3,133 matches
-
privință, lui Hrușciov nu i-a fost greu să-l liniștească. Dar Hrușciov a fost vizibil nemulțumit când, doar două zile mai târziu, Tito le acorda azil politic lui Nagy, altor cincisprezece membri ai guvernului său și familiilor acestora. Decizia iugoslavă pare să fi fost luată În focul crizei ungare și se baza pe presupunerea că rușii nu aveau nici un interes să creeze martiri. Dar, când liderii sovietici și-au exprimat nemulțumirea și mai ales când cei din grupul Nagy au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ungare și se baza pe presupunerea că rușii nu aveau nici un interes să creeze martiri. Dar, când liderii sovietici și-au exprimat nemulțumirea și mai ales când cei din grupul Nagy au fost răpiți În momentul În care părăseau ambasada iugoslavă, după ce Kádár le promisese că vor trece nevătămați, Tito s-a văzut Într-o poziție neplăcută. Deși a continuat să-și exprime public aprobarea pentru noul guvern al lui Kádár, În relațiile neoficiale Tito nu-și ascundea insatisfacția provocată de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guvern al lui Kádár, În relațiile neoficiale Tito nu-și ascundea insatisfacția provocată de deznodământul evenimentelor. Amestecul sovietic nestânjenit În treburile interne ale unui alt stat comunist crea un precedent care nu era de natură să facă URSS mai simpatică iugoslavilor. Relațiile dintre Moscova și Belgrad s-au deteriorat Încă o dată, iar regimul iugoslav a inițiat deschiderea spre Vest și spre țările nealiniate din Asia. Replica lui Tito la invazia din Ungaria a avut, astfel, două fațete. Asemenea liderilor sovietici, el
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de deznodământul evenimentelor. Amestecul sovietic nestânjenit În treburile interne ale unui alt stat comunist crea un precedent care nu era de natură să facă URSS mai simpatică iugoslavilor. Relațiile dintre Moscova și Belgrad s-au deteriorat Încă o dată, iar regimul iugoslav a inițiat deschiderea spre Vest și spre țările nealiniate din Asia. Replica lui Tito la invazia din Ungaria a avut, astfel, două fațete. Asemenea liderilor sovietici, el era ușurat că ordinea comunistă fusese restabilită, Însă modul În care se realizase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Kádár flutura În fața conaționalilor dornici de călătorii, ca pe un soi de premiu de bună purtare, perspectiva accesului liber la Occidentul prosper - recunoscând astfel tacit eșecul comunismului. țara era condusă acum de și pentru „noua clasă”, cum o numea disidentul iugoslav Milovan Djilas Într-o lucrare importantă din 1957: o tehnocrație educată, formată din specialiști și birocrați, preocupată să-și amelioreze traiul și să-și asigure supraviețuirea. O eliberare autentică era de neconceput, dar Întoarcerea la metode represive - puțin probabilă. Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
practicile antebelice. Topografia dificilă a regiunii favoriza inițiativa locală; mulțumită rupturii de Stalin, dictatura proletariatului În versiune titoistă nu era obligată să reproducă În detaliu fiecare eroare din traseul Uniunii Sovietice spre modernitatea industrială. Acestea erau considerațiile care determinau modelul iugoslav, și nu proiectul socialist creativ, alternativ, pe care admiratorii occidentali i-l atribuiau cu naivitate lui Tito În acești ani. Dar Iugoslavia era, cu toate acestea, diferită: nu neapărat mai blândă cu opoziția, cum au putut constata pe propria piele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neapărat mai blândă cu opoziția, cum au putut constata pe propria piele Djilas și alții când s-au abătut de la ortodoxia titoistă 5, dar mai flexibilă În privința nevoilor populației În general (nu În ultimul rând datorită ajutorului occidental). Când eseista iugoslavă Dubravka Ugrešiæ visează la Iugoslavia dispărută din tinerețea ei, amintirile cele mai vii sunt „ciocatele adevărate, impermeabilul de plastic, prima lenjerie din nylon... prima excursie la Trieste”. În Bulgaria sau România, de exemplu, o asemenea listă de nimicuri de consum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moscovei cu China și chiar a refuzat manevrele Pactului de la Varșovia pe teritoriul național. Liderii români l-au abordat pe Tito (ale cărui relații cu Pactul erau mai mult formale decât amicale),iar Dej s-a adresat chiar Adunării Naționale Iugoslave În 1963. Ei au susținut industrializarea neostalinistă a României cu bani și aparatură obținute din Europa de Vest. Contactele României cu Occidentul au crescut constant, În timp ce comerțul cu statele CAER a scăzut: de la 70% din comerțul exterior al României la Începutul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
slujbe; cei care reveneau În Italia erau, pentru prima oară În memoria modernă, mai numeroși decât cei care plecau; același lucru avea să se Întâmple curând În Grecia și Portugalia. În prima jumătate a deceniului, peste 300.000 de emigranți iugoslavi au fost nevoiți să se Întoarcă În Balcani, unde șansele lor de a găsi un loc de muncă nu erau mai mari decât În Franța sau Germania. Criza slujbelor nord-europene era pur și simplu exportată În zona mediteraneană. Între timp
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-adevăr În mod decisiv la tragedia țării, deși cel mai mult prin tolerarea iresponsabilă a crimelor locale. Dar sfârșitul Iugoslaviei - asemănător cu descompunerea altor state foste comuniste - a fost opera oamenilor, nu a destinului. Iar responsabilitatea covârșitoare pentru tragedia iugoslavă trebuie căutată nu la Bonn sau În alte capitale străine, ci printre politicienii din Belgrad. Când a murit Iosip Broz Tito, În 1980, la vârsta de 87 de ani, Iugoslavia pe care el o asamblase În 1945 avea o existență
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și confruntările din timpul războiului să fie uitate - cărțile de istorie din Iugoslavia lui Tito omiteau prudent războaiele civile sângeroase din trecutul țării -, această tăcere oficială a adus beneficii reale. Generația postbelică În formare a fost Încurajată să se considere „iugoslavă”, și nu „croată” sau „macedoneană”, iar mulți - mai ales dintre cei tineri, cei educați și cei din mediul urban În expansiune - au deprins obiceiul 1. Pe intelectualii mai tineri din Ljubljana sau Zagreb nu-i mai interesa trecutul eroic sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mediul urban În expansiune - au deprins obiceiul 1. Pe intelectualii mai tineri din Ljubljana sau Zagreb nu-i mai interesa trecutul eroic sau zbuciumat al străbunilor. În Sarajevo, capitala cosmopolită a Bosniei, 20% din locuitori se descriau În 1980 ca „iugoslavi”. Poate că Bosnia nu e reprezentativă: ea a fost dintotdeauna regiunea iugoslavă cea mai diversă din punct de vedere etnic. Dar țara Întreagă era un amestec pestriț de minorități. Cei 580.000 de sârbi care trăiau În Croația În 1991
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Ljubljana sau Zagreb nu-i mai interesa trecutul eroic sau zbuciumat al străbunilor. În Sarajevo, capitala cosmopolită a Bosniei, 20% din locuitori se descriau În 1980 ca „iugoslavi”. Poate că Bosnia nu e reprezentativă: ea a fost dintotdeauna regiunea iugoslavă cea mai diversă din punct de vedere etnic. Dar țara Întreagă era un amestec pestriț de minorități. Cei 580.000 de sârbi care trăiau În Croația În 1991 reprezentau 12% din populația republicii. În același an, Bosnia era 44% musulmană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exemplu, contase mai mult În secolele anterioare - sau În al doilea război mondial, când ustașii din Zagreb au folosit catolicismul ca armă Împotriva sârbilor și a evreilor deopotrivă 2. În anii ’90, practicile religioase erau pe cale de dispariție În orașele iugoslave care se dezvoltau rapid; numai la țară mai exista o legătură Între sentimentul religios și cel național. Mulți bosniaci evident musulmani erau complet laicizați - și, oricum, nu aveau nimic În comun cu albanezii musulmani (și nu toți albanezii erau musulmani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Albania Învecinată). În 1991, datorită unei rate a natalității net superioare (de 11 ori mai mare decât cea din comunitățile sârbă și croată), cei 1.728.000 de albanezi din Iugoslavia reprezentau 16,6% din populația Serbiei. Majoritatea albanezilor iugoslavi trăiau În provincia autonomă Kosovo din Serbia, unde reprezentau 82% din populația locală; alături de ei trăiau doar 194.000 de sârbi, care aveau cele mai bune slujbe și locuințe, precum și alte privilegii sociale. Pentru naționaliștii sârbi, Kosovo avea o semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
altădată supuse, care beneficiaseră de egalitatea federală aplicată riguros de Tito4. Kosovo era deci o problemă potențial explozivă, din motive prea puțin legate de sfada balcanică „veche de când lumea”. În anii ’60, André Malraux Îi semnala cu finețe unui vizitator iugoslav În Franța: Le Kosovo c’est votre Algérie dans l’Orléanais. Dacă antipatia sârbilor față de albanezi izvora din proximitate și nesiguranță, la extremitatea nordică a Iugoslaviei disprețul pentru amărâții din sud nu avea substrat etnic și se baza nu pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai harnici. Contrastul dintre bogăție și sărăcie se accentua În Iugoslavia și se corela provocator cu geografia. Deși Slovenia, Macedonia și Kosovo reprezentau fiecare aproximativ același procent din populația totală (8%), În 1990 micuța Slovenie asigura 29% din totalul exporturilor iugoslave, În timp ce Macedonia genera doar 4%, iar Kosovo 1%. Pe cât putem pricepe din statisticile oficiale iugoslave, produsul intern brut pe cap de locuitor În Slovenia era dublu față de al Serbiei, de trei ori mai mare decât al Bosniei și de opt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu geografia. Deși Slovenia, Macedonia și Kosovo reprezentau fiecare aproximativ același procent din populația totală (8%), În 1990 micuța Slovenie asigura 29% din totalul exporturilor iugoslave, În timp ce Macedonia genera doar 4%, iar Kosovo 1%. Pe cât putem pricepe din statisticile oficiale iugoslave, produsul intern brut pe cap de locuitor În Slovenia era dublu față de al Serbiei, de trei ori mai mare decât al Bosniei și de opt ori mai mare decât cel din Kosovo. În Slovenia alpină, rata analfabetismului În 1988 era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și (În mai mică măsură) Croația erau deja la nivelul țărilor mai puțin prospere din Comunitatea Europeană, În vreme ce Kosovo, Macedonia și Serbia rurală aduceau mai mult cu Asia sau America Latină. Slovenii și croații deveneau tot mai agitați În patria lor iugoslavă comună nu fiindcă Înviaseră sentimente religioase, preferințe lingvistice sau particularisme etnice mai vechi, ci pentru că Începeau să creadă că ar duce-o mai bine dacă și-ar putea vedea de treabă fără să aibă grija iugoslavilor neajutorați din sud. Autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Tito și Înăbușirea energică a criticilor substanțiale au Împiedicat popularizarea unor asemenea opinii. Dar, după moartea lui, situația s-a deteriorat rapid. În anii ’60 și la Începutul deceniului următor, când boomul occidental atrăgea În Vest forța de muncă iugoslavă și trimitea Înapoi sume substanțiale În valută, suprapopularea și șomajul din sud nu puneau probleme atât de mari. Dar la sfârșitul anilor ’70 economia iugoslavă a Început să se deterioreze. Ca și alte state comuniste, Iugoslavia avea datorii mari către
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
60 și la Începutul deceniului următor, când boomul occidental atrăgea În Vest forța de muncă iugoslavă și trimitea Înapoi sume substanțiale În valută, suprapopularea și șomajul din sud nu puneau probleme atât de mari. Dar la sfârșitul anilor ’70 economia iugoslavă a Început să se deterioreze. Ca și alte state comuniste, Iugoslavia avea datorii mari către Occident, dar, În vreme ce Varșovia sau Budapesta au contractat alte Împrumuturi, Belgradul a reacționat tipărind tot mai mulți bani. În anii ’80, țara a trecut la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Baker, atât Slovenia, cât și Croația și-au securizat frontierele și au inițiat unilateral secesiunea, cu sprijinul covârșitor al populației și aprobarea tacită a unor importanți lideri europeni. În replică, armata federală s-a apropiat de noua graniță slovenă. Războiul iugoslav era pe cale să Înceapă. Sau, mai bine zis, războaiele iugoslave, fiindcă au fost cinci. Atacul iugoslav asupra Sloveniei din 1991 a durat doar câteva săptămâni, după care trupele s-au retras și au lăsat În pace statul secesionist. A urmat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și au inițiat unilateral secesiunea, cu sprijinul covârșitor al populației și aprobarea tacită a unor importanți lideri europeni. În replică, armata federală s-a apropiat de noua graniță slovenă. Războiul iugoslav era pe cale să Înceapă. Sau, mai bine zis, războaiele iugoslave, fiindcă au fost cinci. Atacul iugoslav asupra Sloveniei din 1991 a durat doar câteva săptămâni, după care trupele s-au retras și au lăsat În pace statul secesionist. A urmat un război mult mai sângeros Între Croația și rebela ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sprijinul covârșitor al populației și aprobarea tacită a unor importanți lideri europeni. În replică, armata federală s-a apropiat de noua graniță slovenă. Războiul iugoslav era pe cale să Înceapă. Sau, mai bine zis, războaiele iugoslave, fiindcă au fost cinci. Atacul iugoslav asupra Sloveniei din 1991 a durat doar câteva săptămâni, după care trupele s-au retras și au lăsat În pace statul secesionist. A urmat un război mult mai sângeros Între Croația și rebela ei minoritate sârbă (sprijinită de armata „iugoslavă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iugoslav asupra Sloveniei din 1991 a durat doar câteva săptămâni, după care trupele s-au retras și au lăsat În pace statul secesionist. A urmat un război mult mai sângeros Între Croația și rebela ei minoritate sârbă (sprijinită de armata „iugoslavă”, adică Serbia și Muntenegru), care a durat până la un efemer armistițiu mediat de Națiunile Unite la Începutul anului următor. După ce croații și musulmanii din Bosnia s-au pronunțat pentru independență În martie 1992, sârbii bosniaci au declarat război noului stat și au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]