5,826 matches
-
nou amândoi, așteptând parcă ceva. Dar nu se mai Întâmpla nimic. Se auzi doar un cal fornăind afară. Erina ieși În pridvor, privind codrii acoperiți de zăpadă. În lumina torțelor de la intrare se vedeau câțiva fulgi ușori căzând parcă În joacă. Aceeași zi, ora 19.00, Cetatea Albă Primele iscoade se Întorceau de la malul Dunării cu vești ciudate. Călăreții care trecuseră Dunărea la bordul primului vas de luptă care reușise să spargă gheața nu Întâlniseră nici un suflet de om pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cărți mari, gâlgâind de subtilități, sau, dacă nu citește neapărat cărți, atunci citește, desigur, reviste de specialitate interesante În cel mai Înalt grad. Că, În definitiv, relația lui cu Apărătorii nu este una de lectură, ci de răsfoire neatentă, de joacă În pauza de prânz, sau de simplă curiozitate de genul „ia să văd și eu ce citește copilul meu”. Ceea ce, deja, este o mărturisire. Căci fiecare din noi visează o Întoarcere spectaculoasă la ceea ce visase, copil fiind, să devină. Mabu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
însoțește întreaga viață. În ceea ce mă privește, sunt un împătimit și incurabil sentimental. Tânjesc și acum, la venerabila vârstă pe care o am, după satul natal, după casa părintească și familia în care mi-am petrecut copilăria, după tovarășii de joacă și de năzbâtii, împreună cu care mi-am însușit alfabetul vieții, după școala friguroasă și sărăcăcioasă în care am deprins buchea cărții, și care a constituit pentru mine rampa de lansare spre învățătura înaltă, după câmpurile pe care pășteam animalele sau
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
se crăpa. Păscutul animalelor cădea în sarcina mea, eu fiind cel mai nevârstnic din familie. Îmi plăceau cârlanii și vitele pe care le îngrijeam, îmi plăceau orizonturile largi care mi se deschideau la câmp, mă bucuram că aveam tovarăși de joacă, de scaldă și de năzbâtii cu care mă înfrățeam pe durata primăverii, a verii și toamnei, împreună cu care am crescut și am învățat abc-ul vieții în grup, cu bunele și relele lui. Am spus și relele pentru că în universul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și a început să țipe. Mihăiță, un băiețel vesel și curajos, a luat o crenguță uscată și a dat la o parte din calea ei fiorosul gândac. De atunci Mihăiță a devenit prietenul ei și cel mai bun tovarăș de joacă. De o bucată de vreme în familia Ancuței se vorbește tot mai des despre o barză care urmează să-i aducă frățiorul mult dorit. Dar de ce o fi întârziind atât de mult barza aceea? De treburile casei și de ea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
dimineață. În zilele când unele treburi gospodărești mă rețin și îi întârzii cu câteva minute plecarea la grădiniță, Mălina mă zorește: - Hai, bunicule, că mă așteaptă copiii! Îi înțelegeam nerăbdarea de a ajunge cât mai repede la tovarășii ei de joacă și plecam în grabă. În drumul până la grădiniță foloseam prilejul pentru a-i repeta regulile de circulație pe care le respectam cu strictețe, pentru a-i da explicații în legătură cu autovehiculele care circulă, cu plantele și animalele pe care le întâlneam
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
evidențiaților. În paranteză fie spus, o rugasem pe educatoare să mă ajute pentru a-i scoate din cap Mălinei superstiția cu pisica. Acasă, Mălina este solicitată să participe la diverse activități: să-și pună în ordine jucăriile după ce a terminat joaca cu ele, să-și așeze hainele la locul lor, să șteargă praful din bibliotecă și să așeze cărțile după gustul ei, să ude florile. Când bunică-sa pregătește mâncarea, Mălina cu trusa-jucărie prepară hrana pentru păpuși, le dă să mănânce
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
-și consume energia fizică, să se simtă în largul lor. În apropiere de locul unde stau se află o tânără mamă ce supraveghează un băiețel bondoc, de vreo 4 5 ani, care dovedește o mare poftă de alergare și de joacă. Urmăresc, fără să-mi propun, comportamentul copilului și reacțiile mamei. Constat cu surprindere că, deși fiul ei se manifestă ca un copil normal, sănătos, vesel, plin de energie și predispus pentru jocuri dinamice, mama lui stă necontenit cu gura pe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
viața și activitatea omului. Ceea ce eu realizam cu mari eforturi, într-un timp îndelungat și cu multe minusuri de calitate (mă refer la desen), colegul meu, înzestrat cu înclinații pentru artele plastice, reușea să facă în câteva minute, aparent în joacă, niște desene reușite, unele chiar frumoase. Constatarea de mai sus, cu valoare de concluzie este valabilă pentru toți oamenii, pentru toate domeniile de activitate, mai cu seamă în cel al creației, pe care am sintetizato în aforismul ce urmează: Ceea ce
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
bogătașii care apăreau la cină în smoching și luau în stăpânire sala de bal, învârtindu-și în ritmul muzicii nevestele strălucitoare și fiicele elegant îmbrăcate. Depășind un grup de memsahib trecute de prima tinerețe, care supravegheau niște copii aruncând în joacă inele pe un țăruș, auzi vocea tăioasă a uneia care vorbea destul de tare pentru a fi auzită: — Uite-o, cea de acolo. — Aia? Soția pisălogului scoțian? Biata de ea! Este un tip total nesuferit. — Îmi imaginez. Arthur spune că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
frică, îl sărutam pe chelie, să-i fie milă de mine... A doua amintire este mai duioasă: aveam patru ani pe atunci și tata, care suferea de reumatism, mă chema duminica în dormitor să-l calc pe spate. Era o joacă grozavă și făceam un rock-and-roll nebun fără să știu, la vremea aceea, că eram o precursoare a dansului modern. — Ce diferență de vârstă era între tine și sora ta? — Ne despărțeau aproape cinci ani! În București, Grădina Icoanei și Grădina
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
amintești de la Câmpulung? — La Câmpulung aveam o casă mare de lemn, ca o cabană de munte, pe care „binefăcătorii“ din perioada comunistă au transformat-o în butuci de ars în sobă iarna. În copilărie, acest loc era paradisul nostru de joacă. Mer geam acolo cu guvernanta și cu iubita noastră bunică maternă, căreia îi spuneam Bonnie. După ploaie, ne duceam cu coșulețele să culegem ciuperci în pădurea de castani sau de plopi. Mai am și acum în nări mirosul ciupercilor umezite
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pe atunci nota maximă). — Aveai vreo poreclă la școală? — Porecla de D’Artagnan mi s-a tras din pricină că interveneam fără ezitare, ripostând la fiecare violență verbală sau fizică, fie unde era pericolul de-a fi bușită de băieți, fie la joacă, atunci când se îngroșa gluma. Odată, lovită în cap de un ghiozdan aruncat de la etaj de un coleg dintr-o clasă mai mare, am urcat treptele cu viteza fulge rului și i-am tras cu picioarele pe unde am putut, l-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a primit, a exclamat râzând: „Să nu crezi în miracole!“ Eu: „Iacă-mă!“ Eram în pragul unei aventuri pe care o anticipasem în gând, dar brusc m-au cuprins îndoielile. Dacă n-am să pot ține pasul cu ea, în joaca de-a v-ați-ascunselea cu timpul? Mătușa îmi oferise un subiect de aur, de care acum, întoarsă acasă, mi se făcea din ce în ce mai teamă. După câteva săptămâni de șovăială, am deschis calcu latorul și am privit îndelung ecranul alb, ca o zăpadă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pot asemăna decât cu muzicienii Debussy și Ravel, precum și cu poetul german Morgenstern, a cărui lirică îmi aduce aminte de melo peele lui Topârceanu și de incantațiile rugăciunilor. Odată m-am amuzat ilustrându-i patruzeci de poeme. Arta e o joacă genială. — Tu cum faci când pictezi? — Mă joc tot timpul, la șevalet și în viață. Dacă n-ar fi existat Paul Klee, poate n-aș fi fost atât de atrasă de pictură. L-am urmărit în muzee peste tot în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mi-am dat viața pe mâinile tale în această carte? Nu, nu-mi pot explica. De dragul bunicii tale, de dorul lui Dinu și al lui Nelli am ajuns să-mi deschid sufletul încuiat cu trei lacăte. Iată că dintr-o joacă, la început, m-am pornit să depăn atâtea amintiri, ștergând anii care ne-au despărțit una de alta până mai ieri. — Cum ți se pare acum povestea care ne-a ieșit? — Întrebările tale mi-au făcut părul măciucă, în schimb
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
capul și-l scoate... Dans erotic Ascultă muzica fecundă Și-ncet, lasciv să ne mișcăm, Când din priviri ne devorăm Dorința mai adanc pătrundă... Buze timide să se simtă Trecând în patimaș sărut, Când timpul parc-a dispărut Trupuri în joacă se alintă... Iar dansul erotic devină Cu mișcări ce parcă se rup, Unindu-se trup cu alt trup într-un joc ce nu se termină... Pe brațe de iubiri purtată Și cerul tresare în noi Aș vrea să dau timpu-napoi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aur, eu cu gândul peste vreme călărind pe un centaur... frunze galbene agale cad pe un pridvor de viță, moare-ncet o romaniță, sub culori autumnale. plopii-n zare-au rămas goi luna tremură-n răstoacă, vântul a-venit în joacă în cămașa de strigoi. ........................... toamna vine de departe, să-mi ureze bun găsit, cu alai de frunzele moarte, ei îi spun: bine-ai venit! pe zare pe zare trece o fântână ce face semne la cocori, plecarea lor coboară-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-mi cioplească cruce, Când va fi să mă întorc în lut. La casa părintească Mă-ntorc la mica mea bucată de pământ, Rămasă de la tata din străbuna-i glie în sat, mai toată ulița-i pustie Și nici copii la joacă nu mai sânt. Căsuțele prin vremi s-au coșcovit Stând să alunece spre mal de apă Căci timpu-n trup și-n maluri sapă Și buruienile-n ferești, au năpădit... în curtea casei mele părintești, Doar nucul pus de tata mai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sunt în viața mea... Suprem legământ Când norul stingher ce plutește agale Ușor este împins de-o petală de vânt, în zborul de fluturi și-n cântece-astrale, E dragostea noastră, un suprem legământ. Când gândul se-ndreaptă spre tine, în joacă, Iar luna se plimbă alene prin veacuri, Luceferi dorind să viseze, provoacă Povești de iubire ascunse-ntre lacuri. Când totul din jur ne îndeamnă la viață, Rămâne doar vântul să ne-adie cu-alint Și-un soare să cânte, c-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fu încântată și îl îmbrățișă. Râsul lui îi provocă mamei și mai multă tristețe. Băiatul își scoase batista și îi șterse lacrimile. Vru să știe ce o supără, însă ea nu vru să-i răspundă. Apoi el se opri din joacă și deveni speriat. În acel moment, din Curte se auzi zgomotul tobelor. Era semnalul prin care i se cerea împărătesei Chu An să se grăbească. Ea își îmbrățișă fiul încă o dată. Sunetul tobelor devenea din ce în ce mai tare. Hsien Feng arăta înspăimântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în credința budistă și vizitează temple de trei ori pe zi, ca să psalmodieze cu maestrul ei. Împăratul Hsien Feng mă sfătuiește „să nu mă uit la oameni prin gaura acului de cusut“. Însă instinctul îmi spune să nu iau în joacă gelozia ascunsă a lui Nuharoo. Yuan Ming Yuan nu e defel un loc sigur. La suprafață, eu și Nuharoo suntem prietene. E implicată în pregătirile pentru sosirea bebelușului, a vizitat atelierul imperial de croitorie pentru a inspecta hainuțele și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
El e dezmierdat de servitoare, obișnuit să vadă lângă patul său femei frumoase. Mă doare să-l aud pe Tung Chih spunând că vrea să ajungă la fel ca tatăl său când va fi mare - cu frumuseți drept tovarăși de joacă. Cu câteva zile în urmă, s-a raportat un caz de furt în Orașul Interzis. Nimeni nu a mărturisit fapta și nu au existat suspecți evidenți. Ancheta mi s-a încredințat mie. Simțeam că eunucii au un amestec, deoarece cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se fi declanșat în căpșorul lui Tung Chih - poate că nu i-a plăcut felul în care sunt tratată -, când Shim se îndreaptă spre el purtând un zâmbet fals și cerându-i să se ducă înapoi în camera lui de joacă, fiul meu răspunde folosind pentru prima oară limbajul rezervat unui împărat: — Zhen dorește să fie lăsat în pace ca să vadă ce se întâmplă aici. Cuvântul zhen îl face pe eunucul-șef Shim să încremenească pe loc. Tung Chih profită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe muierea-aia a lui! Mamelucu-ăla care... Cuvântul mameluci apărea des în conversația lui. Nu-l simpatiza propriu-zis nimeni, sau foarte puțini, dar intrând fără să-și dea seama în viziunea de comedie umană, pe care țăranii știau că o joacă și care era propria lor viață, era și el prezent în conștiința și în discuțiile lor. Și-l însușiseră. Cu vârsta începuseră să nu-i mai spună domnul, ci nea, iar el, băi, nea Vasile. "Tui mama mă-sii, zicea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]