's Sons, 1920 [1871]. Valade, Bernard, Culture. Un concept ambigu, în Traité de sociologie, sous la direction de Raymond Boudon, Presses Universitaires de France, Paris, 1992, trad. rom., Raymond Boudon, Tratat de sociologie, Editura Humanitas, București, 1997. Vâlsan, George, Graiul românesc, în Opere postume, Socec, București, 1936. Veblen, Thorstein, Theorie de la classe de loisir, Gallimard, Paris, 1970 [1899]. Vianu, Tudor, Studii de filozofia culturii, ediție îngrijită de Gelu Ionescu și George Gană, Editura Eminescu, București, 1982. Weber, Max, Etica protestantă
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
erau 250.000 de vorbitori de limba română. 64 Date preluate din articolul Limba română, disponibil în cadrul enciclopediei online Wikipedia, ce poate fi accesată la adresa: http://www.wikipedia.org. 65 Nicolae Saramandu, Manuela Nevaci, op. cit., p. 19. 66 George Vâlsan, "Graiul românesc", în Opere postume, Socec, București, 1936, p. 49. 67 Marius Sala (coord.), Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988. 68 Richard T. Schaefer, Sociology, ediția a XI-a, McGraw-Hill Higher Education, 2008, p. 65. 69
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
schit cântă smintit cu buze fără de sfârșit <nici un cuțit nu m-a hoțit> ” (Râsu Plânsu) Poetul eoria Zilieru se lasă cucerit de suflul limbajului și tumultului arghezian, preluând, spre exemplu: dislocarea frastică: „redă-mă morții sânge cer / la întuneric fără grai ./ Cu sabia trufiei ieri / nevăzătorii îi strigai...” (6ărutul). Dar Poetul simte nevoia să reînvie și subtilități ale ermetismului de sorginte barbiană (Antonpanescă, Lamento pentru Biba Fâcii) sau implantând, exuberant, reflexe de postmodernitate: Slugă la Prisaca lui Tudor Arghezi (2004) sau
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și nu dorința de explorare. Spre deosebire de alte specii, omul are capacitatea de a înțelege noțiuni abstracte, de a face deducții l ogice, capacitatea de sinteză și în general tot ce ține de dezvolt are a inteligenței. Apoi mai este și graiul articulat, atribut care nu este necesar supraviețuirii, ci îl ajută pe om în comunicarea clară a ideilor la acest nivel. Fizic, omul crește și se dezvoltă până la anumite dimensiuni caracteristice speciei, după care pr oce sul încetează. În faza de
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
lipite de pielea lui, căutau să-i sugă sîngele. [3] O a treia curea undui afară din stînci, îl pipăi, îi biciui coastele ca o frînghie udă și se fixă în jurul lor. [4] Spaima cînd ajunse la paroxism îți ia graiul. Gilliat nu scotea un țipăt. Era destulă lumină ca să poată vedea formele acelea respingătoare care i se lipiseră de trup. O a patra panglică, mișcîndu-se de data asta cu iuțeala unei săgeți, zvîcni încolăcindu-se în jurul pîntecului. Cu neputință de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
aruncat asupra lui o mână de păduchi, după care a dispărut. 17. Al doilea frate, primit în Ordin de fratele Agnello, a fost fratele William din Londra, care pentru o anumită perioadă de timp fusese mut, dar și-a redobândit graiul la Barking, prin mijlocirea Sfintei Etelburga, așa cum mi-a spus chiar el. El fusese prietenul judecătorului Angliei, Hubert de Burgh, și chiar dacă era laic și cult, așa cum se spunea, și un croitor foarte vestit, a fost admis să îmbrace haina
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
atitudine de independență sau chiar o sfidare din partea respectivelor colonii din Milet și, mai ales, a populațiilor getice din interiorul teritoriului? Tot în aceeași ordine de idei trebuie subliniat faptul că, și atunci când Ovidiu citește al său libellus scris în grai getic 207 cu ocazia morții lui Augustus, poporul getic se adună înarmat 208, în agora Tomisului, probabil, și-și manifestă admirația față de poet agitându-și tolbele pline de săgeți și salutându-l cu un murmur prelungit 209. Lambrino exclude din
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și alte scrisori din Tristele, dar nu toate acestea sunt recunoscute de comentatori ca fiindu-i destinate lui Carus și, de aceea, nu le vom lua în considerație aici. Printre altele, Ovidiu îl anunță că a scris un libellus în grai getic care are ca subiect laudes de Caesare și-i expune pe scurt conținutul. Poporul getic primește sfârșitul lecturii cu o ovație entuziastă agitându-și tolbele pline cu săgeți Et caput et plenas omnes mouere pharetras, Et longum Getico murmur
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
povestit) de altcineva. 3.2. "Addenda" la un repertoriu de situații dramatice În Remușcarea, de pildă, scenariul e identic, cu diferența că prietenul naratorului propriu-zis (nemaifiind scriitor, ca Leon, ci pictor) nu "citește" dintr-un jurnal, dar relatează prin viu grai (cu o "străină gură") o poveste de dragoste petrecută cândva, în trecut, și revenită în memorie o dată cu revederea unei femei frumoase în care recunoaște pe Bianca, iubita de altădată. Fără să stea mult pe gânduri, artistul (pe nume Tullio) dă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Negoițescu, Ion, E. Lovinescu, Editura Albatros, București, 1970. Petrescu, Camil, Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, Caietele Cetății literare, f.a. Sasu, Aurel, Eul suveran paradigme lovinesciene, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Simion, Eugen, E. Lovinescu, scepticul mântuit, vol. I-II, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996. Tudurachi, Ligia, Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010. Vrancea, Ileana, E. Lovinescu, artistul, E.P.L., București, 1969. B. În volume E. Lovinescu interpretat de..., studiu, antologie și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de bună seamă" constată și Florin Faifer, în Semnele lui Hermes. Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar, ediția a II-a, Editura Timpul, Iași, 2006, p. 19. 6 Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, vol. II, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996, p. 8. 7 Călinescu va semnala și el în repetate rânduri, nu fără maliție, această "limitare" a scrisului lovinescian, creator "numai în marginile propriei, strictei, netranzitivei experiențe" (apud E. Lovinescu, Acord final, ediție și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]