KorAP: Find »[drukola/base=hală & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...122 123 124 ...129 >

3,213 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

multe sensuri este de așteptat să aibă realizare argumentală multiplă. În continuare, voi ilustra acest tip de abordare cu două studii: Hale și Keyser (1993) și Levin și Rappaport Hovav (1995) − vezi și Stan (2005, cap. 10). 4.3.1. Hale și Keyser (1993: 54) arată că verbele inergative − pe care le consideră adevăratele intranzitive − sunt cea mai simplă clasă de verbe denominale derivate prin încorporare (laugh 'a râde', sneeze 'a strănuta', neigh 'a necheza', dance 'a dansa', calve 'a cheli

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a dansa', calve 'a cheli'71). Structura lexicală a unui verb inergativ ca laugh implică încorporarea într-un V abstract a centrului nominal N (al unui complement NP al V, sub guvernare). Încorporarea subiectului extern proiecției VP ar viola ECP (Hale și Keyser 1993: 60). Autorii susțin că verbele inergative au o structură lexicală inițială de tip tranzitiv, relația dintre tranzitivele simple și cele cu încorporare explicând alternanța lexicală. Verbele inergative denominale și verbele de localizare implică încorporarea în derivare. Procesul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Procesul de încorporare este un proces lexical de natură sintactică, afectând structura argumentală a itemilor lexicali. Verbe de tipul clear 'a curăța', thinn 'a subția, a rări', narrows 'a micșora' sunt derivate prin deplasarea centrului (engl. head-movement), încorporând un adjectiv. Hale și Keyser (1993: 75−76) arată că inergativele nu au subiect în reprezentarea lexicală, însă în cazul verbelor de schimbare de stare sau de localizare, apariția subiectului este forțată de predicație. Autorii (Hale și Keyser 1993: 81) atrag atenția asupra

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
deplasarea centrului (engl. head-movement), încorporând un adjectiv. Hale și Keyser (1993: 75−76) arată că inergativele nu au subiect în reprezentarea lexicală, însă în cazul verbelor de schimbare de stare sau de localizare, apariția subiectului este forțată de predicație. Autorii (Hale și Keyser 1993: 81) atrag atenția asupra faptului că subiectul verbelor tranzitive și inergative este extern, legarea de verb făcându-se prin intermediul predicației. Rolul Agent este o funcție a predicației. Pentru detalii, vezi Stan (2005: 188−191). 4.3.2

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
este derivat morfologic din perechea cauzativă. Matsuzaki (2001: 2) arată că perechile ergative sunt caracterizate printr-o schimbare în structura argumentală, numită alternanță ergativă, iar, la alți autori, alternanță cauzativă (Haspelmath 1993100, Levin și Rappaport Hovav 1995), alternanță de tranzitivitate (Hale și Keyser 1987101), alternanță inacuzativă (Kiparsky 1998). Levin și Rappaport Hovav (2005: 2) arată că fenomenul numit alternanța cauzativă, anticauzativ sau alternanța cauzativă/incoativă este un subiect dezbătut în teoria realizării argumentelor, unul dintre scopurile acestei teorii fiind să identifice

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Generalul i-a făcut pe soldați să mărșăluiască până la cort'. Această variație caracterizează verbe agentive care denotă modul de mișcare, diferite de verbele inerent direcționale (come 'a veni', go 'a pleca'), care descriu direcția. Preluând sugestii de la Cruse (1972110, 1973111), Hale și Keyser (1987)112, Levin și Rappaport Hovav (1995: 111) observă că, în exemplele de acest tip, referentul obiectului direct păstrează un anume grad de agentivitate, care nu caracterizează și obiectul direct al verbelor participante la alternanța cauzativă. Levin și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sunt verbe intranzitive care nu participă la alternanța cauzativă. Verbele cromatice, verbele de comunicare, verbele de emisie de sunete sunt clase coerente semantic, dar nu și gramatical. Prin urmare, problema trebuie studiată la nivelul interfeței Lexic−Sintaxă. 5.2.4. Hale și Keyser (1993: 55) arată că relația dintre structurile tranzitive și cele cu încorporare este un fenomen de alternanță lexicală. Autorii (Hale și Keyser 1993: 82) susțin că verbele ergative pot proiecta atât grila verbală tranzitivă, cât și intranzitivă. NP

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
semantic, dar nu și gramatical. Prin urmare, problema trebuie studiată la nivelul interfeței Lexic−Sintaxă. 5.2.4. Hale și Keyser (1993: 55) arată că relația dintre structurile tranzitive și cele cu încorporare este un fenomen de alternanță lexicală. Autorii (Hale și Keyser 1993: 82) susțin că verbele ergative pot proiecta atât grila verbală tranzitivă, cât și intranzitivă. NP se deplasează în poziția subiectului, Spec,I; acest subiect intern este argumentul afectat. În engleză, toate verbele ergative pot fi folosite în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
proiecta atât grila verbală tranzitivă, cât și intranzitivă. NP se deplasează în poziția subiectului, Spec,I; acest subiect intern este argumentul afectat. În engleză, toate verbele ergative pot fi folosite în construcția medie, iar incoativele reprezintă folosirea intranzitivă a ergativelor. Hale și Keyser (1993: 84, 85) mai observă că asimetria în alternanța tranzitivă (între formele incoative și cele medii) este cerută de verbele ergative de localizare, incoativele fiind mai restricționate decât construcțiile medii. Hale și Keyser (1993: 87) adoptă principiul interpretării

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
iar incoativele reprezintă folosirea intranzitivă a ergativelor. Hale și Keyser (1993: 84, 85) mai observă că asimetria în alternanța tranzitivă (între formele incoative și cele medii) este cerută de verbele ergative de localizare, incoativele fiind mai restricționate decât construcțiile medii. Hale și Keyser (1993: 87) adoptă principiul interpretării integrale (engl. Full Interpretation), arătând că Agentul cauzării este obligatoriu argumentul extern. Hale și Keyser (1993: 90) susțin că diferența dintre ergative și tranzitive este dată de componentul modal (engl. manner component): în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
între formele incoative și cele medii) este cerută de verbele ergative de localizare, incoativele fiind mai restricționate decât construcțiile medii. Hale și Keyser (1993: 87) adoptă principiul interpretării integrale (engl. Full Interpretation), arătând că Agentul cauzării este obligatoriu argumentul extern. Hale și Keyser (1993: 90) susțin că diferența dintre ergative și tranzitive este dată de componentul modal (engl. manner component): în cazul verbelor ergative (adică cele care au atât variantă tranzitivă, cât și intranzitivă − splash 'a murdări', drip 'a picura', dribble

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
au atât variantă tranzitivă, cât și intranzitivă − splash 'a murdări', drip 'a picura', dribble ' a se scurge', pour 'a curge'), componentul modal este intern, iar în cazul verbelor tranzitive, componentul modal nu aparține structurii lexicale interne, ci externe (este Agent). Hale și Keyser (1993: 103) mai subliniază că varianta cauzativă a inergativelor este agramaticală, iar alternanța tranzitivă depinde de posibilitatea deplasării centrului (engl. head-movement). 5.2.5. Matsuzaki (2001) studiază comparativ verbele cu alternanță ergativă (terminologia autorului) din limbile engleză și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dezbătut. Matsuzaki (2001: 48−51) inventariază tipurile de teorii care privesc direcția derivării în cadrul perechii: (a) derivarea este diferită de la o limbă la alta (Nedyalkov și Silnitsky 1973116, Haspelmath 1993); (b) la nivelul Lexiconului are loc un proces de cauzativizare; Hale și Keyser (1998: 100, 111)117 subliniază că, în absența dovezilor morfologice, direcția derivării este de la structura mai simplă (intranzitivă, incoativă) la cea mai complexă (tranzitivă); (c) la nivelul Lexiconului are loc un proces de anticauzativizare (Zubizaretta 1987)118/detranzitivizare

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
reprezentări care exprimă sensul cauzativ și cel de schimbare de stare, folosindu-se operatorul CAUZĂ și operatorul DEVENIRE (care au fost introduși în semantica generativă timpurie − Lakoff 1965). Acești operatori au fost tratați ca primitive semantice sau sintactice − Pesetsky (1995), Hale și Keyser (2002), Embick (2004a), Arad (2005)126 − cu diferite nume: micul v, FIENT. v introduce două tipuri de eventualități: evenimente și stări. CAUZĂ este operatorul responsabil de semantica cauzativă și reprezintă relația dintre două evenimente (unul îl cauzează pe

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
română, acordul se face numai în cazul celor câteva verbe care pot selecta auxiliarul a fi și este imposibil în prezența auxiliarului a avea. 4. TESTUL OBIECTULUI INTERN 4.1. Folosirea testului obiectului intern este legată de analiza propusă de Hale și Keyser (1993) − vezi Capitolul 3, 4.3.1. − care, pornind de la ipoteza obligativității complementului în interiorul VP, au ajuns la concluzia că inergativele (considerate intranzitive simple, pure) au o structură tranzitivă lexical, fiind derivate prin încorporarea unui obiect intern. Hale

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Hale și Keyser (1993) − vezi Capitolul 3, 4.3.1. − care, pornind de la ipoteza obligativității complementului în interiorul VP, au ajuns la concluzia că inergativele (considerate intranzitive simple, pure) au o structură tranzitivă lexical, fiind derivate prin încorporarea unui obiect intern. Hale și Keyser (2002) au renunțat la ipoteza încorporării, susținând că verbele inergative intră în relație cu un complement realizat printr-un nume vid. Asemănarea dintre tranzitive și inergative ar fi posibilitatea (nu și obligativitatea) de a lua un obiect direct

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
juca, a povesti înseamnă "a produce cântec, dans, joc, poveste, și nu altceva"; analiza pe care Creția o propune pentru aceste verbe intranzitive [inergative] este foarte apropiată de analizele moderne care folosesc conceptul de încorporare, de tipul celei aparținând lui Hale și Keyser (1993); (b) prin analogie cu verbele tranzitive, complementul intern apare și în cazul verbelor intranzitive, exprimând conținutul acțiunii acestor verbe; în acest caz, complementul și verbul au același radical sau cel puțin sunt apropiate ca sens; complementul este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
in Light Verb Complement", Proceedings of the Twenty-Seventh Annual Meeting of the Berkeley Linguistics Society, p. 39-52. Bidu-Vrănceanu, Angela, Cristina Călărașu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaș, Gabriela Pană Dindelegan, 2005, Dicționar de științe ale limbii, [București], Nemira [DSL]. Bittner, Maria, Ken Hale, 1996, "Ergativity: Toward a Theory of a Heterogeneous Class", Linguistic Inquiry, 27, 4, p. 531-604. Bittner, Maria, Ken Hale, 1997 [1993], "Comparative Notes on Ergative Case Systems", în: R. Pensalfini, N. Richards (eds.), Papers on Australian Language, Working Papers 1997

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Cristina Călărașu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaș, Gabriela Pană Dindelegan, 2005, Dicționar de științe ale limbii, [București], Nemira [DSL]. Bittner, Maria, Ken Hale, 1996, "Ergativity: Toward a Theory of a Heterogeneous Class", Linguistic Inquiry, 27, 4, p. 531-604. Bittner, Maria, Ken Hale, 1997 [1993], "Comparative Notes on Ergative Case Systems", în: R. Pensalfini, N. Richards (eds.), Papers on Australian Language, Working Papers 1997, Cambridge, MIT Press, p. 67-104. Blake, Barry J. 1976, "On Ergativity and the Notion of Subject. Some Australian Cases

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Binding Theory, ediția a II-a, Oxford - Cambridge, Blackwell. Haegeman, Liliane, 1997, "Elements of Grammar", în: L. Haegeman (ed.), p. 1−71. Haig, Geoffrey, 1998, "On the Interaction of Morphological and Syntactic Ergativity. Lesson from Kurdish", Lingua, 105, p. 149-173. Hale, Kennet, Samuel Jay Keyser, 1993, "On Argument Structure and the Lexical Expression of Syntactic Relations", în: K. Hale, J. Keyser (eds.), The View from Building 20: Essays in Honor of Sylvain Bromberger, Cambridge, Massachusets, MIT Press, p. 53-105. Harrison, Carl

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ed.), p. 1−71. Haig, Geoffrey, 1998, "On the Interaction of Morphological and Syntactic Ergativity. Lesson from Kurdish", Lingua, 105, p. 149-173. Hale, Kennet, Samuel Jay Keyser, 1993, "On Argument Structure and the Lexical Expression of Syntactic Relations", în: K. Hale, J. Keyser (eds.), The View from Building 20: Essays in Honor of Sylvain Bromberger, Cambridge, Massachusets, MIT Press, p. 53-105. Harrison, Carl H., 1998, "Verb Prominence, Verb Initialness, Ergativity and Typological Disharmony in Guajajara", în: D. C. Derbyshire, G. Pullum

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
supletive. 70 M. Bittner, "On the Semantics of the Greenlandic Antipassive and Related Constructions", International Journal of American Linguistics, 53, 2, p. 194−231. 71 P. M. Postal, "Antipassive in French", Lingvisticae Investigationes, 1, p. 333−374. 72 M. Guerssel, K. Hale, M. Laughren, B. Levin și J. White Eagle, "A Cross-Linguistic Study of Transitivity Alternations", Papers from the Parasesion on Causatives and Agentivity, Chicago, Chicago Linguistic Society, IL, p. 48−63. 73 B. Levin, English Verb Classes and Alternations: A Preliminary

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
R. Anderson, "On Mechanisms by which Languages Become Ergative", în: C. N. Li (ed.), Mechanisms of Syntactic Change, Austin, University of Texas Press, p. 317−363. 1 M. Halle, A. Marantz, "Distributed Morphology and the Pieces of Inflection", în: K. Hale, S. J. Keyser (eds.), The View from Building, 20, Cambridge, Mass., MIT Press, p. 111−176. 2 M. Halle, A. Marantz, "Some Key Features of Distributed Morphology", în: A. Carnie, H. Harley, T. Bures (eds.), Papers on Phonology and Morphology

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Society, 15, p. 353−365. 18 I. Laka, "Unergatives that Assign Ergative", MIT Working Papers in Linguistics, 18, p. 149−172. 19 Alexiadou (2001: 167) remarcă corespondențele foarte diferite stabilite între ergativ și alte structuri: grupul cu by 'de (către)' (Hale 1970 − K. Hale, "The Passive and Ergative in Language Change: The Australian Case", în: S. Wurm și D. Layscock (eds.), Pacific Linguistic Studies in Honour of Arthur Capell, Pacific Linguistic Series, p. 757−781.), PP, KP (Bittner 1994), NP în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
353−365. 18 I. Laka, "Unergatives that Assign Ergative", MIT Working Papers in Linguistics, 18, p. 149−172. 19 Alexiadou (2001: 167) remarcă corespondențele foarte diferite stabilite între ergativ și alte structuri: grupul cu by 'de (către)' (Hale 1970 − K. Hale, "The Passive and Ergative in Language Change: The Australian Case", în: S. Wurm și D. Layscock (eds.), Pacific Linguistic Studies in Honour of Arthur Capell, Pacific Linguistic Series, p. 757−781.), PP, KP (Bittner 1994), NP în genitiv (Bok-Bennema 1991

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]