4,059 matches
-
cele privitoare la "erotismul barbian" (unde dincolo de cele trei "roți" / "trepte" ale cunoașterii / iubirii barbiene, carnală, intelectuală și celestă merge până la "dezvelirea" misterioasei "mirese", El Gahel, numele, prin anagramare, al iubitei Helga, conectându-se și în scandinavicul nume al Zeiței Infernului / Morții: "(H)Elga Hel" p. 369), ci și "luciditatea" unui patos relansându-se de fiecare dată în apolinic, sau înaltul spirit deontologic-literar, capacitatea de excepțional polemist (antimanolescian) etc. Th. Codreanu, prin foarte importanta sa lucrare, Ion Barbu și spiritualitatea românească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu era regele spiritului național (ș.a.), iar "țărișoara" demagogilor nu putea suporta doi regi!... Ce n-au știut aceștia și nici urmașii lor dintotdeauna e că Eminescu adunase în sine condiția triplă a martirului, eroului și înțeleptului și că dincolo de infernul suferințelor, el a pătruns într-o armonie interioară pe care n-a putut-o găsi în ordinea lumii (ș.a.), o lume strâmbă, care, privindu-se în propria oglindă, se felicita, precum fariseul din Evanghelie, pentru imaginare virtuți. Cartea lui Th.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din scrisoare: „Până în clipa în care cuvântul „nuntă” s-a rostit, totul a mers cu o viteză fascinantă. În clipa aceea, mi-am dat seama de adevăr, de faptul că ființa aceea numită mamă ar trebui să se reîntoarcă în „infernul” ei, știind precis că nu mai are nici o scăpare, că eu aveam să exist doar cu numele. Tu nu știi ce înseamnă pentru ea sentimentul că eu sunt, relativ, aproape, că la un semn aș putea merge la ea. În
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mănîncă uscături, personalul Adjud București mă-sa și cu tatu-tău, amîndoi sînt parșîvi! motanul parșiv Bulgakov ciupercă marinată în furculiță, am terminat discuția cu unul, am mai rămas cu unul, să nu mai prind nici un copil! soarele la apus infern în limbaje socialmente utile, cele active căsătorie, ură, economie, rudenie de tip Lévi-Strauss, am ajuns nevroza, nu trebuia ca variabilele ecologice, precum cea estetică, să fie sursă de alimentare! de ce dealurile sînt mai joase ca munții, de ce apune soarele altundeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în 100 de cîntece, de 130-140 de versuri fiecare, odiseea poetului "pierdut, în plin drum al vieții" în pădurea întunecată a păcatului, salvat de întîlnirea cu Beatrice și înfăptuind un periplu mîntuitor în lumea cealaltă, condus mai întîi de Vergiliu, (Infernul și Purgatoriul), apoi de Beatrice însăși (Paradisul). Dincolo de acest itinerar simbolic, subiectul operei este universul în totalitatea sa: binele și răul, frumosul și urîtul, umanul și inumanul, sublimul și trivialul, individualul încarnat în propriul destin al poetului și universalul, raționalul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
jumătatea plină a paharului în orice situație, ș.a.m.d. STRESUL, SUPĂRAREA ȘI FRUSTRAREA Când suntem supărate, stresate, frustrate tindem să ne afundăm și mai mult în “prăpastie” și asta se datorează sentimentelor apăsătoare din cauza incapacității de a ieși din “infern”. Sentimente și stări negative care acționează, de cele mai multe ori, ca un feedback negativ asupra minții. Luăm ca exemplu o situație care reflectă ceea ce am spus: Când suntem supărate pe o persoană, de cele mai multe ori, ne gândim la răzbunare, vrem să
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
și în Liturghia Sfântului Vasile cel Mare și a Sfântului Iacob, patriarhul ierusalimitan; 2) că toți trebuie să se împărtășească sub utraque specie, pentru că așa a instituit Cristos. Mai spuneau că, Biserica rugându-se pentru sufletele care se află în infern, acestea sunt eliberate. Evident că ne-am fi așteptat din partea misionarilor noștri la o relație mult mai detaliată asupra acestei întruniri (numite sinodaster de către Andrea Scoccardi, medicul personal al lui Vasile Lupu, și soboras de istoricul român N. Iorga). În
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
A fost una dintre marile probleme rezolvate ale Iașului. Dimineața erau ciorchine pe autobuze, cădeau de pe scări, ce mai... era jale. S. B.: Și în spectacolele umoristice ale studenților își avea loc scheciurile cu autobuzul 27, care era de fapt infernul. Mai departe: s-a propus înființarea unui cinematograf în complexul "Tudor Vladimirescu". D. T.: Nu s-a mai finalizat propunerea. S. B.: Dar a unei florării și a unui centru de colectare a sticlelor și borcanelor? D.T.: S-au înființat
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de zarzavaturi aflată la periferia orașului și mă ruga să vin a doua zi să-l întâlnesc acolo. Bineînțeles, la ora convenită m-am dus cu inima strânsă de griji, întrebându-mă cum poate omul acesta, care a trecut prin infernul de la Auschwitz, să suporte acum din nou vicisitudinile situației de deținut... Am găsit grădina de zarzavaturi fără dificultate și l-am identificat din depărtare pe Yosef Shie, fără nicio greutate, el fiind un evreu bărbos și perciunat, în haine negre
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Mintișoara sa procesa spusele tatălui său și neuronii săi se agitau într-un proces alert de profundă analiză. Copilul devenise un bătrîn. Poate că atunci a înțeles definitiv diferența dintre om și om, dintre sublim și banal, dintre ceresc și infern. Două lacrimi căutau drum pe fețișoara unui copil și întîrziau să cadă în inexistență. Gheorghe privea uimit copilul și, încet, încet, își dă seama că a ucis un suflet de copil. Plîngi, dragul tatii? Mihăiță își ferește ochii și scrutează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Rezistăm, ce să facem? răspund ei copleșiți de cuptorul care îi arde nemilos. Telefonul sună și îl deschid fără chef de vorbă. Domnule primar, sînteți așteptat, tot programul este pregătit în amănunt. Cuum? Dimitrie, dar aici la noi este un infern, 35o la umbră, ce-o fi pe la voi, prin Grecia? Tot așa, dar aici este marea, e mai suportabil. Nu știu ce să spun, mă codesc, toropit de căldură. Nu se poate, sînteți așteptat, devine Dimitri autoritar. Elada cea arsă de soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tipul „sunt îndrăgostit fără speranță“, „sunt îndrăgostit și mă simt vinovat“, „sunt îndrăgostit și nu mai sunt bun de nimic“ n-au ce căuta în vocabularul iubirii. Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală. Amără ciunile, neîncrederea, infernul geloziei, suspiciunile mărunte, spaima de viitor și tot alaiul de indispoziții cotidiene care confiscă uneori, inflaționar, viața cuplului sunt preliminarii și semne ale ratării. Iubirea fericită este, dimpotrivă, un corelativ al reușitei umane, o bine cuvântare care îmbogățește și înfrumusețează
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
informat, de curând, că Bucureștiul e unul din cele mai zgomotoase orașe din Europa. În materie de rele, puțini știu, mai bine ca noi, să se situeze la superlativ. În ce mă privește, n-aveam nevoie de presă ca să recunosc infernul sonor în care trăiesc zi și noapte. Și sunt foarte sceptic cu privire la posibilitatea de a asana acest infern. Pentru că rădăcinile lui sunt multiple și, pe termen scurt, nerefor mabile. O lege care să ne protejeze de poluarea sonoră nu există
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
puțini știu, mai bine ca noi, să se situeze la superlativ. În ce mă privește, n-aveam nevoie de presă ca să recunosc infernul sonor în care trăiesc zi și noapte. Și sunt foarte sceptic cu privire la posibilitatea de a asana acest infern. Pentru că rădăcinile lui sunt multiple și, pe termen scurt, nerefor mabile. O lege care să ne protejeze de poluarea sonoră nu există și, chiar dacă ar exista, ea n-ar impune, în lumea românească, mai multă ordine decât oricare din legile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
necondiționată a suferinței. Despre acest lucru mărturisește Dan Lucinescu în filmul „Lupta și Jertfa lui Dan Lucinescu”, arătând că acceptarea necondiționată a suferinței a fost elementul principal care l-a ajutat să poată merge mai departe senin și împăcat cu infernul concentraționar. Mai mult decât atât, domnul Virgil Totoescu consideră că probabil închisoarea a fost cea care l-a păzit de o eventuală cădere sufletească și de o trăire duhovnicească mult inferioară celei din temniță, pe care ar fi avut-o
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
sacrificiu suprem, corolarul altor o sută, excepțional și regal, Aswamedha, a fost Înlocuit cu tehnologia salamului. Pentru cal e același lucru dar, dacă Aswamedha a ridicat la cer câțiva cai În toată istoria multimilenară a arienilor, salamul a coborât În infernul abatorului milioane... Mai ales de când omul a creat, cu adevărat, un tractor și o mașină de curse. Dau un regat pentru un cal. Ca să știu dacă, ca biocâmp, calul e compatibil cu fierul, nu al tractorului, dar cu acela al
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cerului, dar care nu-i încă înger. De aceea, poate, imaginile pregnante ale dezastrului: Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacă/ Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă -/ Părea că-n somn un înger ar trece prin infern 215. Pornind de la credința populară că fiecare dintre semeni poartă cu sine un înger păzitor, dualitatea înger-copilă este sugerată de umbra acesteia, când la picioarele Madonei fata își murmură rugăciunea de credință: umbra ei, ce ca și dânsa stă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că nu mai face presiuni asupra artiștilor, că le acordă libertatea pe care n-au avut-o în anii proletcultismului. Desigur, e un mod de a recunoaște o vină istorică. Dar sub toleranța afișată se întrevăd colții Cerberului de la porțile Infernului". Sau: "Comunismul a răpit omului independența materială, pentru a nu o avea și pe aceea spirituală"; "Comunismul a desăvârșit ceea ce străinii nu reușiseră: au făcut din România țară de robi." Urmează o proiecție care, astăzi, nu-i tocmai acceptată: "Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ordin de concentrare, tocmai când se pregătea să se însoare cu Margareta, o învățătoare, cu care era prieten de mai mulți ani. Rudele ambelor părinți rămăseseră sub noua stăpânire bolșevică, unde începuseră arestările, expulzările, deportările spre Siberia. Doamne, în ce infern intra Basarabia. La toate acestea avea să scrie Eugen "se adăuga încă un necaz: tata rămăsese fără serviciu. Vechea sa patimă (băutura, n.n.) l-a învins. În existența noastră depindeam acum numai de mama... Din Telenești nu primeam nici o știre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de bunăvoie și nesilit de nimeni" a declarat Fălticenii "locul copilăriei mele". E și în acest act de falsitate, un gest de dreptate târzie, voalată, blândă, fiindcă Basarabia sa natală, reinvadată de hoardele Imperiului Roșu, devenea o temniță grea, un infern dostoievskian, care-l urmărea ca un vis urât, de care se temea și fugea cât putea, refugiindu-se în universul fălticenean. De aceea, cu forța spirituală pe care o descoperea în anii de temniță grea, bădia își prelungea, ca printr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pregătea debarcarea în Franța, prin Normandia, cu un arsenal de luptă infernal, de.. avioane, tunuri, tancuri, parașutiști, nave de luptă, etc. O întreagă Armada,era pregătită pentru ziua „Z”... Ziua „Z” a sosit... La ora 4 și 15 de minute, infernul s-a dezlănțuit cu atacuri aeriene urmate de bombardamente de tunuri, distrugătoare.. de neimaginat. Marea era agitată... minele submarine făceau ravagii.. bărcile săreau în aer spulberate... Soldații erau împietriți de groază... La ora 6 și 30 de minute, americanii au
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
doar din ochi cu vulturii.. Chiar și frunzele, prin adierea lor, păreau să-l recunoască.. Revenit acasă, din război.. n-a acceptat oprimarea comunistă și nici ocupantul rus, împotriva căruia luptase, el, cât și frații săi...Alexandru, locotenent, căzut în infernul de la Harkov, iar Vlăduț, la „Cotul Donului” , și a luat calea munților.. I s-au alăturat învățători, ofițeri rezerviști, studenți, dar și simpli țărani... toți, de prin localități ca.. Pipirig, Grumăzești, Ghindăoani, Vânători, Crăcăoani, din munții Neamțului.. din Borca, Poiana
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ducă la izbândă. Nu-i mai rămăsese decât să moară și el. În obrajii lui palizi, sângele năvălea în unde calde... trupul îi era scuturat de spasme... retrăia și clipele crâncene alături de morții din tranșeele de la „Cotul Donului” Și din infernul de la Harkov... Și, acum să moară aici... omorât de niște... pigmei..!”,.. Și, brusc, se trezi în el un nou înțeles și interes pentru viață. Acum resimțea panica și dorința disperată de a trăi. Privirea lui și aceea a maiorului, se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
În toate locurile publice fumegau mormane enorme de gunoaie necurățate. Întreg orașul duhnea a hoit. Mirosul apăsător era de-a dreptul sufocant. O ceață murdară plutea deasupra stârvurilor și făcea aerul greu, irespirabil; oameni rari se mișcau fantomatic ca prin infern; figurile lor descărnate invocau milă, gesturile lor mecanice nu aveau nici un sens, vocile lor inaudibile păreau că aparțin morților. Am înțeles brusc că ne pierdusem cu toții condiția umană. În acea clisă de murdărie colcăitoare, nu mai eram decât niște cadavre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
multe zile sufăr de constipație. Aia mi-a dat niște ierburi care mi-au provocat o adevărată explozie de materie fecală. Totul în jurul meu a fost împroșcat cu murdărie. Era un miros groaznic; același, poate, cu cel care sălășluiește în infern. Am vomitat. Aia a făcut curățenie fără să spună nici un cuvânt. Umilința mea a fost imensă: nu mai ajunsesem niciodată la o astfel de degradare. Și totuși n-am putut să reacționez altfel. Sunt cu mult mai slab decât îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]