41,505 matches
-
receptorului insulinic sau postreceptor: studiile ce au investigat legarea insulinei de receptorii insulinici din țesuturile țintă (muscular, adipos, hepatic etc.), în cursul sarcinii normale sau complicate cu DG, cu scopul de a identifica mecanismele celulare responsabile de scăderea sensibilității la insulină, nu au evidențiat defecte semnificative la nivelul receptorilor insulinici, legarea insulinei de receptorii din țesuturile țintă fiind în general neafectată (41). Aceeași constatare este valabilă și pentru activitatea kinazică, bazală sau stimulată de insulină, a receptorului insulinic. Toate acestea sugerează
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
receptorii insulinici din țesuturile țintă (muscular, adipos, hepatic etc.), în cursul sarcinii normale sau complicate cu DG, cu scopul de a identifica mecanismele celulare responsabile de scăderea sensibilității la insulină, nu au evidențiat defecte semnificative la nivelul receptorilor insulinici, legarea insulinei de receptorii din țesuturile țintă fiind în general neafectată (41). Aceeași constatare este valabilă și pentru activitatea kinazică, bazală sau stimulată de insulină, a receptorului insulinic. Toate acestea sugerează că anumite modificări postreceptor apar la femeile cu DG. Datele existente
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
celulare responsabile de scăderea sensibilității la insulină, nu au evidențiat defecte semnificative la nivelul receptorilor insulinici, legarea insulinei de receptorii din țesuturile țintă fiind în general neafectată (41). Aceeași constatare este valabilă și pentru activitatea kinazică, bazală sau stimulată de insulină, a receptorului insulinic. Toate acestea sugerează că anumite modificări postreceptor apar la femeile cu DG. Datele existente sunt încă neconcludente fiind necesare și alte studii pentru a elucida mecanismele intracelulare care duc la scăderea sensibilității la insulină. În ceea ce privește efectul hormonilor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
sau stimulată de insulină, a receptorului insulinic. Toate acestea sugerează că anumite modificări postreceptor apar la femeile cu DG. Datele existente sunt încă neconcludente fiind necesare și alte studii pentru a elucida mecanismele intracelulare care duc la scăderea sensibilității la insulină. În ceea ce privește efectul hormonilor secretați în cantitate crescută în timpul sarcinii, s-a dovedit că estrogenii cresc legarea insulinei de receptori, în timp ce progesteronul și cortizolul scad legarea insulinei de receptori, ca și transportul transmembranar al glucozei. Prolactina și hormonul lactogen placentar (HPL
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
cu DG. Datele existente sunt încă neconcludente fiind necesare și alte studii pentru a elucida mecanismele intracelulare care duc la scăderea sensibilității la insulină. În ceea ce privește efectul hormonilor secretați în cantitate crescută în timpul sarcinii, s-a dovedit că estrogenii cresc legarea insulinei de receptori, în timp ce progesteronul și cortizolul scad legarea insulinei de receptori, ca și transportul transmembranar al glucozei. Prolactina și hormonul lactogen placentar (HPL) reduc transportul glucozei, fără a influența legarea insulinei de receptori. Insulinorezistența din sarcină, dată de creșterea nivelului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
și alte studii pentru a elucida mecanismele intracelulare care duc la scăderea sensibilității la insulină. În ceea ce privește efectul hormonilor secretați în cantitate crescută în timpul sarcinii, s-a dovedit că estrogenii cresc legarea insulinei de receptori, în timp ce progesteronul și cortizolul scad legarea insulinei de receptori, ca și transportul transmembranar al glucozei. Prolactina și hormonul lactogen placentar (HPL) reduc transportul glucozei, fără a influența legarea insulinei de receptori. Insulinorezistența din sarcină, dată de creșterea nivelului cortizolului, progesteronului, prolactinei și HPL-ului, se datorează probabil
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
în timpul sarcinii, s-a dovedit că estrogenii cresc legarea insulinei de receptori, în timp ce progesteronul și cortizolul scad legarea insulinei de receptori, ca și transportul transmembranar al glucozei. Prolactina și hormonul lactogen placentar (HPL) reduc transportul glucozei, fără a influența legarea insulinei de receptori. Insulinorezistența din sarcină, dată de creșterea nivelului cortizolului, progesteronului, prolactinei și HPL-ului, se datorează probabil tot unui defect postreceptor. În concluzie, este cert că DG apare ca rezultat al combinației dintre insulinorezistență și scăderea secreției de insulină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
insulinei de receptori. Insulinorezistența din sarcină, dată de creșterea nivelului cortizolului, progesteronului, prolactinei și HPL-ului, se datorează probabil tot unui defect postreceptor. În concluzie, este cert că DG apare ca rezultat al combinației dintre insulinorezistență și scăderea secreției de insulină. Elucidarea mecanismului implicat în apariția insulinorezistenței și mai ales cum este aceasta legată de modificările hormonale din timpul sarcinii, necesită studii suplimentare. Se știe că femeile cu DG au o activitate anormală a celulelor beta, dar mai trebuie investigat dacă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
de risc major atât pentru DG cât și pentru T2DM, relația între obezitatea din cursul sarcinii și apariția ulterioară a T2DM fiind bine cunoscută (48). Gradul obezității postpartum, în special al obezității abdominale, este determinantul major al sensibilității ulterioare la insulină. 6) Istoricul familial de diabet zaharat: femeile cu DG ce au rude de gradul I cu T2DM prezintă risc crescut de a face DZ mai târziu în cursul vieții (48). B. Factori de risc modificabili: 1) Sarcinile ulterioare: în timp ce majoritatea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
48). B. Factori de risc modificabili: 1) Sarcinile ulterioare: în timp ce majoritatea femeilor au suficiente celule beta pentru a susține o nouă sarcină, femeile cu DG având rezervele de celule beta deja compromise, nu mai pot să-și crească sinteza de insulină ca răspuns la insulinorezistența dată de o nouă sarcină și vor avea risc crescut de recurență a DG. Rata recurenței DG este de aproximativ 30-50% (50), fiind mai mare în grupurile etnice cu prevalență crescută a T2DM și la femeile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
riscul de apariție a diabetului zaharat. 2) Obezitatea și câștigul în greutate postpartum: obezitatea persistentă postpartum sau, mai mult, câștigul în greutate postpartum, sunt factori de risc importanți pentru apariția DZ (datorită asocierii indirecte între obezitatea abdominală și sensibilitatea la insulină) (1). De aceea, este important ca femeile cu DG să fie sfătuite să scadă în greutate sau, cel puțin, să-și mențină greutatea după naștere. 3) Dieta: s-a observat că o alimentație bogată în grăsimi între două sarcini crește
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
greutatea după naștere. 3) Dieta: s-a observat că o alimentație bogată în grăsimi între două sarcini crește rata recurenței DG, în timp ce dietele restrictive în grăsimi scad riscul de apariție a diabetului zaharat. 4) Activitatea fizică: determină creșterea sensibilității la insulină, scăderea adipozității abdominale și ameliorarea efectului dietelor bogate în grăsimi asupra sensibilității la insulină, scăzând astfel riscul de apariție al T2DM, mai ales la persoanele obeze și cu istoric familial de DZ. 5) Intervenții terapeutice: utilizarea antidiabeticelor orale pentru prevenirea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
între două sarcini crește rata recurenței DG, în timp ce dietele restrictive în grăsimi scad riscul de apariție a diabetului zaharat. 4) Activitatea fizică: determină creșterea sensibilității la insulină, scăderea adipozității abdominale și ameliorarea efectului dietelor bogate în grăsimi asupra sensibilității la insulină, scăzând astfel riscul de apariție al T2DM, mai ales la persoanele obeze și cu istoric familial de DZ. 5) Intervenții terapeutice: utilizarea antidiabeticelor orale pentru prevenirea apariției diabetului zaharat a fost intens studiată, rezultatele obținute neevidențiind însă nici un beneficiu cert
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
al T2DM, mai ales la persoanele obeze și cu istoric familial de DZ. 5) Intervenții terapeutice: utilizarea antidiabeticelor orale pentru prevenirea apariției diabetului zaharat a fost intens studiată, rezultatele obținute neevidențiind însă nici un beneficiu cert. Sulfonilureicele nu influențează sensibilitatea la insulină, iar pe termen lung se asociază cu creșterea în greutate, deci au chiar un efect contrar celui așteptat. Biguanidele scad eliberarea hepatică de glucoză și reduc rezistența la insulină, inclusiv hiperinsulinismul persoanelor normale sau cu TAG, deci ele ar putea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
obținute neevidențiind însă nici un beneficiu cert. Sulfonilureicele nu influențează sensibilitatea la insulină, iar pe termen lung se asociază cu creșterea în greutate, deci au chiar un efect contrar celui așteptat. Biguanidele scad eliberarea hepatică de glucoză și reduc rezistența la insulină, inclusiv hiperinsulinismul persoanelor normale sau cu TAG, deci ele ar putea fi utile, cel puțin din punct de vedere teoretic, în profilaxia primară a DZ. Thiazolidindionele normalizează insulinorezistența, îmbunătățind profilul metabolic la pacienții diabetici și nediabetici insulinorezistenți. Folosirea biguanidelor și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
nevoie de studii ulterioare. Efectele pe termen lung ale DG asupra copiilor La copiii mamelor cu DG s-a observat o dezvoltare progresivă a obezității, mai accentuată în adolescență (62). Hiperinsulinismul este caracteristica comună a acestor copii, nivelele crescute de insulină din lichidul amniotic asociindu-se cu o creștere de 2-3 ori a riscului de exces ponderal și obezitate în adolescență. Totodată, Silverman a arătat că în timp ce glicemia și insulinemia à jeun sunt similare la copiii mamelor cu DG și ai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
à jeun sunt similare la copiii mamelor cu DG și ai celor cu toleranță normală la glucoză, glicemia la 2 ore după TTGO este mai mare la copiii mamelor cu DG. Înainte de pubertate acești copii au o sensibilitate crescută la insulină, dar odată cu pubertatea apare și creșterea rezistenței la insulină. TAG a fost observată la 36% din adolescenți, față de 2,5% în grupul de control, aceasta corelându-se cu obezitatea, macrosomia neonatală și nivelele crescute de insulină în lichidul amniotic (riscul apariției
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
și ai celor cu toleranță normală la glucoză, glicemia la 2 ore după TTGO este mai mare la copiii mamelor cu DG. Înainte de pubertate acești copii au o sensibilitate crescută la insulină, dar odată cu pubertatea apare și creșterea rezistenței la insulină. TAG a fost observată la 36% din adolescenți, față de 2,5% în grupul de control, aceasta corelându-se cu obezitatea, macrosomia neonatală și nivelele crescute de insulină în lichidul amniotic (riscul apariției TAG a crescut de 4,8 ori). S-a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
au o sensibilitate crescută la insulină, dar odată cu pubertatea apare și creșterea rezistenței la insulină. TAG a fost observată la 36% din adolescenți, față de 2,5% în grupul de control, aceasta corelându-se cu obezitatea, macrosomia neonatală și nivelele crescute de insulină în lichidul amniotic (riscul apariției TAG a crescut de 4,8 ori). S-a constatat că frecvența crescută a obezității în copilărie conduce la o creștere a prevalenței DZ în adolescență. Datorită riscului mare de apariție a tulburărilor metabolismului glucidic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
care au numai un grad ușor de hiperglicemie, reduce dimensiunile fătului și în special masa țesutului adipos. Insulinoterapia se pare că are un rol în prevenirea apariției T2DM la acești copii, mai târziu în cursul vieții. Se va utiliza doar insulină umană, preparatele insulinice și schema de administrare trebuind să fie alese și modificate în funcție de valorile glicemiei și complianța gravidei. Dozele de insulină necesare sunt, în general, mai mari de 0,6 U/kg corp greutate actuală. Se poate începe cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
un rol în prevenirea apariției T2DM la acești copii, mai târziu în cursul vieții. Se va utiliza doar insulină umană, preparatele insulinice și schema de administrare trebuind să fie alese și modificate în funcție de valorile glicemiei și complianța gravidei. Dozele de insulină necesare sunt, în general, mai mari de 0,6 U/kg corp greutate actuală. Se poate începe cu 0,4 U/kg corp în două prize (insulină premixată), ulterior dozele de insulină, ca și schema de administrare a insulinei fiind
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
să fie alese și modificate în funcție de valorile glicemiei și complianța gravidei. Dozele de insulină necesare sunt, în general, mai mari de 0,6 U/kg corp greutate actuală. Se poate începe cu 0,4 U/kg corp în două prize (insulină premixată), ulterior dozele de insulină, ca și schema de administrare a insulinei fiind modificate în funcție de nivelul glicemiei. Insulinoterapia inițiată după săptămâna 38 de sarcină nu s-a demonstrat a avea vreun beneficiu. Antidiabeticele orale (ADO) Utilizarea ADO în sarcina complicată
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
în funcție de valorile glicemiei și complianța gravidei. Dozele de insulină necesare sunt, în general, mai mari de 0,6 U/kg corp greutate actuală. Se poate începe cu 0,4 U/kg corp în două prize (insulină premixată), ulterior dozele de insulină, ca și schema de administrare a insulinei fiind modificate în funcție de nivelul glicemiei. Insulinoterapia inițiată după săptămâna 38 de sarcină nu s-a demonstrat a avea vreun beneficiu. Antidiabeticele orale (ADO) Utilizarea ADO în sarcina complicată cu DG este formal contraindicată
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
de insulină necesare sunt, în general, mai mari de 0,6 U/kg corp greutate actuală. Se poate începe cu 0,4 U/kg corp în două prize (insulină premixată), ulterior dozele de insulină, ca și schema de administrare a insulinei fiind modificate în funcție de nivelul glicemiei. Insulinoterapia inițiată după săptămâna 38 de sarcină nu s-a demonstrat a avea vreun beneficiu. Antidiabeticele orale (ADO) Utilizarea ADO în sarcina complicată cu DG este formal contraindicată, deși există unele evidențe că terapia cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
insulinoterapiei la femeile cu diabet gestațional, la care terapia nutrițională nu a fost suficientă pentru menținerea glicemiilor la nivele optime, studiu ce nu a evidențiat vreo creștere a ratei complicațiilor perinatale la femeile tratate cu glibenclamid, față de cele tratate cu insulină. La inițierea terapiei, însă, toate gravidele depășiseră perioada critică a organogenezei (primul trimestru de sarcină). Cu toate acestea, pentru a stabili dacă tratamentul cu ADO în general și cu glibenclamid în special este sigur la femeile însărcinate, sunt necesare și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]