3,923 matches
-
lingură de lemn în prânzul arhaic din ceaun (aici cărturăria e un har). Închinăm spre cer fiecare, apoi în pălincie intrăm, curioși să știm cum se face tăria, uitând că suntem dintotdeauna beți, suprema pricepere-i să ai alcooluri proprii, lăuntrice, să-ți chemi beția una, două, la dorință. Care pălincă s-ar putea asemui de departe cu elixirul slujirii la curțile cuvântului? Nu mi-e rușine să spun că sunt sclav cărând pietroaie la piramida nimănui, nu am roșit nicicând
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
aflat în contribuția predecesorului un fundamental termen de comparație. În descendența lui Platon din Ion ori a lui Pseudo-Longinus din Tratatul despre sublim, Franz von Baader, teoretician, în sens etimologic, al etapei romantice, întemeindu-se pe facultatea pneumatică a "simțului lăuntric"/"simțului universal" asocia indestructibil calitatea de poet/artist cu predispoziția vizionară. Exacerbînd, în manieră dualistă, complementaritatea firească minte/ inimă, tendința romantică a culturii, constant distribuită în spațiu și timp pretinde o fertilă depășire a materiei constrîngătoare, iar unul dintre instrumentele
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
este arestat și chinuit în închisori. Poetul se rupsese însă de această lume, supremul țel de-a fi era ancorat în Rugăciunea neîncetata, Rugăciunea inimii pe care o practică de mult timp și eficient. Experiențele spirituale i-au dat forță lăuntrica de a lupta cu vitregia celulei și a statutului său de încarcerat. Colegii de celulă, conștienți de soarta crudă a poetului isihast, îi creează protecție suplimentară: un pat unde acesta va putea să se roage nevăzut. Trăirea să spirituală s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
o credință de copil / furată într-un joc / de cărămidă-n doi / sau că o cruce azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între ele, se află oglindă, câmpul relațional al conștiinței. „Cuvântul” este răsucit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Nu te încrede niciodată în hainele Cuvântului fiindcă acestea pot fi la fel de înșelătoare precum hainele unui om. Crede numai în sufletul Cuvântului. 536. Ce repede apune viața în spatele astrului de vis al morții. 537. Viscolul sentimental al vieții devine focul lăuntric ce-mi arde sufletul aflat la poarta mării noastre iubiri. 538. Lasă Timpul să vorbească orice fiindcă toate ale lui sunt trecere. 539. Pe unii îi ține în viață doar invidia deșertăciunii ce îi îndeamnă să se răzbune pe Deșertăciunea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
tip metafizic, care te poate înfricoșa, aparent fără motiv, asemenea nimicului nopții pe care-l dorim revelat. La finele volumului Apocalypsis cum figuris această răvășire începe să se limpezească: cele șapte nuvele devin motorul zborului iluminat, personajele întâlnite readuc seninătatea lăuntrica. Spusele lor blânde, dar ferme, sunt balsamul ce alină rănile necicatrizate și ascunse de ochii curioși. Ne oglindim în scrisul lui Artur Silveștri, care s-a luptat cu moartea, dar - mai ales - și cu frica de moarte. A avut darul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Alexandru LUNGU Învățând a muri steaua neizbăvită abia se zvântase de sânge lăuntrice bufnițe cu ochi gălbior de iscoadă țineau golul dintre cuvinte și semințele sale - amăgitoare-odihna în fuga atâtor vâltori prin care duhuri și spaime, năluci și ispite dau să'mpresoare gândul lumina sporindu-i-o rostul literei se lasă văzut învățând
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
Nu știu cum altcumva să definesc mai riguros vârfurile poeziei lui Nichita Danilov. (Din volumul acesta, dar și din celelalte, anterioare.) Ca dovadă stau poemele mai puțin izbutite. În fond, ca substrat, ele nu diferă cu nimic de bucățile emblematice. Aceeași combustie lăuntrică le face, pe unele, să țâșnească, pe altele, doar să sfârâie stins. Ce ratează, de fapt, Danilov, atunci când ratează, e tocmai sistemul. Articulațiile cad în gol, fără să se mai îmbine. Alteori se îmbină în chip nefericit. Ca în poemul
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
desenam În cercuri, asemeni privirii mele care se Învârtea În gol, asemeni gândurilor mele cere se Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva demonic În el. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
sau Céline, temperamente atât de diferite, situate la poli opuși, calculau roadele reclamei? Ating astfel un punct vulnerabil în conduita lui T.M. Plec de la ce e normal și perfect îndreptățit. Impresionat de propria performanță prin pătrunderea psihologiilor, prin străbaterea coridoarelor lăuntrice, presupun că naratorul a constatat că posedă un ascendent. El e un aristocrat, nu prin naștere, ci mulțumită darului de a sufla viața peste făpturi, e stăpân pe o cheie care îi asigură supremația. Nu e departe însă prezumția că
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
Estetica II, 1) pentru care „Hristos cel răstignit ...nu poate fi înfățișat prin formele Frumuseții grecești”; „Vrăjmașii...întrucât se opun lui Dumnezeu, Îl hulesc, Îl batjocoresc, Îl martirizează, Îl răstignesc, sunt reprezentați ca răi pe dinăuntru, iar reprezentarea răutății lor lăuntrice și a potrivniciei față de Dumnezeu atrage după sine în exterior urâțenie”. Sacralitatea, care coboară în lume pentru omul de rând, nu poate lua chip decât după forma lumii. Sfințenia este primită în lume după urâțenie, crimă, rană, moarte, suferință. Este
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
nu poate primi în el întipărirea invizibilului decât în modul propriei sale uri ucigașe față de invizibilul însuși”8. Dar sensul acestei suferința este iubirea însăși, deoarece, așa cum afirmă Fericitul Augustin (Predica 27, 6) desfigurarea exterioară a lui Hristos exprimă frumusețea lăuntrică. „Dacă El nu și-ar fi dorit să devină diform, nicicând tu nu ai fi redobândit forma divină pe care o pierduseși”.
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
după cum nu gustă retorica „mesianică” din publicistica, adesea detestabilă, a unui Octavian Goga. Este, dimpotrivă, analitic și logic, argumentativ și rațional chiar când, în spatele unui articol pe o temă dragă inimii gazetarului - tema țărănească, bunăoară -, simți patosul discret și emoția lăuntrică de care acesta este animat. Fără să fie un Nae Ionescu al stângii, el anticipează, de fapt, felul în care se scrie astăzi analiza politică. Cât despre buna-credință a lui Vinea, aceasta e evidentă chiar și când gazetarul greșește: de
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
îi zise vraciul, după ce ceru părerea și Copacului Gros. Era un obicei acolo! Sfătuitorul tribului era Copacul Gros cu ramuri dese și stufoase. Știa soarta tuturora. Zicea: - Partea cea ascunsă omului, noi, plantele, o simțim și o vedem cu privirea lăuntrică. Copacul avea știința vindecărilor prin descântece, culori, știa rostul fiecărui om și de ce, știa totul. Astfel, băiatul află cine îi era nevasta. Se duse cu tatăl la părinții ei. Aceștia îl acceptară. De atunci, tânărul a știut care-i este
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
iată ca Bunul Dumnezeu a rânduit sa scriu, să aștern pe hârtie acest pelerinaj atât de frumos și înălțător. Este o bucurie pentru mine că public ceea ce am văzut, oricum când vezi, sau citești îți dă o stare de liniște lăuntrică, o trăire, o transformare în bine, o iluminare și o putere. Da, cred, ca e o taină măreață. E Dumnezeirea în ea și în noi. Ne leagă ceva tainic. E lucrarea lui Dumnezeu, este mâna Lui, ne face să cugetăm
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
și icoana acestei fapte zguduitoare. Și după sute de ani Dumnezeu a descoperit această lucrare adevarată și i-a dat multe daruri de a face minuni vindecării miraculoase. El se arată în vis noaptea, îti lasă o stare de liniște lăuntrică și de bucurie. Dacă-l chemi în rugăciune să te ajute la o problemă ce o ai, vine în ajutor și ți se împlinește că-i lucrarea lui Dumnezeu și a Sfântului. Eu țin foarte mult cu Maica Domnului și
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
pe zid, și câte și mai câte. Cu tot eclectismul, interiorul avea în ansamblu aceeași aură de vis: culorile erau vii și totuși umbrite de vechime, obiectele emanau amintiri necunoscute mie, în tot spațiul pâlpâia nevăzut elanul locatarei, libertatea ei lăuntrică. Pe un colț de oglindă era prinsă poza fiului ei, Serge Ioan, zâmbind îngândurat dintr-un ev adolescent. — Faceți-vă comode, odihniți-vă și la ora opt veniți sus, la mine, să mâncăm, a spus ea, trezindu-mă din vraja
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în modurile noastre de a gândi. Ce oroare ar fi fost să nu putem fi noi însene, să trăim într-o continuă ipocrizie, cum făceau atâția în jurul nostru... Doamne, cum râdeam împreună, parcă ni se deschidea tot cerul, ce potrivire lăuntrică era între noi! Ce fericire să poți avea cu cine împărți bogăția fiecărei clipe! Adesea, ne înțelegeam fără cuvinte, eram cuprinse în căușul acelorași emoții. Îți dai tu seama cum mi s-a năruit viața când le-am pierdut? O
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Călărași), o filială la Londra și alta la München, unde elevii lui Sergiu, ajunși mari dirijori, organizează cursuri master class pentru tinerii muzi cieni în devenire. Se fac festivaluri anuale „Sergiu Celibidache“, unde diferiți muzicieni cunoscuți dau benevol concerte. România lăuntrică În timpul celor șapte luni de frenetice schimburi de mesaje pe internet, Ioana își exterioriza furtunos reacțiile la capitolele pe care i le trimiteam, semnând „mătușa afo lată“, „mătușa pisăloagă“, „mătușa inspirată“, „mătușa entu ziastă“, „mătușa fantasmagorică“, „mătușa înnebu nită“, „mătușa
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Unde v-au dus? — Năstase era la ambasadă și ne-a văzut pe geam. A anunțat poliția. Eram pericol public. Ne-au luat și ne-au băgat într-o dubă. Îți închipui tu! Ne-au dus la comisariat. 113 ROMÂNIA LĂUNTRICĂ 1. Un descendent al principelui Ion Ghica, matematician, stabilit la Paris. 2. Fiica istoricului Gheorghe Ionel C. Brătianu, stabilită la Paris. Ne-au pus într-un fel de cușcă de sticlă, să ne poată supra veghea din toate părțile. Era
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
găsit nimic bun? am întrebat-o cu inima strânsă. — S-a întâmplat ceva care m-a dat complet peste cap. Expoziția cu cele patruzeci de picturi ale mele a fost amenajată în sala Auditorium. Urma să fie prezentată 115 ROMÂNIA LĂUNTRICĂ de Ion Caramitru, pe atunci ministru al culturii, de Alexandru Paleologu, de Dan Grigore, de Radu Ionescu și de Dan Hăulică. Deschiderea expoziției era prevăzută pentru ora 18, însă de la ora 16 se formase deja o coadă de un kilometru
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
noas tre bisericești, toate nostalgiile mele răscolite îmi călău zeau fără oprire pensula. — Pictai în stilul meșterilor iconari? — Nu, făceam icoane abstracte. De aceea m-am temut ca la vernisaj să nu fiu greșit înțeleasă, iar tablourile mele 117 ROMÂNIA LĂUNTRICĂ să nu pară vizitatorilor un sacrilegiu. Dar nu a fost așa. Oamenii au simțit că doream să creez stări de grație prin culoare, reflexe, lumină. Crist, Fecioara, sfinții nu-mi apar ca personaje, ci ca prezențe stilizate, ca razele filtrate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi. PERSPECTIVĂ Noapte. Subt sfere, subt marile, monadele dorm. Lumi comprimate, lacrimi fără de sunet în spațiu, monadele dorm. Mișcarea lor - lauda somnului. TĂGĂDUIRI Arbori cu crengi tămăduitor aplecate fac scoarță în jurul unui lăuntric suspin. Pe toate potecile zilei cu surâs tomnatic se răstignesc singuri Cristoși înalți pe cruci de arin. Grele din înălțimi cad ciocârlii ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei peste ogor. Pe drumuri pornit iscodesc semnele întregului rotund depărtat: pretutindeni e o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
întorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos sunt pluguri, nenumărate pluguri: mari păsări negre ce-au coborât din cer pe pământ. Ca să nu le sperii - trebuie să te apropii de ele cântând. Vino - încet. NOI CÎNTĂREȚII LEPROȘI Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac. Din când în când ne mai ridicăm ochii spre zăvoaiele raiului, apoi ne-aplecăm capetele în și mai mare tristețe. Pentru noi cerul e zăvorât și zăvorâte sunt cetățile. În zadar căprioarele beau apă din mînile
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
spune că trăiesc pe locul uneia din cele mai mari crime din câte a cunoscut istoria. Poate că tocmai asta mă ajută s-o înțeleg pe gorilă și felul ei bănuitor de a fi. Sunt astfel înarmat împotriva acelei porniri lăuntrice care mă îndeamnă în chip irezistibil să simpatizez cu semenii mei. Când văd o figură nouă, cineva în mine dă alarma. Încetinește. Primejdie!" Chiar când învinge simpatia, rămân prudent. Știți că-n satul meu, în cursul unei acțiuni de represalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]