6,831 matches
-
face bine); phronesis-prudența-morala-religia-binele (a se comportă bine); și episteme-excelența în raționarea discursivă-știința-adevărul (a explica bine). "Știință dulce" a lui Blake apare cînd cele trei fuzionează într-un singur pol, și atunci sophia-înțelepciunea absoarbe frumusețea infinită și binele infinit în adevărul infinit. 340 NOTE SCRISE PE PAGINILE POEMULUI VALA, SAU CEI PATRU ZOA: (1) Crucifixul lui Hristos...: Vers scris în creion la sfîrșitul Nopții a Patra. 341 (3) Cîtă vreme...: Versuri scrise în creion pe marginea paginii a 4-a a Nopții
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tandrele ei mădulare" (ale lui Enion). Se observă astfel ezitările lui Blake în ce priveste aspectele fundamentale ontice precum Lumină versus întuneric, probabil și datorită accepțiunii pe care o cunoștea bine a lui Pseudo-Dionisie Areopagitul privind "Întunericul" divin, adică Lumină infinită ce depășește orice dualități de tipul lumină-întuneric, cald-rece, etc. 351 (5, 4) jumătate fiara: Vezi Vala, I, 176: "Femeie jumătate și jumătate Spectru". Așadar, Blake identifica în mod limpede "Spectrul"/spectralul cu "fiara"/animalicul din om (echivalent cu arhetipul jungian
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sistemele, ideile, în conținutul lor, sunt altele, cu fiecare moment istoric. Sau, cum afirma Husserl: "atunci când spunem 'filosofie' trebuie să deosebim bine între filosofie ca fapt istoric, legat de o anumită epocă, și filosofie ca idee, idee a unei sarcini infinite"22. De aceea este legitim să distingem între aspectul formal ("filosofia primă" Aristotel; cunoașterea "care se ocupă numai cu forma însăși a intelectului și a rațiunii și cu regulile universale ale gândirii în genere, fără deosebirea obiectelor"23 Kant; "gândul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
formal ("filosofia primă" Aristotel; cunoașterea "care se ocupă numai cu forma însăși a intelectului și a rațiunii și cu regulile universale ale gândirii în genere, fără deosebirea obiectelor"23 Kant; "gândul privind Absolutul" Hegel; "filosofia ca idee a unei sarcini infinite" Husserl; cunoașterea, în principiu, a "pozițiunii omului față de restul universului" C. Rădulescu-Motru; determinarea "ființei în ea însăși" Constantin Noica; "descrierea care face posibilă legitimarea ființei în sine" Gheorghe Vlăduțescu) și aspectul material, de conținut, ("filosofia secundă" Aristotel; cunoașterea care cercetează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scopul voinței, a cărei determinare formală se află în legea morală. Toate acțiunile omului ca subiect moral (nu doar inteligibil, ci și sensibil) îl țintesc, și tocmai prin faptul că "realizarea" sa este imposibilă în această viață, este deschisă perspectiva infinită a nemuririi. Este urmărit, dar rămâne nerealizat; desigur, este realizabil, iar pentru acceptarea ultimei idei avem nevoie de conceptul finalității practice. Nu este vorba încă de finalitate ca un concept al facultății de judecare reflexive (acesta va constitui obiectul reflecțiilor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
munca, ce devine comportamentul specific omului, modalitatea sa proprie de a fi în lume. Comportamentul este agentul selecției și, în urmare, al evoluției, și pentru Jacques Monod: "la om, mai mult decât la orice alt animal, chiar în virtutea autonomiei sale infinit superioare, comportamentul este cel care orientează presiunea de selecție. Iar când comportamentul a încetat să fie, în principal, automat pentru a deveni cultural, trăsăturile culturale înseși aveau să exercite presiunea lor asupra evoluției genomului"116. Formarea psiho-socială a personalității pornește
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a omului concomitent de natură și de Necondiționat, va determina transformarea eului, a muncii și, în consecință, a personalității. Încheierea acestei evoluții ceea ce reprezintă desăvârșirea personalizării nu este o identificare a omului cu Absolutul, ci o deschidere către o evoluție infinită întru apropierea sa, totodată, de natură și de Necondiționat. Personalitatea energetică este, pentru C. Rădulescu-Motru, o promisiune onorată parțial. Dar chiar împlinită, ea nu va semnifica sfârșitul omului sau al istoriei, ci doar ultima treaptă în personalizarea energiilor lumii, de unde
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unor factori psihici ce alcătuiesc împreună "datul originar" (regăsim această fundare la Spengler, afirmă Cassirer); fundarea metafizică (la care recurge Hegel) constă în stabilirea unui sens al istoriei, identificat cu libertatea totală, care nu poate fi împlinită decât de subiectul infinit, absolut. Determinismul prin finalitate din personalismul energetic, dacă ar fi fost finalist s-ar fi încadrat în cea de-a treia modalitate de fundare; dar el nu pare a fi încadrabil în vreuna dintre aceste variante "fundaționiste", deși, pe de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
intuiția a priori a timpului; așa încât, el este condiție a experienței și nu invers. Calitățile timpului matematic (ale timpu-lui-abstracție amintit mai sus) sunt și calitățile timpului ca intuiție a priori (ale timpului kantian), socotește filosoful român. Amândouă sunt uniforme, omogene, infinite. Dar sunt astfel din temeiuri diferite: timpul matematic, pentru că transcende experiența sensibilă, iar timpul ca intuiție a priori, întrucât condiționează această experiență, așa încât el nu depinde de ea. Fiindcă filosoful german face din timp "legea determinismului naturii", această intuiție a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este dimensiune fundamentală a personalității energetice. El apare ca o desăvârșire morală aflată în unitate cu conștiința rostului faptelor omenești. Personalitatea mistică (anarhică), "tipul" și personalitatea energetică desfășoară istoria. Ca ipostaze ale personalizării energiei, ele deschid istoria către o variație infinită a tehnicii muncii și aptitudinilor profesionale; o deschid, de asemenea, prin creațiile care îmbogățesc cultura. Fiecăreia îi este proprie o unitate sufletească în care conștiința și eul coexistă cu anumite dispoziții și aptitudini de muncă; fiecare reprezintă un moment al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
filosofic, ca "monism naturalist" (Petre Vaida) sau ca "monism finalist" (Gheorghe Al. Cazan). Dar el apare și ca sistem filosofic a cărui notă definitorie este determinismul prin finalitate, sistem ce are sensul unei pledoarii, purtată cu mijloace filosofice, privind deschiderea infinită a omului către propria sa desăvârșire; este vorba despre "o concepție dinamică având ca tendință practică răscolirea energiilor românești pentru a descoperi vocațiile și a le face fecunde dezvoltării neamului și, prin el, omenirii"220. Acesta este sensul profund al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
potența în om ceea-ce-este în acord cu mediul natural și social pentru o mai bună așezare a lui în lume, în fond, pentru împlinirea programului său existențial. C. Rădulescu-Motru "descrie" omul supus, prin unitatea sa de existență, unei evoluții personalizante infinite, evoluție care are și sensul creșterii gradului de cunoaștere și al "inventării" mijloacelor prin care evoluția însăși este din ce în ce mai adecvat controlată de om, în dorința acestuia de a-și stăpâni destinul. "Rădulescu-Motru are viziunea viitorului îndepărtat al omenirii, a cărei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
celui mai amplu ciclu epic din proza noastră, Cei o Sută, însumînd unsprezece romane masive, tipărite în douăzeci și cinci de ani, între 1988 și 2013, Gheorghe Schwartz spune, într-o "Precizare importantă" cu rol, mai degrabă, de captatio benevolentiae, că "Enigmele infinite. Vocalize în Do Major" (2014), "Hotarele istorice. Vocalize în Re Minor" (2015) și, acum în urmă, "Justiția suverană sau adevăratul Tratat de Drept Procedural" nu sînt decît niște "pauze de respirație", un antrenament, exerciții obligatorii ale scriitorului "înainte de a plonja
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
am trăit sub zodia CELOR O SUTĂ, simt nevoia unui asemenea antrenament, înainte de a mă angaja într-un nou proiect de anduranță. (În speranța lipsită de cea mai elementară modestie că acesta îmi va mai fi îngăduit...) Așadar, după Enigmele infinite, vocalize în do major și Hotarele istorice, vocalize în re minor, urmează, bineînțeles, Justiția suverană, vocalize în mi minor. Bineînțeles! Cum altfel? Inițial, vocalizele în mi minor trebuiau să se numească "Despre criminalii periculoși". Pe urmă, însă, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
nu i se cuvine deloc! Drept argument a fost adus un oarecare Rabindranat Tagore, despre care se spune că nici el n-a fost deloc evreu, deși... 30 Nova caeli Aer curat (limba latină) 1 Vezi Gheorghe Schwartz, (2014), Enigmele infinite, Vocalize în Do Major, Editura Mirador, Arad, pp. 212 ș.u. 2 Vezi Gheorghe Schwartz, (2014), Enigmele infinite, Vocalize în Do Major, Editura Mirador, Arad, pp. 196 ș.u. 1 Desigur că nu o vom nominaliza spre a nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
că nici el n-a fost deloc evreu, deși... 30 Nova caeli Aer curat (limba latină) 1 Vezi Gheorghe Schwartz, (2014), Enigmele infinite, Vocalize în Do Major, Editura Mirador, Arad, pp. 212 ș.u. 2 Vezi Gheorghe Schwartz, (2014), Enigmele infinite, Vocalize în Do Major, Editura Mirador, Arad, pp. 196 ș.u. 1 Desigur că nu o vom nominaliza spre a nu putea să fim acuzați de publicitate mascată (și nici de vreun alt tip de publicitate)! 2 Întrucât, chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
parte, Îți este dată, pe de altă parte, se așterne singură pe măsură ce Înaintezi. Un pedagog (John Dewey), În secolul trecut, spunea că educația nu are un scop dincolo de ea Însăși. Educarea (prezentă) se face În scopul unei educări... neîntrerupte și infinite. Suntem, la un moment dat, educați pentru a ne asigura propria devenire și pentru a nu mai avea nevoie de educația survenită dinafară. Educația are ceva din pornirile autodistructive și răvășirile masochiste. Pe măsură ce se edifică, ea se autoelimină. Cu cât
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
putem acorda acestei ipoteze; este cert Însă că forțele antrenate În educație sunt similare cu cele din actul erotic, iar subiectul (subiecții) resimte cu acuitate că, și În educație, Își dau Întâlnire iraționalul și luciditatea, moartea și viața, finitul și infinitul, diavolul și bunul Dumnezeu. În exercițiul educativ Întrezărim reflexe ale unor acte oarecum perverse de „demolare” a fondatorilor, de Îndepărtare a vechiului și Întronare a noului. Conducătorii (profesorii) au nevoie de conduși (elevii), și invers, ca să-și exercite afecțiunea, dar
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sens. Fericirea este acea știință de a face din nimic un lucru extraordinar, din puțin un lucru important, din accident un miracol, din căderea unei frunze pe creștet o mângâiere dumnezeiască, din privirea unui prieten o pavăză și o sursă infinită de mângâiere a sufletului, din necaz o ocazie de Înviere, iar din bucurie o „armură” pentru Înfruntarea necazurilor ce vor veni. A ajunge la această condiție presupune activism, o stare de trezie, de conștientă privire În jur, de „tragere cu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
seama prea ușor de acest lucru. Chiar dacă are o determinare obiectivă, dincolo de ființa noastră, el nu capătă contur decât printr-un „consum” sau chiar „construcție” subiectivă. Pentru cel nenăscut sau needificat ca subiect, timpul nu are nici o relevanță. Timpul este infinit. Oare când o fi fost Începutul și când se va sfârși totul? Nu putem ști cu exactitate când a Început ceva și când se va termina. Clipa prezentă este starea „concretă” a eternității la care avem totuși acces. Apoi, În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
poate apropia sau pune În acord (cunoașterea, economicul, politicul, administrativul, strategicul etc.), iar ceea ce este mai natural, mai apropiat de profunzimile spirituale ale ființei (credința religioasă, mentalul omenesc, limba, arta etc.) rămâne netrasferabil, prin Înrădăcinarea acestora În experiențe diverse, potențial infinite. Așadar, spațiul european se cere creionat dintr-odată, unitar și plural, monolitic și divers, asemănător și diferit, pornind de la statutul și funcționalitatea pe care o implică dimensiunea respectivă la scara corpusului comunitar. Unele aspecte vor trebui puse În acord, altele
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cărturar, pe care Îl putem respecta pentru sclipirea minții, a dialecticii sale și a exemplarității sfârșitului. Pe Isus, În schimb, Îl venerăm pentru forța regeneratoare și Întremătoare pe care o aduce, pentru promisiunea „Începutului” și a punerii la treabă a „infinitului” din noi. Cu El, speranța unui „om nou” se Împlinește. Iată de ce Îl putem admira pe Socrate, dar de Închinat ne-nchinăm lui Isus Hristos. Prin Socrate rămânem În temporalitate, iar prin Isus batem la porțile veșniciei. La Socrate ne uităm
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
o cotitură existențială, de trezire spre o stare a ființei direcționată de un sens. Pentru cei care deja au gustat din acest dar, ar fi bine să continue urcușul pentru a afla și alte bucurii ale promisiunii, iubirii și dragostei infinite a lui Dumnezeu. A existat și există o anumită constantă a acestei mari sărbători a creștinătății: năzuința perpetuării spiritului prin Înviere, bucuria trăirii prin solidarizare și comuniune a acestui miracol, expansiunea și revigorarea sufletească. Această constantă se reeditează an de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
pregăteau profesori de filosofie. Criteriul de departajare era media În cei patru ani de studiu și de la examenul de licență. „Alegerea” a rămas pentru totdeauna destul de ocultă, manifestarea unui joc, al Întâmplării și al necesității. Întâmplarea era „urzită” din necesitățile infinite, cărora nimeni nu le va da de rost. Necesitatea rezulta În urma „țeserii” miilor de Întâmplări, după un scenariu care cu greu se lăsa deslușit. Ei, și ce? Nu trebuie oare să Înfruntăm destinul, spunându-ne că e chiar al nostru
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
devenirii nu poate fi obținută prin această esențializare și abstractizare, pierderea eului în substanța anonimă e preferată trecerii individuale, căci această transmutare în ordinea imanentului e percepută ca stare potențială de înveșnicire prin reîntrupare în sevele vegetale sau în lanțul infinit al speței: „Ard vitele, sub aburi, sosite de la muncă / cu iarba-n pântec. Mama așteaptă-mpărtășanii / de lapte, prin strămoșii ce se re-ntorc în prunci. // Leuconoe, iată cât de fecunzi trec anii.” Sublimarea materiei și jubilația suverană din volumele citate
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]