3,286 matches
-
fac parte PlGF (Placental GF), VEGF (Vascular Endothelial GF) și VPF (Vascular Permeability F) care sunt factori de creștere pentru endoteliul vascular, stimulând creșterea celulelor endoteliale și angiogeneza. Familia factorilor de creștere hematopoietici reglează creșterea, diferențierea, supraviețuirea și activarea celulelor hematopoietice. Aici sunt incluși: CSF-1, M-CSF, SCF. CSF-1 mediază proliferarea și diferențierea precursorilor fagocitelor mononucleare și este necesar pentru supraviețuirea monocitelor și a macrofagelor. În general, fiecare factor de creștere recunoaște un singur tip de receptor. În funcție de acțiunea lor în
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
celulele stem din măduva osoasă produc prin diviziune mitotică celulele cu care sunt înlocuite cele care și-au îndeplinit rolul și trebuie să-și încheie existența, acestea fiind distruse, fie din linia leucocitară, fie din linia eritrocitară. În măduva roșie hematopoietică, precum și în epitelii, rata diviziunii celulare este înaltă. Dimpotrivă, în ficat, rata diviziunii hepatocitelor este foarte scăzută. Dacă însă o porțiune din ficat este distrusă sau îndepărtată chirurgical, celulele rămase intră într-o fază de proliferare rapidă care continuă până ce
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
țesuturile ale căror celule se divid rapid. Așa se explică faptul că cele mai comune neoplazii sunt cele care apar în țesuturile regenerative de toate tipurile, dar în special în cele cu ritmuri rapide de diviziune celulară, precum măduva roșie hematopoietică și epiteliile dând leucemiile și, respectiv, carcinoamele epiteliale, cele mai rare fiind tumorile țesuturilor cu celule care, în mod normal au o rată mică de proliferare, cum ar fi, de exemplu celulele musculare sau care nu se mai divid, așa cum
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
animalul model în carcinogeneza experimentală. Neoplazia primară a celulelor epiteliale din epidermă, cavitatea bucală, epiteliile organelor digestive, ale plămânului, ale sistemului genito-urinar, poartă numele de carcinom. Neoplaziile inițiate prin transformarea malignă a celulelor musculare și conjunctive se numesc sarcoame. Celulele hematopoietice transformate malign produc leucemii, iar ale altor elemente ale sistemului imunitar produc limfoame. Neoplazia celulelor nevroglice se numește gliom, iar aceea a celulelor retiniene se numește retinoblastom. Cele mai frecvente neoplazii umane sunt cele de origine epitelială (carcinoamele), acestea reprezentând
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și dezvoltarea rezistenței la medicamente anticanceroase. Protooncogenele sunt implicate și în diferențierea celulară în cursul dezvoltării embrionare și acest fapt este bine dovedit în cazul multora dintre ele. Astfel, protooncogenele erb A și pml/rarα sunt implicate în diferențierea celulelor hematopoietice. Dezvoltarea normală este condiționată de exactitatea reglării mecanismelor proliferării și diferențierii celulare. Protooncogenele sunt implicate în multe aspecte ale dezvoltării, incluzând maturarea meiotică a ovocitelor, proliferarea și diferențierea multor tipuri de celule embrionare. Acumularea copiilor unor protooncogene în ovocite arată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a menține o populație celulară constantă. Studiile asupra oncogenei bcl-2, detectată inițial ca situs al unei translocații cromozomale, în limfoame cu celule B foliculare, au permis descifrarea relației dintre moartea celulară programată genetic și neoplazie. Supraexpresia lui Bcl-2 în celulele hematopoietice nu stimulează proliferarea celulară, ci, mai curând, blochează apoptoza celulelor, care, în absența factorilor de creștere, în mod normal, ar alege calea suiciderii. Bcl-2 blochează apoptoza indusă de o varietate de stimuli în numeroase tipuri celulare, sugerând că ea este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
pentru EGF, ceea ce sugerează importanța funcțională a acestei căi autocrine, în oncogeneză, la om. TGF-β este considerat atât ca factor supresor tumoral, cât și ca promotor al progresiei și invaziei tumorale. Este un inhibitor puternic al creșterii celulare normale (stromale, hematopoietice, epiteliale). Datorită capacității sale de a inhiba proliferarea celulară, el suprimă dezvoltarea tumorii în stadiile timpurii. Dar, odată cu progresia, tumorile devin rezistente la efectul inhibitor al TGF-β, iar în stadiile tardive ale dezvoltării tumorii, celulele secretă cantități mari de factori
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
iar în stadiile tardive ale dezvoltării tumorii, celulele secretă cantități mari de factori de creștere, favorizând invazia și metastazarea. Creșterea și diferențierea celulelor sangvine sunt reglate de o serie de factori polipeptidici care exercită efecte specifice asupra diferitelor linii celulare hematopoietice. Primul factor identificat a fost eritropoietina, care controlează creșterea și diferențierea eritrocitelor. Acum sunt cunoscuți cel puțin 20 de factori de creștere hematopoietici diferiți, implicați în reglarea dezvoltării elementelor sangvine: eritrocite, plachete, monocite, macrofage, granulocite și limfocite. Patru dintre aceștia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sangvine sunt reglate de o serie de factori polipeptidici care exercită efecte specifice asupra diferitelor linii celulare hematopoietice. Primul factor identificat a fost eritropoietina, care controlează creșterea și diferențierea eritrocitelor. Acum sunt cunoscuți cel puțin 20 de factori de creștere hematopoietici diferiți, implicați în reglarea dezvoltării elementelor sangvine: eritrocite, plachete, monocite, macrofage, granulocite și limfocite. Patru dintre aceștia sunt codificați de protooncogene care, atunci când sunt convertite în oncogene celulare contribuie la transformarea malignă a celulelor hematopoietice, prin stimularea autocrină a creșterii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
20 de factori de creștere hematopoietici diferiți, implicați în reglarea dezvoltării elementelor sangvine: eritrocite, plachete, monocite, macrofage, granulocite și limfocite. Patru dintre aceștia sunt codificați de protooncogene care, atunci când sunt convertite în oncogene celulare contribuie la transformarea malignă a celulelor hematopoietice, prin stimularea autocrină a creșterii celulare. Ele sunt activate prin inserția provirusului la nivelul promotorului și generează leucemiile induse de retrovirusuri. Ținta integrării retrovirale include gene care codifică interleukina-2 (factorul de creștere al celulelor T), interleukina-3 (factorul multipotențial de stimulare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
coloniei macrofag). În fiecare caz, inserția adiacentă a provirusului induce expresia constitutivă a genei factorului de creștere, care conduce la proliferarea celulară printr-un mecanism autocrin. Experiențele de transfer de gene au stabilit că expresia constitutivă a factorilor de creștere hematopoietici conduce la transformarea celulelor țintă corespunzătoare. Gena care codifică interleukina-3 este activată prin translocație în unele leucemii limfocitice acute umane, ceea ce sugerează că în aceste neoplazii este implicată și producerea factorului de creștere cu funcție autocrină. În concluzie, se poate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cu secvența comună a membrilor familiei src; - segmentul carboxil terminal conține 18% prolină și are caracter hidrofob. Proteina HER-2 a fost identificată în țesutul epitelial normal dar și în cel malign, în țesutul neuronal, în țesutul inimii și în celulele hematopoietice. Expresia HER-2 este scazută în celulele mononucleare ale măduvei osoase și ale sângelui periferic. La mamifere, receptorul HER-2 joacă un rol important în dezvoltarea țesutului cardiac și neuronal. Amplificarea / supraexpresia her-2 presupune: creșterea numărului de copii al genei, creșterea transcripției
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
control. Se spune că astfel de gene realizează un control negativ asupra creșterii și proliferării celulare, ceea ce condiționează un ritm normal al diviziunii celulelor, în acord cu contextul histologic și al diferențierii acestora (proliferare ritmică în epitelii și măduva roșie hematopoietică, proliferare cu rată redusă în hepatocite și fibroblaste, blocarea permanentă a proliferării în neuroni etc.). Analiza atentă a revertanților hibrizilor celulari somatici dintre celulele normale și cele tumorale, adică a acelora care redobândesc fenotipul tumorigenic, arată că aceștia pierd totdeauna
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
aproape toate leucemiile acute limfocitice apar remanieri cromozomale detectabile (Yunis, 1985), și pe această bază, analiza citogenetică devine o cale sigură de diagnostic și prognoză a leucemiilor și limfoamelor umane. Datele citogenetice referitoare la specificitatea translocațiilor cromozomale în anumite neoplazii hematopoietice au constituit baza de pornire într-unul dintre cele mai promițătoare domenii moderne de cercetare a carcinogenezei și anume investigarea rolului oncogenelor în tumorigeneză la om. Printre cercetările remarcabile în acest domeniu se înscriu cele ale lui Croce și colaboratorii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
codifică pentru o protein-tirozinkinază, în secvența genei bcr, din cromozomul 22. În funcție de punctul de rupere, al genei bcr, se sintetizează proteine himerice alternative BCR-ABLp210 și BCR-ABLp190, caracteristice, leucemiei mielogene cronice (LMC) și, respectiv, leucemiei limfoblastice acute (LLA). Ulterior, în neoplaziile hematopoietice și în tumori solide au fost identificate multe alte proteine fuzionate, generate consecutiv diferitelor translocații cromozomale (tabelul 23.6). Recent, s-a descris o nouă oncogenă de fuziune în care este implicată c-abl. Ea rezultă din translocația t(9;12
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este implicată c-abl. Ea rezultă din translocația t(9;12) care condiționează fuziunea unei părți a genei tel, din familia ets, cu gena c-abl. Ambele oncogene de fuziune bcr-abl și tel-abl activează căi similare de transducție a semnalelor, în celule hematopoietice. După toate probabilitățile, oncogena fuzionată induce transformarea malignă. În leucemia limfocitară acută (LLA) este întâlnită translocația t(11;14)(p13;q11) în cadrul căreia are loc fracturarea locusului genic pentru regiunea constantă (Cα) a catenei α a TCRA din cromzomul 14
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
implicate în anumite etape critice din creșterea, dezvoltarea și supraviețuirea celulară. În leucemiile acute ale copiilor, regiunea 11q23 este afectată frecvent de o mare varietate de translocații și deleții cromozomale care stau la baza unui spectru larg de condiții maligne hematopoietice. În toate cazurile, este ruptă secvența genei mll (numită încă all-1, hrx, htrx) și, în consecință, apar proteine fuzionate, specifice leucemiei acute. Asemenea proteine sunt considerate a fi esențiale în progresia tumorală. În majoritatea fuziunilor genice este implicat un factor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
dintr-o familie cu o incidență mare a leucemiei granulocitare cronice Wainer (1965), sau la indivizi cu sindrom Down, cu simptome clinice atenuate (Ilberg și colab., 1961; Dent și colab., 1963). Cromozomul Ph1 este întâlnit numai în celulele măduvei roșii hematopoietice. Acest cromozom marker lipsește din limfocite și din fibroblaste. S-a constatat că în cuplurile de gemeni monozigotici, numai individul bolnav prezintă cromozomul Ph1, ceea ce este o dovadă că restructurarea cromozomală care conduce la geneza Ph1 este postzigotică, și nu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
pentru cromozomii 7 și 9, izocromozomul i(17q), pierderea unuia dintre cromozomii X, la femei sau a cromozomului Y, la bărbați. Identificarea în lichidul meningial al unui pacient cu leucemie acută a acelorași modificări cromozomale ca și în măduva roșie hematopoietică este o dovadă a originii monofocale și monoclonale a leziunilor din leucemia acută (Olinici, 1978). La bolnavii cu celule diploide majoritare sau cu celule diploide și aneuploide, se instalează mai frecvent remisiunile, iar supraviețuirea este considerabil mai lungă față de pacienții
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
specifice din anumiți cromozomi se asociază cu tipuri specifice de tumori: aceste schimbări cariotipice nerandomice pot revela existența unor situsuri din genom în care sunt localizate gene ce joacă un rol important în carcinogeneză. Translocațiile cromozomale reciproce din diferitele tumori hematopoietice, precum limfomul Burkitt și leucemia mielogenă cronică (LMC) în care s-a dovedit a avea loc modificarea structurii și/sau funcției protooncogenelor au adus confirmări privitoare la ipoteza implicării unor gene specifice în oncogeneză (Nowell și Croce, 1986). Astăzi este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este esențială în creșterea, dezvoltarea și supraviețuirea celulară. În leucemiile acute ale copiilor, regiunea 11q23 este afectată frecvent de o mare varietate de deleții și translocații cromozomale care stau la baza unor tumori cu un evantai larg de fenotipuri anormale hematopoietice. În toate cazurile, este ruptă secvența genei mll (numită încă all-1, hrx, sau htrx) și, în consecință, apar proteine fuzionate, specifice leucemiei acute, proteine modificate considerate a fi esențiale în realizarea fenotipului tumoral. În majoritatea fuziunilor genice este implicat un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și colab, 1986). Faptul este neobișnuit, deoarece majoritatea translocațiilor sunt caracteristice unui tip celular sau celuilalt, nu însă ambelor. Și totuși, translocația în 11q23 are loc într-un număr mare de leucemii care exprimă markeri din ambele tipuri de celule hematopoietice, denumite leucemii cu linii mixte. O bandă cromozomală conține aproximativ 10-15 milioane de perechi de nucleotide și, ca urmare, ar fi posibil să conțină mai multe gene. Se poate admite că fiecare translocație ar putea implica câte o genă diferită
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fost clonat în laboratorul lui Ohki, în anul 1991. Gena aml 1 se află în cromozomul 21 și este fuzionată cu gena eto (eight, twenty-one gene) din cromozomul 8. Gena eto este exprimată primar în sistemul nervos, nu în celulele hematopoietice, dar funcția sa în celulele umane nu este cunoscută. Translocația conduce la fuziunea aml 1 cu gena eto în întregime. Genele afectate în leucemii și în alte condiții maligne sunt înalt conservate în lumea vie. Gena aml 1 este implicată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
care aml 1 reprezintă componenta amino a fuziunii, leucemiile sunt toate de tip AML sau CML, în criza blastică. Gena aml 1 este o genă critică, reglatoare a expresiei unui număr mare de gene importante în dezvoltarea și diferențierea celulei hematopoietice: genele pentru mieloperoxidază, elastază, interleukină-3, factorul stimulator al coloniei macrofag-granulocit, receptorul factorului 1 stimulator al coloniei și receptorii celulei T, printre altele. Regiunile promotoare ale acestor gene au un situs TGTGGT, de legare pentru AML 1. În anul 1995, s-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Și în acest caz, s-a realizat transfecția ex vivo a limfocitelor T cu un vector retroviral în care a fost inserționată gena pentru catena γc a receptorului citokinei IL 2R. Celulele măduvei osoase care exprimau CD34marker al celulelor stem hematopoietice - au fost incubate timp de trei zile cu constructul retroviral manipulat genetic, numărul acestor celule mărindu-se de cinci-opt ori, după care aceste celule au fost reintroduse în corpul pacientului (fig. 32.8). Nouă dintre cei 11 pacienți supuși unui
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]